1,007 matches
-
ții minte când m-ai bătut la palmă, de mi-a dat sângele?». «Pe câți am bătut la palmă... Dar de sânge nu-mi aduc aminte». «Îți aducem noi aminte, avem cele mai Înaintate metode de aducere-aminte - dar când ziceai: ’Jidan Împuțit!’ -ți-aduci aminte?» Tata se străduiește să zâmbească, În continuare. Își aprinde cu mâini nesigure o altă țigară, de la prima, neterminată. - Cad drept În capcana lor - de unde s-o știu? Zic:«Aaaa, tu ești Sapșa al lui Avrum, dughenarul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Zic - acum Îmi dădea mâna: «N-ai decât să cauți și-n geamantanul cel mic - n-ai să-l găsești - ți-am spus că l-am predat...» Și mai zic: «De unde-ai scos tu, măi băiete, că ți-am zis: ’Jidan Împuțit’? Nu m-am pupat niciodată În bot cu Ovreii, dar nici n-am zis vreodată una ca asta - de ce? Uite, nu știu de ce, dar asta-i: n-am zis!» Sapșa Începe să râdă - rânjește: «Și ce dacă n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cum se zice acum: „diviziunea muncii”. Interesele noastre se ciocnesc, unde? : la târg, pe aceeași uliță, acolo intră În concurență Grecul cu Armeanul cu Ovreiul... - ai băgat de seamă: În sat, era „Jâdanul nostru”, Însă la târg: „Ovreiul”... - Iar cuvântul „jidan” nu era deloc ofensator... - Deloc! Când s-a Înființat Teologia la Chișinău, am intrat și noi, Basarabenii, În rândul lumii, ca să zic așa, am aflat că Jâdanul-nostru și Ovreiul-de-la-Târg nu era amărâtul cu doisprezece copii, claie peste grămadă, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ocolit? - Nu? - Nu! Numai eu credeam că sunt un nimic, un ins, acolo, pierdut În masele de inși... Istoria ceea altceva credea, iar prin Sapșa mă și condamnase - doar spusese, limpede: «Nu contează că n-ai spus că aș fi jidan Împuțit, nu contează că nu m-ai bătut până la sânge, nu contează că n-ai omorât-o pe soră-mea, Roza, că nu l-ai tras de barbă pe tata - contează că ești un Învățător de tip burghez, deci reacționar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a fost nestatornică. Am căutat lumina În Baleare, culoarea În Brindisi, păcatul elegant În Paris. Și, precum Renan, mi-am făcut rugăciunea pe Acropole. Peste tot am stors zemosul ciorchine al vieții. Reiau firul istoriei. În Pullman, pe când bietul Goliadkin - jidan, la urma urmelor, predestinat persecuțiilor - făcea cu resemnare față neobositei și obositoarei scrime orale a baronesei, eu mă relaxam alături de Bibiloni, un tânăr poet din Catamarca, convorbind ca un atenian despre poezie și provincii. Mărturisesc abia acum că la Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dojenilor mele părintești, Goliadkin și-a pierdut toți gologanii: trei sute cincisprezece pesos și patruzeci de firfirici, pe care sticleții mi i-au sustras În chip arbitrar. N-am să uit niciodată duelul: plebeul Împotriva omului de lume, hrăpărețul Împotriva indiferentului, jidanul contra arianului. Un tablou prețios pentru galeria din mintea mea. Încercând să-și ia suprema revanșă, Goliadkin părăsește brusc vagonul-restaurant. Se Întoarce neîntârziat, aducând cufărul din imitație de crocodil. Scoate un etui și-l pune pe masă. Îmi propune să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și părerea noastră. Sînt instituții în care poporul trebuie să aibă încredere, că ele veghează la ordinea și disciplina socială. Și, mai ales, că nu sînt trase pe sfoară de tot felul de politicieni corupți aflați în slujba plutocrației, a jidanilor și masonilor. Dacă sînteți întru totul de acord cu mine sînt sigur că ne vom înțelege, domnule adjutant. În fond, de ce nu ne-am înțelege, trebuie să existe și în capătul ăsta de țară același spirit de corp ca peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
răzbel, acum sîntem o țară, dom'le; o țară, și nu sîntem în stare să avem nici măcar un rege! Bolșevicii își fac de cap, țărăniștii s-au dat cu avocații ardeleni, în Cameră au intrat tot felul de socialiști, de jidani, de plutocrați, nimeni nu mai respectă armata, toți au uitat că există o Coroană, patriarhul face politică în loc să-și vadă de ale sufletului, comerțul e în pericol, țara e bîntuită de bandiți de drumul mare, ai citit, dom'le, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Vladia exemplul, experimentul reușit, bulgărele înghețat, de nădejde, de ca avem nevoie. De aici, din capătul lumii, se va rostogoli peste plaiurile noastre mîndre tăvălugul care va mătura din cale toate invențiile nepotrivite sufletului nostru aduse de străini și de jidani." La așa ceva nu se așteptase. Își închipuise că August Stoicescu și Artur Stavri, complotiști caraghioși, veniseră la Vladia să se ascundă și cînd colo era exact invers, dumnealor veniseră la Vladia să iasă la lumină, să se arate țării, lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
