2,723 matches
-
care s-a împiedicat de un scaun și a căzut, și că oamenii m-au felicitat pentru gestul meu. Tanti Mae s-a luminat la față și mi-a spus că e foarte mândră de mine, chiar dacă doamna Watkins a jignit-o de mai multe ori. Mama arăta puțin slăbită, dar i-a părut bine să mă vadă. Nu credeam că voi găsi nimic de mâncat după ce am auzit ce i-a spus tatei. Mi-a spus ca a vândut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
din pragul ușii întredeschise a micului său apartament: - E cineva care vă caută, mai mult decât un băiat și mai puțin decât un bărbat, spuse el ironic. Ar fi putut să spună „o jumătate de om“, dar nu dorea să jignească pe nimeni dis-de-dimineață. Și mai era ceva: auzise că Nina, care avea numai șaisprezece ani, aștepta un copil. Nimic scandalos în lumea de astăzi, dar pentru el, care ar fi putut să-i fie bunic, asta cerea o prudență specială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a inactivității copilăriei unui personaj ce va schimba cursul istoriei, Titi reușește să facă o gălăgie infernală. - Să-ți dea bunica prăjiturele? întreabă ea, urlând înfiorător. Băiatul este brusc teribil de dezgustat. Cuvintele pe care tocmai le-a auzit îi jignesc grav mândria și cumplitul efort de concentrare. Aruncându-i bunicii sale o privire distrugătoare, Ionel rostește cu greu cele câteva cuvinte pe care i le permite lenea: - Mnu. Lasă-lasă. Am treabă. Cu o ultimă privire aruncată cu coada ochiului în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se arăta prea luminoasă. Cauză-efect, cum ar fi spus orice angajator londonez, numai că Abdulah și prietenii săi erau departe de a se fi gândit vreodată la așa ceva. Dar mai rău decât toate, mai rău decât faptul că tipa îl jignise cumplit, refuzându-l fără să-i spună, credea el, adevăratul motiv, era altceva, mult mai grav. Respingându-l, tipa se luase practic de superba lui mustață răsucită pakistaneză, cu care el și întreaga lui familie se mândreau atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nobilă indignare, - atunci chiar e păcat să mi le dai. Ia-le înapoi, ne descurcăm noi. Dar Zinocika se supără și, încruntată, îmi închise palma cu monedele. Trebuie să-i luați, îmi spuse ea. Trebuie, altfel să știți că mă jigniți. „Oare merge sau nu merge, mă refuză sau acceptă?“ Acesta era singurul lucru care-mi tulbura gândurile, simțirea, ființa întreagă, în timp ce o împingeam ușor pe Zinocika spre intrarea casei. Când a urcat prima treaptă, fata s-a oprit ca trezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ai distrus fata. Uite-o, uite-o cum pleacă. E încă un copil. Îți amintești cum îți șoptea «Ah, dragul meu?» Și de ce ai distrus-o? Ce ți-a făcut? Eh, tu, tu!“ Uimitor lucru e o spinare de om jignit pe nedrept, spinarea unui om care se desparte de tine pentru totdeauna. Acea spinare exprimă neputința omului, slăbiciunea lui care îți cere cruțare și care te cheamă, te trage după ea. Ea vorbește despre nedreptăți și jigniri suportate, ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o pată de smântână. Nu, Stein, nu te băga, frate! Îi dădu mâna la o parte Iag. Înțelege, n-a fost vorba despre un comentariu al talmudului, deci n-ai de ce te agita. Și, așteptând ca Stein să se ducă jignit spre banca sa, Iag se adresă în șoaptă grupului agitat de lângă geam. — Să te minunezi, nu alta, cum îi adoră ovreiașii noștri pe preoți! Doamne ferește să te atingi de un papă, că toți evreii se răscoală! — Ce coincidență! clătină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
le spun, îmi dădeam seama vag că, dacă aceste cuvinte sunt întocmai cele la care visam, cauza pentru care vreau să le spun s-a schimbat. Anterior, doream să le spun pentru ca eu însumi să sufăr, acum urmăream să-l jignesc și să-l fac pe Kleiman să sufere. Voiam să-l fac să înțeleagă, după expresia feței mele și după ton, că exprim ura oricărui licean pentru mutra lui stacojie. Sufocat de indignare, mă pregăteam să vorbesc, când simții cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
