894 matches
-
m-ai privit adineauri. Mulțumesc că n-ai spus nimănui. A fost foarte drăguț din partea ta. — Cred că și Fisher a ghicit. E un tip deștept. Și știe cât de mult ții la Violet. Sophie își lăsă capul între umeri, jenată. —Pur și simplu nu m-am putut abține, înțelegi? Tabitha se fâțâia de colo-acolo și făcea atâta caz de zgârietura pe care Vi i-o făcuse lui Hazel - și n-a fost decât un accident! Voiam s-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sau, în orice caz, foarte aproape, era un detaliu pe care nu avea să i-l destăinuie. Nu avea să-l împărtășească nimănui de fapt. Era ca și cum ar fi vândut nisip locuitorilor Saharei și asta îl făcea să se simtă jenat. Cum să le ducă acolo. Asta era întrebarea. Nu puteai să apari pur și simplu cu o geantă plină de antichități valoroase. Jaafar trecuse prin multe ca să le obțină; nu putea să le aducă înapoi în pași de vals. Întâmplarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Maggie, arătă spre ceea ce presupuse a fi dormitorul, făcându-i semn să-l urmeze. Acum se aflau toți trei înăuntrul acelei camere. Încă șoptind pe sunetul muzicii, Uri le prezentă pe cele două femei una celeilalte, ambele dând din cap jenate și afișând din politețe un zâmbet timid. Apoi se întoarse către Maggie și îi explică pe o voce chiar mai stinsă, în primul rând, că Orli era o fostă prietenă și, în al doilea rând, că Maggie trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de spectatori în retragerea lor; GRUBI rămâne singur, undeva în sală, se scarpină în cap, încearcă să-și aranjeze ținuta și să afișeze o față cât mai onorabilă; pare că în acel moment îi descoperă pe spectatori și se simte jenat.) GRUBI (Pentru sine.) Ce aiureală! (Către spectatori.) Ce vă uitați așa? (Se șterge cu gesturi apăsate, de năduf, pe față și pe gât.) BRUNO (Privindu-l de pe marginea gropii.): Hai! GRUBI: Ce mai vrei? BRUNO: Hai încoa’! GRUBI (Pentru sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PLOAIE: Simt ceva... ceva adânc și rușinos... în piept... în mâini... Am tot timpul o neliniște în degete. Îmi vine să le duc la gură... înțelegeți? Mi se pare cumplit de rușinos. HAMALUL: E normal. Nu trebuie să vă simțiți jenat. Am să vă dau niște pâine. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Încă nu. Mai aștept. Poate că n-o să fie nevoie, poate că nu e decât o părere... HAMALUL: Poate... (Pauză, personajele ușor stingherite.) HAMALUL (Face câțiva pași, deschide o ușă, scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
altă coloană și iar se izbește de ea. Odată a alunecat pe un scuipat și s-a prăbușit înainte de a atinge coloana. O femeie s-a repezit să-l ajute, speriată că o fi pățit ceva. Tânărul s-a ridicat jenat, i-a sărutat femeii mâna și a asigurat-o că nu a pățit nimic. „Lumea e ordinară, tovărășico“, a părut a zâmbi el încurcat. „Dă cu muci de flegme pă jos, să-ți rupi gâtul. Miliția nu-și face datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ai unele rețineri când vine vorba să lupți pentru cineva, simpatizând în același timp partea adversă. N-aș recunoaște asta în fața nimănui, dar, chiar dacă nu favorizez clar oponenții, mă trezesc din ce în ce mai des că văd toate unghiurile cazului și mă simt jenat să continui cu abordarea unilaterală necesară pentru o apărare de succes. Conștientizarea faptului că există două părți pentru fiecare poveste a fost dintotdeauna în străfundurile minții mele, bineînțeles- ca la oricare altă persoană suficient de inteligentă -, dar se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
obrajilor sau întâlnirea buzelor strânse. Felul în care i-a spus că-l iubește în ziua aceea oribilă era ca și cum aș fi văzut-o sărutându-l franțuzește. Intestinele mi s-au cutremurat într-un spasm. Nu pentru că aș fi fost jenată; lucrurile trecuseră de mult de etapa aceea, ci pentru că m-a făcut să mă simt atât de doborâtă. Era complet greșit să văd în interiorul inimii sale în felul acela groaznic și voiam să ies. Dar mâinile ei îmi strângeau umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
știut că mama era cea care făcea totul. Ea și cu tata menținuseră prefăcătoria, iar Sally și cu mine trebuia să le ducem pe toate la ei în dormitor și ei se prefăceau că sunt surprinși și mă simțeam foarte jenat. Cred c-ar fi trebuit să mărturisesc - adică să le spun direct că nu mai credeam în Moș Crăciun - pentru că, deși știau foarte bine că-mi spusese Sally (de fapt, Sal mi-a spus că avusese loc o ceartă uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