țării, evreii. Era o mișcare religioasă? mă întrebasem. Nu era clar. Religioasă era și mama. Dar cuvintele "mila Domnului", "virtutea", "păcatul", "iertarea", "să întinzi și obrazul celălalt când ți se dă o palmă" n-aveau nici o legătură cu "tîlharii și jidanii" care "ne tot sug mereu, mereu". Cine erau aceștia, în afară de evrei, care erau singurii numiți? Iar faptul că șeful lor, Căpitanul, era invocat ca o zeitate și i se cerea să facă o țară "ca soarele sfânt de pe cer" trezea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
verde cu diagonală, dar fără pistol, pantaloni strâmți, de cizme, și cizmele oglindă. - Gheorghe, șoferul meu, mi-a adus băiatu-ăsta, care e un elev întîrziat, zise omul de după birou. Are o întrebare, dacă în țara noastră n-ar fi fost jidani, s-ar mai fi născut mișcarea legionară, atunci în '22? Ia-l în birou la tine și explică-i. Pe urmă vii și-mi spui ce e cu el. Ne ridicarăm și ieșirăm. Intrarăm într-un birou și urmară lungi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vorbi deodată, foarte grosolan, sfinxul, dar totuși fără să i se strice masca. Bineînțeles că mișcarea legionară tot ar fi apărut. Ea este născută din adâncurile acestui popor și exprimă aspirația lui spre eternitate. Ea a apărat ființa neamului de jidani în acel timp, dar și de corupția democrației și a moravurilor politicienilor. Aici mă uitai și eu în jos. Așa era, înaintea lui Hitler, în mod irațional Mișcarea intrase în conflict și cu politicienii vechilor partide. Știam din poiana fierăriei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de mese ca un adevărat stăpân, subdirectorul Lascăr se ferea din calea lui, iar directorul Ionașcu stătea mai mult închis în casă (care se afla în incinta școlii), nu prea îl mai vedeam prin clase. - De la Rousseau ajungi repede la jidanul de Marx, zise el mai departe, luîndu-mă în privirea totală a ochilor lui șerpești. Te pomenești că l-ai și citit. - Nu, zic, n-am avut de unde! Răspunsesem ca tatăl meu, cu ironie în glas, dar el nu băgă de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de cojocul lor. - Unde să se ducă? - Nu ne interesează! În Palestina, în Rusia bolșevică, în Statele Unite,.. Un număr mare a venit la noi din Polonia, și guvernele jidovite i-au primit cu brațele deschise... Te pomenești că ai prieteni jidani. - Nu, de ce? - Văd că îi aperi! Când îi apărasem? Dar gândeam totuși că dacă ar fi fost vreun evreu în sat la noi n-ar fi zis nimeni nimic. Din istorie știam că suntem rezistenți. Am înghițit multe imigrări, nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
știu de ce ai venit și cine ești, n-avem timp să ne gândim la dacă. E a doua oară când aud că îți iese din gură acest cuvânt. Sigur că aș rămâne tot legionar chiar dacă aș fi aruncat în rândul jidanilor. - Și ei ce-ar zice? - Probabil că m-ar blestema și m-ar goni. Fiindcă n-aș trece de partea lor! Era vizibil că nu-i plăcuse deloc situația stranie în care gândul meu îl aruncase câteva clipe. - Și dacă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Înghiți ce mai avea din debrețin și murmură stingherit: - Mănâncă acolo și nu mai vorbi prostii. Totuși se gândea la ceva. Își lăsă fruntea în jos și șopti: - Ăștia omoară lumea!... Într-o zi au venit și au luat un jidan de la noi din bloc, un doctor... I-au luat apartamentul. Cică l-ar fi omorât acolo la pușcărie... Barmanul de vizavi, un prieten de-al meu, povestea că un prieten al patronului, tot jidan, cu un magazin mare, au intrat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
au venit și au luat un jidan de la noi din bloc, un doctor... I-au luat apartamentul. Cică l-ar fi omorât acolo la pușcărie... Barmanul de vizavi, un prieten de-al meu, povestea că un prieten al patronului, tot jidan, cu un magazin mare, au intrat peste el în birou și cu pistoalele în mână l-au silit să iscălească un act că le-a vândut lor magazinul cu tot ce era în el... - Și? - Și l-au dat afară