la prietenul tău și spune-i că sunt preot, că nu sunt informator (spunând acestea, îmi apăsă umerii). Și, gârbovit și îmbătrânit parcă deodată, oarecum indecis, adăugă cu glas tot mai stins: pe elă să-l judece Dumnezeu că a jignit un bătrân; am și eu un fiuă (încet, tăinuit parcă) la războiă (și deja neauzit, mișcând din buze)Ă a fost ucisă Când părintele începuse sa vorbească, apropierea de fața lui bărboasă, la care mă forțau mâinile pe cale mi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
repede de acolo, fără să le ating, fără să le vorbesc. După ce am coborât scara și m-am trezit în curte, mi s-a făcut brusc milă de aceste Nelly și Kitty, milă pentru că cineva, poate chiar eu, le-am jignit amarnic și nemeritat. 3 A doua zi dimineața m-am trezit, mai exact am fost trezit de un sentiment de neliniște sfâșietor, de o bucurie intensă, neobișnuită pentru durerea cruntă de cap, pentru uscăciunea ca de tablă a gurii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
anterior - extrem de bun. Dădeam de pomană cu generozitate (mai generos fiind când eram singur decât în prezența Soniei), glumeam permanent cu dădaca, iar odată, noaptea târziu, pe când mă întorceam acasă, am luat chiar apărarea unei prostituate pe care trecătorii o jigneau. Dar această nouă relație cu oamenii, această radioasă dorință de a îmbrățișa lumea întreagă, cum se spune, scoase imediat la iveală și dorința de a distruge această lume, în caz că i-ar veni cuiva ideea, fie și indirect, de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mai apropiat decât tine; iar acest „cineva“ era rațiunea mea. Astfel ți-am devenit străină. Dar atunci, noaptea, am mințit, nu ți-am spus, n-am putut să-ți spun adevărul pe care îl pun acum pe hârtie: am fost jignită. Când un om îl jignește pe celălalt, jignirea e de două feluri: intenționată și neintenționată. Primul fel de jignire este îngrozitor: la acest fel de jignire se răspunde prin ceartă, prin injurie, prin lovituri sau prin foc de armă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
acest „cineva“ era rațiunea mea. Astfel ți-am devenit străină. Dar atunci, noaptea, am mințit, nu ți-am spus, n-am putut să-ți spun adevărul pe care îl pun acum pe hârtie: am fost jignită. Când un om îl jignește pe celălalt, jignirea e de două feluri: intenționată și neintenționată. Primul fel de jignire este îngrozitor: la acest fel de jignire se răspunde prin ceartă, prin injurie, prin lovituri sau prin foc de armă și, oricât ar fi de dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
răspuns, el te ajută. Așadar, jignirea care ți s-a făcut cu bună știința se spală, așa cum se spală murdăria la baie. Dar jignirea neintenționată e înfricoșătoare pentru că, răspunzându-i prin ceartă, injurie sau, pur și simplu, arătând că ești jignit, nu numai că nu o slăbești, ci, mai mult, îți aduci ție însuți o jignire și mai mare. O jignire nepremeditată este deosebită nu numai pentru că nu poți să-i răspunzi, dar și pentru că trebuie să arăți cu tot dinadinsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
din cauza acestui sărut. Am simțit în comportarea ta același lucru: pe de o parte, era dorința dictată de voința ta, care te justifica pe deplin, pe de altă parte, era neascultarea revoltată a trupului tău care pe mine m-a jignit în mod deosebit. Nu mă judeca, Vadim, și înțelege că toate argumentele gândirii care te îndeamnă să posezi o femeie sunt jignitoare pentru ea, indiferent dacă aceste argumente sunt dictate de motivațiile milei creștine, deci, de motivații sufletești înalte sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
înfricoșătoare, m-a terorizat în tot acest anotimp al cocainei. O întrebare cumplită, căci a răspunde la ea însemna fie a intra în impas, fie a păși pe calea celei mai îngrozitoare viziuni despre lume. Înfricoșător era că această viziune jignea acel teritoriu luminos, gingaș și pur pe care nici ultimul ticălos nu l-ar putea jigni în mod sincer și liniștit: am numit sufletul omenesc. Cum se întâmplă adesea, întrebarea a fost provocată de un fleac. La început, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
la ea însemna fie a intra în impas, fie a păși pe calea celei mai îngrozitoare viziuni despre lume. Înfricoșător era că această viziune jignea acel teritoriu luminos, gingaș și pur pe care nici ultimul ticălos nu l-ar putea jigni în mod sincer și liniștit: am numit sufletul omenesc. Cum se întâmplă adesea, întrebarea a fost provocată de un fleac. La început, n-am sesizat nimic deosebit. Ce poate fi deosebit în faptul că sub acțiunea cocainei trăiești sentimente înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