A fost singura dorință pe care mi-a refuzat-o de când mă știu: "Nu suport, Săndel... Stau tot timpul cu sufletul la gură... Nu sânt amatoare de senzații tari..." Maiorul surâdea alb. ― O femeie sensibilă... ― Extrem de sensibilă, întări pilotul. Zâmbi jenat: O să vă închipuiți probabil că sânt sentimental. ― Nu-i o crimă: ― Am considerat-o totdeauna ca pe o soră a mamei. O soră neajutorată, șubredă. Inima, știți... Mi-e teamă că nu va rezista. Maiorul îl privi lung încercînd să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vreți? ― Totul e în ordine, zâmbi bătrâna. V-am pregătit ceva bun, dar poate că înainte ați vrea să vă faceți puțin toaleta... Panaitescu își plimbă automat mâna pe creștet apoi dădu cu ochii de pijamaua cârpită și se ridică jenat. Melania Lupu împărți cești mari de cacao. Un serviciu vechi, uzat, cu păuni. Cozile minunate își păstraseră culorile. Pe fiecare farfurioară așezase câte două feliuțe transparente de pâine prăjită unse cu unt. Bătrâna îi urmărea radioasă, făcea impresia că socotește
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
plângi. Ești singura femeie bătrână din câte cunoști care-și poate permite să plângă fără ca asta s-o urâțească. Acum se va simți prost, va avea impresia că te-a jignit. Un punct câștigat pentru tine..." Maiorul își întoarse privirea jenat. ― Dumnezeule! E de ajuns să fi romanțat puțin... ― Nu cred, domnule maior. La vârsta mea știu ce înseamnă un cuplu fericit. "Eschiva clasică a bătrânilor, reflectă Cristescu. Cum se simt în încurcătură, fac aluzie la vârstă. Se uită la Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
patru și un sfert când intră la ziar. Secretara era deja la recepție, Domnul director vă așteaptă, spuse ea. Nu adăugă cuvintele Domnule Providențial, poate că îi spuseseră că, până la urmă, numele lui nu era acesta, iar acum se simțea jenată de greșeala în care, de bună credință, o făcuseră să cadă. Trecură prin coridorul de mai înainte, dar de data asta au mers până în fund, acolo au cotit, pe a doua ușă la dreapta era o mică plăcuță pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de mor. Câteva minute mai târziu, În timp ce ne sorbeam paharele de Saccotini lângă bar, Lauren remarcă: —Ești foarte norocoasă. Se uită la Hunter, după care din nou la mine. E frumos să-l pui În ramă. —Hei, termină! exclamă Hunter jenat. Hai că mi-a venit o idee grozavă. Ce-ar fi să i-l prezint lui Lauren pe cel mai bun prieten al meu? Mi-e prieten vechi, Încă de când eram la colegiu. Cine? l-am Întrebat. Nu l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
tenta cu o căsătorie plină de strălucire? spuse Hunter, refuzând să se lase descurajat. Acum vorbești ca bunică-mea. Nu mă pot gândi la nimic mai rău decât să fii implicat Într-o căsătorie plină de strălucire. Brusc, Lauren păru jenată. —Vreau să zic, În afară de faptul că aș fi fost ca voi doi. Îmi pare rău. Marci apăru deodată, părând nervoasă. Pe unde-ați fost toată noaptea... Începu ea. În clipa aia, mobilul lui Lauren sună, ea privi ecranul, zâmbi, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
propria ta țară, cum ar fi sărutatul franțuzește pe deasupra mesei, ca adolescenții. Ultimul lucru la care ne așteptam era... — Îmi pare nespus de rău că trebuie să Întrerup ceva atât de frumos. Hunter și cu mine am privit În sus, jenați. Sophia D’Arlan stătea În fața noastră, cu un zâmbet orbitor pe chip. Pletele ca mahonul erau lăsate În valuri libere și era Îmbrăcată foarte rive gauche au weekend 1 cu pantaloni lungi din lână bleumarin, pantofi cu botul ascuțit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
coadă, alb, și căpriorul în câteva salturi se făcu nevăzut în fundul râpei. Apoi, peste puțin îl zări mai departe, tocmai sus, gonind pe povârniș, cu salturi avântate peste marăcinișuri și trunchiuri căzute. Anton ridică pușca, dar o lăsă jos... Renunță jenat. Căpriorul, spre satisfacția lui, dispăruse. Cu arma pe umăr, coborî pe o potecă neumblată de om și se postă la ieșirea dintr-o râpă mică. Deodată tresări... și, gândi cu voce tare: „Lupul.. lupul!“ și, din instinct, cu o mișcare
