5,826 matches
-
zise: care e șeful parcului? Eu, răspunse administratorul. Coboară și inspectează, atent, nu cumva să mai fi rămas, peacolo, vreun om ori vreun cățel. Ăla a coborât. Între timp, Lolica, împreună cu dolofanii ei, s-a dus pe la locurile lor de joacă. În adâncimea parcului. Administratorul, ieșind la suprafață, raportând cu mâna la cozoroc, precum, că, ordinul fusese îndeplinit în mod ireproșabil. Primarul, ordonă: acum fiecare la ale sale! și, să ne îndeplinim îndatoririle, față de alegători, în chip exemplar! Bocancii blestemați Ca
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nisip curat, de rară calitate și se tăvălea, prin el, ca o turturică, ori, ca o guguștiucă, ce se scăldă în puțina apă a unei ploi de vară, din mijlocul drumului. și încet încet, puțin câte puțin, se dezbrăca. și joaca, prin nisipul încă fierbinte, din timpul zilei, devenea tot mai pasionată și tot mai pasionantă. Când pe burtă, când pe spate, când în fund, de cele mai multe ori rostogolindu-se, arzând ca focul... așași petrecea orele, până târziu, către zori... Excitată
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
bine de șapte decenii. Dacă nu, chiar, aproape opt. Fostul monarh, înalt, slab de-l bate vântul, îl recunoaște, la rândul său, pe bunic. Se desprinde de grup și, cu mâna întinsă a salut, se apropie de fostul prieten de joacă, în secolul trecut. Își dau mâna. Se privesc. Nu știu care să înceapă dialogul ce, firesc, va urma. Poate, de aceea, încep amândoi deodată. Bine te văd sănătos. Bine... Nu tocmai sănătos, dar, la etatea noastră, să avem curaj, pentru pe mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
urmăream pe târfă, de-a lungul malului Surenului, ea alunecă și căzu în apă. Au scos-o de acolo și au dus-o după chiparos, să-și schimbe hainele. Am urmat-o. Ca să o văd dezbrăcată. Zâmbea, mușcându-și în joacă degetul de la mâna stângă. În sfârșit, au înfășurat-o cu o eșarfă albă, iar rochia ușoară de mătase neagră i-au întins-o la soare. M-am lungit pe nisip, sub bătrânul chiparos. Auzeam apa fremătând, iar murmurul ei mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
În fața ochilor amintiri ale lui Ionesco : fascinat de spectacolele cu păpuși, micul Eugen nu rîdea niciodată la ele. Pentru că, zicea genialul dramaturg, cei ce se ciomăgeau după paravan for mau o lume „stranie și neliniștitoare”! Să plîngi cînd ieși la joacă cu vecinii, să lăcrimezi la Scrisoarea pierdută și să fii Îngrijorat, neliniștit la Vasilache și Mărioara - iată atitudini nu la-ndemîna oricărui puști. Oricum, directorii teatrelor de copii ar trebui să mediteze la confesiunile cu pricina și pe viitor să mai
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În deșert, visează apa”; În fine, tot ei, ludicul tandru Îi adresează descumpănitoare rînduri tip „Sunt al dtale. din cap, pînă-n picioare, din tot sufletul, pînă la uitarea de sine, pînă la tîmpenie și pînă la nebunie!”... Hm! Să fie joacă, ori disperare? Discretul Antoșa a luat cu el secretul, În mor mînt ... Oricum, Lika s-a regăsit În Nina din Pescărușul. Dar nu s-a simțit jignită de faptul că aventura ei cu Potapenko a apărut pe scenă, fiindcă totuși
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Primise 25 la tălpi cu vâna de bou, nu ca să spună ceea ce nu știa, cum ar fi fost normal, ci pentru că îndrăznise să scrie în declarație Washington cu „w de la veceu”. Și pentru că, la disperare, îi aruncase mai mult în joacă, celuilalt camarad legat și el de patul de lemn, Mortua est. Atâta ne-a trebuit-râdea nenea Epa amintindu-și toate astea cu lux de amănunte - se uitaseră ofițerii prosovietici unul la altul, iar unul din ei, cu mustață neagră, scos
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