coala din Lunca mutat disciplinar, deoarece, după cum a relatat mai târziu, a vrut să introducă într-un sat de catolici (ceangăi) un obicei necunoscut în satele județului Bacău și în Moldova la sărbătorile de iarnă. Preotul catolică s-a simțit jignit când, în ajunul Crăciunului, un grup de flăcăi a făcut urări sătenilor, purtând un cap de porcă pe o tablă, împodobit cu ce se găsea la îndemână. Învățătorul Gheorghe Pastoiu a fost dat în judecată pentru profanare de religie și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lui trăiau Într-o lume de lux pe care el nu o putea decît amușina. Mă gîndeam că Îl deranja că servitoarea lui don Gustavo se purta cu mine ca și cînd mi-ar fi fost mamă și că Îl jignea faptul că eu acceptam ca altcineva să joace acest rol. Uneori, pe cînd umblam prin magazia din spate făcînd pachete sau pregătind o livrare, Îl auzeam pe cîte un client glumind cu tata. — Sempere, ceea ce trebuie să faci dumneata e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
spune că-s ceva de vis, mai ales crustaceele. Bea oftă, clătinînd din cap. Mi se păru că voia să plîngă de mînie, Însă era prea mîndră. RÎse liniștită. — Zece ani, și tot nu ți-a pierit pofta să mă jignești, nu-i așa, Daniel? Ei bine, hai, descarcă-te cum Îți vine mai bine. E vina mea, fiindcă am crezut că, În cele din urmă, puteam să fim prieteni ori să ne prefacem că sîntem, dar bănui că nu valorez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la jumătatea coridorului, Înșfăcînd-o de braț. Mi-a aruncat o privire care ardea. — Iartă-mă. Dar te Înșeli: vina nu-i a ta, ci a mea. Eu nu valorez nici cît frate-tău, nici cît tine. Iar dacă te-am jignit, e din invidie față de imbecilul ăla de logodnic al tău și din ciudă cînd mă gîndesc că o fată ca tine s-ar duce la El Ferrol sau În Congo, după dînsul. — Daniel... — Greșești În privința mea, fiindcă putem fi prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ia seama că spun asta ca un compliment. Ca Întotdeauna, Fermín avea perfectă dreptate. Învins, am optat pentru a trimite mingea În terenul lui. — Vorbind de boală, povestește-mi de Bernarda. S-a lăsat cu sărut, au ba? — Nu mă jigni, Daniel. Îți amintesc că stai de vorbă cu un profesionist al seducției, iar chestia cu sărutul e pentru amatori și diletanți În papuci. Femeia adevărată o cîștigi Încetul cu Încetul. Totul e o chestiune de psihologie, ca Într-o tactică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
întâmplă este că toți suntem nervoși, dezorientați, deconcertați și se știe că într-o astfel de stare de spirit e ușor să spui lucruri pe care, de fapt, nu le gândești, sunt sigur că domnul secretar n-a vrut să jignească pe nimeni, el însuși este un alegător care își cunoaște responsabilitățile, dovadă că, la fel ca toți cei care ne aflăm aici, a înfruntat cu curaj intemperiile ca să vină unde îl chema datoria, totuși, această recunoaștere sinceră nu mă împiedică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că un drept nerespectat poate să existe, Foarte simplu, domnule ministru al apărării, acest drept există în mod potențial în datoria de a fi respectat și îndeplinit, Cu predici civice, cu demagogii din acestea, o spun fără intenția de a jigni, nu ajungem nicăieri, stare de asediu peste ei și vom vedea dacă îi doare sau nu, Doar dacă glonțul nu va ieși pe partea cealaltă, spuse ministrul justiției, Nu văd cum, Deocamdată nici eu, dar va fi doar o chestiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
râul nu mai crește până la maluri, Atunci, Nu știu să vă spun, Scuzați-mi întrebarea pe care am să v-o pun, Sunteți scuzat chiar înainte de a o pune, Nu cumva ați băut, spun asta fără intenția de a vă jigni, un pahar în plus, așa cum trebuie să știți, ultimul e întotdeauna cel mai rău, Beau numai la masă și întotdeauna cu moderație, nu sunt un alcoolic, Dacă-i așa, nu înțeleg, Când se va fi întâmplat, veți înțelege, Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]