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Își amintește de Rodion și i se adună altfel de lacrimi în ochi. Bietul om! Oare ce-a pățit? Ca o somnambulă, pleacă spre spital. Întreabă și i răspunde cu greu, fără pic de amabilitate. Dumneavoastră cine sînteți? Logodnica, răspunde jenată. Trebuie să-l luați de la morgă... Pune mîna la gură și parcă moare puțin. Puțin mai mult! Tovarăși de drum De dimineață, în ziua de Sfînta Maria Mare, adică pe 15 august, Ilie Hojman și Gheorghe Prisăcaru, oameni de peste șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
indispui. Eu vreau să-ți nenorocesc copilul?! Dar cine? Muncesc pentru dumneavoastră de 15 ani și numai Dumnezeu știe cît de greu mi-a venit uneori. Bolnavă, cu amețeli, cădeam pe jos și mă tîram să-mi fac treaba. Vădit jenat, profesorul Mihoc dorește să încheie discuția. Bine, o să-l trec, ești mulțumită? Cu cinci? Mulțumesc mult. Acum chiar că hohotele de plîns se aud din sălile vecine Am să văd, te rog nu mă mai strînge de gît, strigă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
loc și prezentați-vă doleanțele. Ionel se uită roată prin birou, aparent deloc interesat de dialog. Îl las să se acomodeze și, între timp, pun niște rezoluții pe hîrtii. Trece un minut, trec două, zece și omul meu tace. Puțin jenat, ridic tonul: Vă rog, ce doriți? Aștept să terminați... Dar eu nu termin nici în cinci ore, așa că... Nu-i nimic, aștept, răspunde precipitat. Las pixul din mînă, îl fixez rece, îmi îngruzesc puțin fruntea și spun răstit: Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
greu suportabilă. În sufletul lor rămăsese acea atracție firească, naturală și parcă și-au propus să inhibe pornirile acelea copilărești, promițînd o revenire mai tîrzie. Cei doi copii, acum adulți tineri, s-au reîntîlnit după trei ani de facultate. Puțin jenați, au reușit rapid să treacă peste conveniențe și s-au prins de mîini ca altă dată. Ai un prieten? întreabă băiatul. Nu știu. Cum adică? Exact ce ai auzit. Am și n-am. Dar tu? Am avut, dar... Dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
leneș În jurul gîtului alături de soții lor impozanți: Domnul Daniol și Domnul Teodorovici, Domnul Marcoff și Savoff și Cutzifidi și Nebunelii, sonorități caraghioase, blazoane derizorii, azi Înghițite de o apă cețoasă, tremurătoare, prelingîndu-se pe geamurile vitrinelor de pe Lipscani, tulburînd liniștea ușor jenată a manechinelor goale. Altă lume Împărătește acum peste aceste locuri. La recepții se pot citi pe tăvița de argint cărți de vizită: Domnul și Doamna Puradel, Domnul și Doamna Procopsitu, Domnul și Doamna Crăpelniță, Domnul și Doamna Oatu. Fata aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
SÎnt cadouri impure, obiecte În care s-au impregnat respirațiile și transpirațiile, ticurile, infirmitățile, frivolitățile unor ființe străine. Mă bucur ca și atunci pentru că Îmi plac lucrurile materiale și tot ce-mi răsfață simțurile, dar În același timp sînt ușor jenată, am senzația unui adulter, ca un bărbat care s-ar culca cu nevasta altuia și de cîte ori pătrunde În ea simte că dă peste urmele celuilalt. După cîteva luni această barieră dispare. Amintirea primului ocupant se estompează În memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe chipul tinerelor fete. Cu picioarele ei cam butucănoase, nici vorbă să poarte minijupe; În schimb, am Învățat-o să-și pună bustiere foarte scurte, fără sutien; era foarte excitant, să-i privești de jos sânii mari. Se simțea cam jenată, dar până la urmă accepta; habar n-avea de erotism, de lenjerie, nu avea nici o experiență. De altfel, nu știu de ce-ți vorbesc despre ea, doar o cunoști, nu? — Am fost la nunta voastră... — Într-adevăr, Încuviință Bruno cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
A urmat o altă pauză. Mai lungă decât Capitalul lui Marx, volumele unu, doi și trei. Au băut? s-a auzit Într-un târziu În receptor vocea aproape pierită. Vreo două butelcuțe de vodcă. — Îmi pare rău, Igor. Sunt extrem de jenată. E vina mea, am uitat să-ți spun că așa reacționez la băutură. Era jenată pe naiba. Dorise să-mi stârnească și mai mult curiozitatea și zău dacă nu reușise! Dacă fetele n-ar fi Început să joace cazaciocul pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]