magazie - preciză o altă voce-Precis iară-l vezi citind în neștire în magazie, cocoțat pe bănci și pe saci, aproape de tavan. Toți strigară în gura mare: Castelane! Castelane! Castelane! Vă rog frumos căutați-l peste tot, că nu-i de joacă. Ce mama dracului! Ne înecăm la mal? - zise regizorul, cu părul vâlvoi, abia stăpânindu-și nervii. Reluăm scena fără el, până vine - se aude vocea uneia dintre fete. Imposibil - își ieși din minți regizorul-El e personajul cheie. Fără el, d-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aș fi îndrăgostit de dumneata, adică de contesa de Bethlen - precizase Gerard. Vedeți, domnule Gerard, că scriu prostii... Nu se așteptase desigur, la o astfel de replică. Mai degrabă s-ar fi așteptat ca Gerard s-o strângă cumva, în joacă, la piept. S-o strângă cum n-o strânsese nimeni niciodată. Vise ! Sunteți sigură? - sunase replica lui Gerard voit ambiguă. Asta nu. Ba da. Da sau nu? Renunțarea la ambiguitate era pentru ea ca o trezire dintr-un vis nemaipomenit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bărbați pot ajunge chiar așa obscuri - remarcă Iozefina. Nici eu n-am crezut că n-ai crezut că unii bărbați pot ajunge chiar așa obscuri... - se jucă Valy din nou, gratuit cu cuvintele. Ea se repezi să-i dea în joacă, o palmă, gest exagerat de artificial, care trăda totuși, o anumită intimitate a lor, iar el o prinse cu amândouă mâinile de fund ridicându-i fusta sus de tot, în timp ce ea îi dădea haotic cu pumnii în cap: Lasă-mă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și ca o aluzie (după aceea îi trecu prin minte lui Valy, cu întârziere) la vârsta ei, mai înaintată decât a lui Gerard. Și ce? Singură nu mă puteam așeza în brațele lui Gerard? Gerard n-are chef azi de joacă - remarcă Valy - E plouat. Atunci Iozefina se sculă de pe genunchii lui Gerard și, voind parcă să-și aranjeze fusta, își trase degrabă ciorapii, pe rând, în fața lor aranjându-și-i meticulos, pe pulpele picioarelor și se încălță cu cizmele. Tu te-mbraci
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
agățați de șoldurile Măriuței, care se mișca prin crâșmă ca o zvârlugă. Dar ea nu avea ochi nici pentru unul. Asta până într-o zi, când în ușa crâșmei a apărut Vasile Hliboceanu... La început a fost așa, ca o joacă... Îi plăcea să-l vadă intrând în crâșmă. Dar mai ales felul cum râdea când Pâcu spunea polojănii... Pâcu a stat liniștit până și Măriuța a dispărut în spatele ușii de la bucătărie. Apoi a început să vorbească: Povestea din astă seară
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu un a mic, care vine de la numele lui. Și de ce însemnează el banii așa? Întâi pentru a da de urma banilor care i-ar fi cumva furați. Apoi hoții ar fi prinși mai ușor de poliție. Apoi așa din joacă. Cică vrea să vadă când mai ajunge înapoi un ban plecat din mâna lui. Iaca că așa o joacă ți-o prins bine. Ai aflat cine sunt cei care te-au jefuit. Acum, dacă stăm și ne gândim, jaful nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de urma banilor care i-ar fi cumva furați. Apoi hoții ar fi prinși mai ușor de poliție. Apoi așa din joacă. Cică vrea să vadă când mai ajunge înapoi un ban plecat din mâna lui. Iaca că așa o joacă ți-o prins bine. Ai aflat cine sunt cei care te-au jefuit. Acum, dacă stăm și ne gândim, jaful nu-i nimica pe lângă cumpăna prin care ai trecut... Poate a da Dumnezeu și ne or cădea în mână și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Iar te-ai jucat cu fotonii“, Îmi șoptea, clătinând mustrător din cap când mă vedea intrând În casă, scăldat Într-o lumină difuză pe care numai el o putea zări, „treci repede și te spală!“ Într-adevăr, aruncarea fotonilor era joaca noastră favorită, În primul rând pentru că străluceau ca licuricii și, neavând masă, Îi puteam azvârli cât de departe voiam, iar În al doilea rând pentru că, dacă nimeream vreun geam sau vreo oglindă, acestea nu se spărgeau: fotonul trecea mai departe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe care-l ținea În mână. — Sprijiniți tavanul, puicușorilor, a spus Stepa, scuipând ca o stropitoare. Am ridicat brațele și m-am retras ușor cu spatele spre masa de biliard, Îndepărtându-mă Încet de Vera. — Stepa, n-avem timp de joacă. Cândva, poate c-o să se găsească o familie de babuini care să te-adopte, Însă acum... Îți arde de glume, ha? Să vedem ce-o să mai spui când o să fii la doi metri sub pământ, iar eu o să mă joc
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cei doi este un accident, punctul de plecare al unei întîlniri off the record între jurnalistul ușor misogin și actrița frivolă, cum o indică tiparele. De fapt, jocul abia acum începe, un duel verbal în care fiecare decartează sentimental, fiecare joacă dublu construind intimitatea pînă aproape de începutul unei love affair și încercînd să afle punctul vulnerabil al celuilalt printr-o mereu invocată probă de sinceritate. Cu toate acestea, nici o clipă, cei doi nu trebuie să uite faptul că se află pe
