42,645 matches
-
inaccesibilă a lui Platon. Scopul ideal al platonicienilor alcătuit din idei irealizabile pe pământ, Aristotel îl transformă într-o etică, într-o virtute accesibilă omului, în limitele existenței sale terestre. Ceea ce convenea spiritului iezuit transigent, înclinat să disculpe acțiunile oamenilor, judecându-i la valoarea lor reală, nu ideală. Principiul luat de iezuiți după Machiavelli, scopul scuză mijloacele, combătut de Pascal (platonician), este prefigurat de Aristotel chiar, care spune despre iscusință că este facultatea de a recunoaște și de a folosi mijloacele
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
unul singur. Ceea ce trece drept analiză rămâne cel mai adesea doar o colecție de ticuri obsesionale și de denegări. Analistul deturnează invariabil gestul public de la sentiment: într-această direcție minor perversă a crescut obiectivitatea sa în ultimii 11 ani! Se judecă doar în echivalențe perfecte, fără rest, care e văzut ca o neizbândă (asupra cui?). Interpretarea e o mașină de mărunțit ce nu se oprește niciodată: nici datele, nici omul nu contează în sine. Uneori neîncrederea în realitatea individului ia forma
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
89, a apărut teza loviturii de palat. Ea substituie simbolic, într-o rețetă vulgară, rolul complex tranzitiv și tipul de raționalitate care ar fi trebuit să revină intelectualității). Dar în loc de a înțelege lucid, îndoliat, șansa umilinței, noul anticomunist de după '89 judecă prezentul la fel de obtuz ca înainte - prin înalte directive morale a căror inflexibilitate ar trebui să țină locul unei virginități demult pierdute și, oricum, de nimeni reclamate. ,,Criticile" sale nu-și pun niciodată prea triviala problemă a eficienței - pentru că îndreaptă atenția
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
internatului. Era gălăgios, plin de sine, incoerent, bogat și disprețuit de toți ceilalți studenți, fără excepție. Pe de altă parte (iar aici intervenea o oarecare invidie), făcuse deja două filmulețe la el în țară, finanțate parțial de tatăl lui, și, judecînd după copiile video pe care le adusese cu el în Anglia, se dovedise a fi - cel puțin pe plan tehnic - neașteptat de capabil. De fapt, a doua peliculă, un film de acțiune cu un final zgomotos și violent și cu
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
continuare, că asemenea fenomene sînt izolate. Statistici alcătuite ceva mai tîrziu arată că la fiecare 18 secunde, o femeie este bătută, iar la fiecare 3 minute se produce un viol. De vreme ce frecvența acestor acte de agresiune este atît de mare, judecă Andrea Dworkin, este o ipocrizie periculoasă din partea autorităților să încerce să le prezinte drept fenomene izolate. Aici își are originea lupta scriitoarei cu inerțiile sistemului juridic american. în același timp, frecvența agresiunilor trebuie să însemne și că bărbații, într-un
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
dimensiuni ale acestor doi scriitori români de primă linie le-au plasat întotdeauna pe o poziție evident inferioară romanelor semnate de aceiași (prejudecată literară de mare carieră la noi). Iar cînd nu le-au raportat explicit la romane, le-au judecat pe linia separațiilor enumerate anterior. Nuvelele lui Rebreanu, exerciții de stil în vederea marii opere romanești ce avea să vină, aduc o viziune mai "aproape de natură" a faptelor, mai puțin încadrată în structurile solide ale obiectivității, deci sînt mai proaste. Proza
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
în propria-i cauză, valabil din punctul de vedere juridic, în cazul unui proces concret între două sau mai multe părți, intră în contradicție cu morala, creștină în primul rând, care dimpotrivă îi lasă omului dreptul, (celălalt) de a se judeca pe sine, fiind vorba tocmai de propria sa existență, în raport, nu cu un sistem de legi, în raport cu însăși Divinitatea. Două lucruri complet deosebite, teoretic. Între care însă se poate face lesne confuzie. Una este să nu poți fi tu
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
sistem de legi, în raport cu însăși Divinitatea. Două lucruri complet deosebite, teoretic. Între care însă se poate face lesne confuzie. Una este să nu poți fi tu judecător în propria-ți cauză, juridic, și alta să crezi că nu te poți judeca, moral, pe tine însuți, înaintea lui Dumnezeu... Înaintea Lui, din contră, cea mai eficientă acțiune ar fi, dacă nu rugăciunea, atunci, în chip cert, să stai strâmb și să judeci drept - să te judeci singur pe tine. Câți nu deveniră
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