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu ochelari, cu cămăși de mătase pe ei, cu ceasuri la mână, unii tineri, alții încărunțiți... Dădeau cu târnăcopul, ridicau terasamentul de-a lungul acelei sfori întinse de domnii Jumanca și Ionescu. Aveau bocanci noi în picioare, pantaloni eleganți. - Sunt jidani! îmi șopti Niculescu. Ia uite! Formidabil! De unde aflase și asta? Și tot el îmi spuse că jidanii ăștia nu veniseră acolo de bunăvoie, ci... Și râse... adică erau aduși cu forța? Desigur! Deși legionarii fuseseră beliți, ăștia tot nu scăpau
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu târnăcopul, ridicau terasamentul de-a lungul acelei sfori întinse de domnii Jumanca și Ionescu. Aveau bocanci noi în picioare, pantaloni eleganți. - Sunt jidani! îmi șopti Niculescu. Ia uite! Formidabil! De unde aflase și asta? Și tot el îmi spuse că jidanii ăștia nu veniseră acolo de bunăvoie, ci... Și râse... adică erau aduși cu forța? Desigur! Deși legionarii fuseseră beliți, ăștia tot nu scăpau. Găsirăm până la urmă un domn care ne spuse că pontatori nu putea să ne angajeze, n-aveau
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu ulciorul. Și-ndată Faliboga turnă vin în ulcele de lut și cinsti pe cei de față. —De mult nu s-a mai văzut vin pe-aici, zise el vesel, da’ încaltea acu am adus de cel vechi, de la un jidan de la Săveni. Iaca, și eu închin ulcica asta... Și zic să trăiască Iana cu care mă am eu bine din alte vremuri, și care a venit după mine cine știe din câte hotare... Și să trăiască și Niță Lepădatu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un alt elev dar care s-a înfipt în capul meu deasupra frunții și bălăngănea ca o săgeată înfiptă în intă. În timp ce sângele curgea șiroi, a apărut directorul șșcolii Pavel Merișcă și a zis ,,Lasă Ghivirel că o să iasă un jidan de acolo, iar vărului Ștșefan nu i-a zis nimic că știa că suntem veri buni și cotat foarte bun la învățătură, a și făcut de altfel două facultăți. Apoi un coleg cu o cârpă înmuiată în gaz lampant, m-
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
dintre ei îl ajută pe Otis Jackson să se ridice în picioare. Celălalt, un tip gras, cu părul roșcat și cârlionțat, examină insigna lui Danny și clătină din cap. — Nu-i de ajuns de rău că vă culcați cu Mickey Jidanul, acum trebuie să-l mai bateți și pe informatorul meu preferat. Otis, ești un negrotei norocos! Detectiv Upshaw, ești un alb tâmpit! Individul înalt îl conduse pe Otis la baie. Danny se ridică în picioare și își recuperă insigna. Grăsanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu ochii îngustați, semănând cu două fante. Danny se întoarse spre Niles: — Înțeles, sergent? Niles își aprinsese altă țigară și ardea pupitrul cu vârful ei incandescent. — Te ai tare pe bune cu evreii, nu, Upshaw? Cu cât te plătește Mickey Jidanul? — Cu mai mult decât ți-a dat ție Brenda. Shortell râse. Privirea ciudată a lui Breuning se transformă într-un zâmbet. Niles își aruncă țigara și o strivi cu talpa. De ce n-ai raportat ce știai despre culcușul lui Marty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
iar eu sunt băgat până peste cap în povestea cu tine, așa c-ar fi mai bine să te trezești, pentru că dacă Mickey îți face vreun rău, îl omor și pe el, și pe căcatul ăla al lui de cobai jidan... Se opri când Audrey începu să plângă și încercă să spună ceva. O mângâie pe păr, aplecându-se ca s-o audă mai bine, și se pleoști ca o cârpă când auzi: — Și eu te iubesc. *** Au făcut dragoste pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
avut un oarecare succes la sala Dacia, dar nu s-a putut menține. Văzând că nu mișcă deloc, Vlădicescu primi să joace o piesă antisemită a cunoscutului anti-evreu, I.N. Polichroniadi; piesa era intitulată, dacă nu mă înșel: Nici un ac de la jidani. Imediat toți evreii s-au pus în grevă, iar românii n-au secondat deloc încercarea antisemită. Și astfel trupa Vlădicescu-Tardini fu silită să plece. Vara aproape nu era spectacol în București. Din când în când câte o trupă de comedii
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]