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
la deal pe lîngă un chioșc de ziare, am mers pînă la gardul care Împrejmuiește Muzeul Satului, apoi am urcat pe Terasa Aviatorilor, de unde aveam o perspectivă mai largă; iar după ce ne am oprit cîteva minute Într-un loc de joacă pentru copii, am coborît Înapoi către malul apei. Nu Întîlneam decît pensionari singuratici, unii dintre ei Își scoseseră cățeii la plimbare, sau dădace Împingîndu-și landourile cu un soi de gravitate solemnă și totodată suspicioasă. După cum mergeau lucrurile, aș fi putut
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sub forma unei aprobări de circumstanță, Încît aveam din ce În ce mai clar sentimentul că totul fusese o glumă; iar acum, că gluma se apropia de sfîrșit, situația Începuse chiar să mă amuze. Și totuși, era acolo, pe o bancă din preajma locului de joacă pe lîngă care trecuserăm de mai multe ori. Înclin să cred că se așezase pe banca aceea mai tîrziu. Altfel nu-mi explic cum de Pablo nu o văzuse pînă atunci. CÎt despre mine, chiar dacă ar fi fost de la bun
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ori de ce a vrut să pună cărții sale un titlu atît de curios, VÎnătorii de suflete, și ce anume căuta cu atîta insistență În arhive, dar nu a vrut să-mi spună. — Mda... Bietul Bazil a luat prea În serios joaca asta... Care, din păcate, s-a terminat tragic pentru el. — El lua totul prea În serios, spuse Pablo. I am citit dosarul de la Securitate, mi l-a arătat deputatul la care am fost dimineață. Și toate notele acelea informative semnate
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
urmăresc cu încăpățînare o anumită țintă o fac doar din cauza unui complex ascuns care-i macină continuu, și nu din alte considerente, cum s-ar părea la prima vedere. Ne-am dat și noi seama că nu era decît o joacă, îi întrerupe Gulie șirul gîndurilor, dar voiam să o lungim cît mai mult posibil, mărturisește. Dendé zicea că merita s-o facem chiar și numai de amorul artei, ca să nu mai punem la socoteală memoria Bătrînului, se gîndește. Eu zic
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
altceva decît fostele slugi ale celor dinainte. Nu vă faceți sînge rău, dom’ Colonel, încearcă Poștașul să-l liniștească, n are rost să puneți totul la inimă. Nu pot să-l cred nici dacă spune că o face doar în joacă, pentru distracție. Ce distracție o mai fi și asta, mă întreb, cînd tragi după tine alte persoane, destrami familii, îți iei așa răspunderi? Știu și eu? zice Poștașul, în locul dumneavoastră l aș admira, adică m-aș mîndri cu el, m-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
primul va fi boier, bineînțeles că noi vom fi aceia, tot ideea lui, trebuie să recunosc. — Cine știe la ce ne mai putem aștepta din partea lui, face Petrică pe neliniștitul, una e filmul pe care-l faci mai mult în joacă, și alta e o situație serioasă în care-ți riști nu numai propria piele, ci și pe a altora. Un fel de film va fi și răsturnarea asta de la putere, crede domnul Președinte, scărpinîndu și perciunii, răsucindu-și cîteva firicele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ce aveau de făcut și au reușit să le ia mințile celorlalți. Se aude că Piticul a constituit un Comandament de Criză, aruncă cineva o vorbă, mie în prima clipă mi-a înghețat sîngele în vene, recunoaște Gulie, gata cu joaca asta de-a șoarecele și pisica, se va întîmpla ca la Timișoara, Armata va deschide focul în carne vie. Tacă-ți gura, se aude vocea lui Petrică încercînd să calmeze spiritele, trebuie să rămînem uniți, nici vorbă că vor avea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
poți gîndi la Rhona, o să-ți aduc eu aminte. Rhona. Rhona a fost puștoaica pe care n-ai cunoscut-o niciodată cu adevărat, dar care a fost prima ta iubire. Ai văzut-o prima oară În gimnaziu pe terenul de joacă. O mai poți vedea cum stătea acolo, În fața corpului de artă, cu prietenele ei? Și ea Își alesese cursul de artă, dar era cu un an mai mică decît tine. Tu erai un virgin de cincisprezece ani doldora de hormoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]