să crezi că nu te poți judeca, moral, pe tine însuți, înaintea lui Dumnezeu... Înaintea Lui, din contră, cea mai eficientă acțiune ar fi, dacă nu rugăciunea, atunci, în chip cert, să stai strâmb și să judeci drept - să te judeci singur pe tine. Câți nu deveniră cinici, nemernici, înțelegând subiectiv maxima romană, aplicând-o ad litteram: să nu care cumva să te gândești să te judeci singur pe tine, când întreprinzi cutare sau cutare lucru... Este exact diferența dintre Drept
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
rugăciunea, atunci, în chip cert, să stai strâmb și să judeci drept - să te judeci singur pe tine. Câți nu deveniră cinici, nemernici, înțelegând subiectiv maxima romană, aplicând-o ad litteram: să nu care cumva să te gândești să te judeci singur pe tine, când întreprinzi cutare sau cutare lucru... Este exact diferența dintre Drept și Morală. Semnele fiind, desigur, schimbate... Altă nuanță, filosofică: Gnoseauton, Cunoaște-te pe tine însuți, sentința lui Socrate adresată ucenicilor săi cu secole înainte de apariția creștinismului
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
parcurs bine chibzuit o poate, în timp, micșora. Proiectul prezentat, coerent și realist, întemeiat pe politica pașilor mici, promite să asigure o evoluție prudentă dar cu rezultate, în etapa apreciată ca fiind o schimbare de generație. În acest context, trebuie judecat spectacolul ,,Italianca în Alger" de Rossini, aproape în întregime sprijinit pe umerii unei echipe de tineri cântăreți, aflați la început de drum. Un spectacol Rossini nu este deloc ușor nici vocal nici scenic, dar trebuie să pară ușor. Tot ceea ce
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
politic autohton care reprezintă România la nivel înalt împreună cu soția sa, calcă în sfîrșit un tabu autohton provocat de repulsia față de prezența femeii de stat, Elena Ceaușescu, în vizitele de lucru ale bărbatului de stat, Nicolae Ceaușescu. Dacă e să judecăm drept, primul vizat de această repulsie, cu toate efectele secundare, ar fi trebuit să fie bărbatul de stat, Ceaușescu, nu ,,academiciana". * Apropo de repulsie, Rodica Ciobanu remarcă în ADEVĂRUL că parlamentul român a devenit membru al unei clase deasupra poporului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15738_a_17063]
-
Orient Expres" ca fiind cea mai apropiată de standardele europene... - Da? Păi, dacă-i așa, hai s-o desființăm! Găsim noi un motiv... De exemplu, că nu rentează din punct de vedere financiar. Cam acesta e modul nostru de a judeca, devenit oarecum tradițional. într-o societate în care mai toate merg anapoda, de îndată ce un lucru începe să meargă normal, facem tot ce e posibil să-l dăm peste cap. Nici din punct de vedere financiar, "Orient-Expres" n-a fost o
Frica de normalitate by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Journalistic/15760_a_17085]
-
excepții. Un mare contingent de lucrări memorialistice ne procură mărturii asupra epocii, mai cu seamă din detenție. Vremea încercuirii în modalitate romanescă, narează, în primul tom, lungul drum către libertate al unui tânăr căutat de Securitate, spre a fi arestat/ judecat pentru complot (termen de cea mai largă cuprindere în legislația comunistă) și care se sustrage sistematic, timp de doisprezece ani capturării, într-o încercuire ce nu putea fi străpunsă. Anvergura celor doi competitori era foarte diferită și pe aceasta anume
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
va anula dreptul de împrumut prin secția specializată a Bibliotecii Naționale./ DIRECȚIUNEA". Așa e tot regulamentul, plin de obligații, doar obligații, din care reiese clar că BN e un organ de tip polițienesc, care te urmărește, te educă și te judecă. Afișele din BN nu se deosebesc deloc de cele din transportul urban, baruri sau de pe pereți. De exemplu, primul afiș pe care l-am văzut în România a fost cel din casieria Universității - "Vine omu, stă oleacă, mai întreabă, dar
În vizită la Biblioteca Națională by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15780_a_17105]
-
Șaizeciștii se întorceau la Maiorescu, optzeciștii spun că se întorc la Caragiale. Este un gest polemic, dar poate și un mimetism tineresc. Să fie Caragiale "mai" actual decît Maiorescu? Nu se poate pune problema așa. Și nici nu se poate judeca întoarcerea la real a generației '80, ca pe o întoarcere la realul caragialesc. "Caragialismul" deturnează atenția de la programe de notație poetică a realului extrem de complexe și de novatoare. Perspectiva critică asupra "caracteristicilor" pe care le-am enumerat mai sus este
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
că religia creștină s-a născut în spațiul iudaismului și că Apostolul Pavel, el însuși evreu, i-a conferit un caracter internațional. Respinge, totodată, acuzația de deicism adusă evreilor, relevînd că Iisus "a fost arestat de poliția romană, a fost judecat și condamnat de procurorul roman", Claudian crezînd naiv că antisemitismul religios nu e capabil să pună în mișcare mulțimea. El își menține opinia despre caracterul economic al antisemitismului, precizînd că "curentele contemporane ale antisemitismului au apărut în țări, ca în
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
acestei dezumanizări este și o profundă individualizare a făpturii umane. Nimeni nu poate ști ce-i trece prin cap unei victime, ce simte în timp ce e ucisă sau siluită. Soluțiile, cînd există, sînt personale, ele aparțin individului și nu pot fi judecate sau uneori chiar înțelese de grup. "Omul" și "oamenii" devin concepte fundamentalmente disjuncte. Perspectiva Slavenkăi Drakulic, așa cum o înțeleg eu, e sumbră: chiar și pe cei nevinovați, chiar și pe victime, războiul, genocidul îi dezumanizează pentru că îi reduce la un
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
Mircea Mihăieș Vizita lui Günther Verheugen în România ne-a mai lecuit de-o iluzie. Firește, dacă suntem normali și dacă judecăm lucrurile logic. Altminteri, putem să batem câmpii în stilul "retragerea lui Hagi" și să ne spunem că orice înfrângere nu e decât partea nevăzută a unei victorii! Deși s-a prefăcut indignat că presa i-a citat cuvintele întocmai ("În
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
est officieux de naissance." * Ce bărbat de stat român ar fi capabil de atâta franchețe?... Dacă am avea, ca scriitori, un asemenea exemplu, am lasă țocul jos, obosit... Închipuiți-vă, oricum, la noi, un bărbat de stat făcând astfel de judecați în cultura... Pare o ficțiune. Să punem, totuși, sus, ficțiunea asta; puneți-l, la întâmplare, pe Manolescu, hélas! - întrucât depinde și pește ce păstorești.
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
-
iscate în jurul lui Paul de Man după dezvăluirile legate de activitatea lui din timpul războiului. Oricît de înverșunat l-ar fi aparat discipolii și prietenii, numele lui Paul de Man a rămas - cel puțin pentru unii - compromis. E păcat să judecăm calibrul intelectual al unei metode după calibrul moral al celor care o propun. Pentru reprezentanții Noii critici (din anii '40 și '50), acesta era un truism, cum e și pentru deconstructiviștii înșiși. Dar pentru anumite facțiuni literare, animate de alte
Deconstructivismul - un nod de legătură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16217_a_17542]
-
nerăsuflate. Ideile, ipotezele, raționamentele te obligă să reflectezi, să cauți verificări empirice în ceea ce ai auzit sau cunoscut pe cont propriu. Ăsta e necazul nostalgiei: toți sîntem victimele ei -într-un fel sau altul - și deci toți ne putem socoti specialiști. Judecînd după prezentarea de la simpozionul menționat, ori după un articol pe aceeași temă publicat în revista "Critical Inquiry" în 1997, nu aș fi bănuit corect conținutul cărții. Pe Boym nu o preocupă doar stările și sentimentele emigranților - nostalgia ca dor de
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
cartea ori pe lector. Cu toate acestea, evit de obicei să citesc critică universitară despre propria mea operă - aceasta are o tendință de a etala o stăpânire a textului care îl sufocă pe autor. Îmi place critica în care se judecă ce a făcut autorul cu tema aleasă, nu cea care mustră alegerea lui, demonstrând cu dovezi. Îmi displace critica motivată în primul rând de politica literară, resentimente personale ori orgolii personale. L.V.: Nu sunteți prea încântat de lumea universitară, o
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
se pare o enormă eroare, regretabilă, care nu se poate înscrie nici măcar la capitolul "o nebunie" a juriului, o extravaganță. Însuși discursul inteligent al regizorului Alexandru Tocilescu era marcat de o uluială, dincolo, desigur, de bucuria firească. Premiile nu se judecă în general, pe o activitate desfășurată în timp (există premii acordate de Senatul UNITER pentru asta), ci punctual, în dimensiunile unei stagiuni. Or, la acest capitol - cel mai bun spectacol - nu este reflectată realitatea, nici măcar party-pris-urile, ci o distorsiune a
Omenescul este uneori prea omenesc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16259_a_17584]
-
eseu pornind de la această carte, nedreaptă și revoltătoare în multe privințe, cum e. Sigur, ar fi simplu să o ignorăm pur și simplu: fiecare vede, la urma urmelor, ce-i permit propriile prejudecăți și propriul discernămînt. Dacă ar fi să judecăm după Kaplan, în România nu există nici un intelectual, doar alcoolici, prostituate, și în cel mai bun caz cîțiva naivi încrezători într-un viitor mai bun. Dar cărți precum aceasta sînt best-sellers peste ocean, și s-ar părea, după unii, că
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]