1,912 matches
-
al tuturor oamenilor, numai ca omului să-i fie bine. Și să fie batjocorit mai rău decât un sclav, chinuit și ucis. Ucis chiar de cei pe care i-a salvat ! ...Dar asta tot nu mă lămurește ce-i cu jugul... am zis în gând. Tot n-ai înțeles care-i jugul ? De ce ar fi făcut Fiul toate astea ? Păi, nu cred că a făcut așa numai fiindcă tata L-a trimis... Ba da, ca să-L asculte pe tatăl Lui. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să fie batjocorit mai rău decât un sclav, chinuit și ucis. Ucis chiar de cei pe care i-a salvat ! ...Dar asta tot nu mă lămurește ce-i cu jugul... am zis în gând. Tot n-ai înțeles care-i jugul ? De ce ar fi făcut Fiul toate astea ? Păi, nu cred că a făcut așa numai fiindcă tata L-a trimis... Ba da, ca să-L asculte pe tatăl Lui. Cum adică, numai fiindcă Tatăl Lui îi iubea pe oamenii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu jumătate de inimă: tare mai eram nemulțumit). Văd că tot n-ai înțeles oftă bătrânul. Uite, tu ești necăjit vreodată ?! Oho, și încă cum ! Atunci, ia fă așa : ori de câte ori ești necăjit, ia gândește-te că, dac-ai fi la jug, atunci necazul tău l-ar duce cel mai puternic ; doar știi că la jug, cel care-i puternic trage mai tare și duce mai mult, ba, dacă merge mai repede, te duce și pe tine, ca și când n-ai mai călca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
oftă bătrânul. Uite, tu ești necăjit vreodată ?! Oho, și încă cum ! Atunci, ia fă așa : ori de câte ori ești necăjit, ia gândește-te că, dac-ai fi la jug, atunci necazul tău l-ar duce cel mai puternic ; doar știi că la jug, cel care-i puternic trage mai tare și duce mai mult, ba, dacă merge mai repede, te duce și pe tine, ca și când n-ai mai călca pământul. Între tine și Fiul Lui Dumnezeu, cine crezi că e mai puternic ? Cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și duce mai mult, ba, dacă merge mai repede, te duce și pe tine, ca și când n-ai mai călca pământul. Între tine și Fiul Lui Dumnezeu, cine crezi că e mai puternic ? Cui îi dai tu necazul și greutățile la jug ? Am tăcut mult timp. Parcă mi se luase un munte de pe suflet. Dar, deodată, am sărit în picioare: Da' ce-mi cere pentru asta ? Doar nimeni în lumea asta nu-ți dă nimic fără plată! Bătrânul a surâs și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ce-mi cere pentru asta ? Doar nimeni în lumea asta nu-ți dă nimic fără plată! Bătrânul a surâs și s-a uitat lung, lung în ochii mei: Ei, da, e adevărat, ceva tot îți cere: îți cere să iei jugul Lui asupra ta, adică, să-i dai Lui povara ta și să iei de la El blândețea, bunătatea, iubirea pe care El o are față de toți ceilalți. Acesta e jugul Lui. În timp ce jugul tău e toată durerea și povara vieții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
da, e adevărat, ceva tot îți cere: îți cere să iei jugul Lui asupra ta, adică, să-i dai Lui povara ta și să iei de la El blândețea, bunătatea, iubirea pe care El o are față de toți ceilalți. Acesta e jugul Lui. În timp ce jugul tău e toată durerea și povara vieții și chinul morții pe deasupra ! Ce zici, merită schimbul ? Am tăcut rușinat. Iar Iisus e liber când face asta, sau nu ? continuă bătrânul. Puterea e libertatea Lui, sau Libertatea Lui e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ceva tot îți cere: îți cere să iei jugul Lui asupra ta, adică, să-i dai Lui povara ta și să iei de la El blândețea, bunătatea, iubirea pe care El o are față de toți ceilalți. Acesta e jugul Lui. În timp ce jugul tău e toată durerea și povara vieții și chinul morții pe deasupra ! Ce zici, merită schimbul ? Am tăcut rușinat. Iar Iisus e liber când face asta, sau nu ? continuă bătrânul. Puterea e libertatea Lui, sau Libertatea Lui e smerenia, blândețea, bunătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
oameni... Le duce mereu cu El? Bătrânul mi-a spus că era și El om, ca toți oamenii... Tot ar obosi odată și odată.... Și atunci, să te ții nenorocire : dacă ar cădea El cu toate alea în spate, din cauza Jugului care se face tot mai greu, înseamnă că poverile s-ar risipi... Înainte, fiecare avea povara lui, dar acuma, dacă El cade, se împrăștie care-ncotro... pe unul vin mai multe, pe altul nimic, altul scapă cu cine știe ce greutate mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
unul vin mai multe, pe altul nimic, altul scapă cu cine știe ce greutate mică... sau, și mai rău : noi suntem frații Lui, așa spune bătrânul înseamnă că pe noi cad poverile celorlalți, doar de asta a spus să luăm asupra noastră jugul Lui: ca să-L ajutăm. Iar cei care nu-s frații Lui, așa că nu-s în jug cu El, scapă numai cu necazurile lor. N-au dat nimic nu primesc nimic. Ei, ce ți-a mai trecut prin minte ? nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
rău : noi suntem frații Lui, așa spune bătrânul înseamnă că pe noi cad poverile celorlalți, doar de asta a spus să luăm asupra noastră jugul Lui: ca să-L ajutăm. Iar cei care nu-s frații Lui, așa că nu-s în jug cu El, scapă numai cu necazurile lor. N-au dat nimic nu primesc nimic. Ei, ce ți-a mai trecut prin minte ? nici nu băgasem de seamă că bătrânul se întorsese și cine știe de când se tot uita la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și tot adună și adună, ori o să le scape pe jos, ori cade El și poverile se-mprăștie care-ncotro și atunci o să fie și mai greu decât era înainte nu pentru toți, ci pentru noi, ăștia, care suntem în jug cu El... Știi, mi-e frică: m-am deprins cu necazurile mele, așa cum sunt ele, dar ce mă fac dacă mă procopsesc și cu ale altora ?! Cum o să le mai duc ?! De data asta bătrânul n-a mai stat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
poate face ce dorește), așa că se face Soare și le arde chiar El, când vrea. De asta vedeam eu Soarele când mă uitam la El. Face așa pentru ca oamenii, care-i dau poverile lor și iau în schimb de la El jugul iubirii, să fie mereu plini de bucurie, cum erai tu mai adineauri". Ești mulțumit ? Mda... i-am răspuns într-o doară, chiar așa face ? Măi-măi, da' ascuțită minte mai ai ! Ți-am spus că asta nu e decât o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
el păsări, animale... Numai sângele Lui Dumnezeu L-a putut spăla. Pe om și păcatul lui. Ce să mai spun ! Aflasem de ce trebuia să mă bucur, aflasem de ce niciodată poverile altora n-or să-mi cadă-n spinare, aflasem de ce Jugul Lui Iisus e atât de dulce și ușor pentru mine... dar îmi venea să plâng. Va să zică, eu am să trăiesc pentru totdeauna în grădina aceea frumoasă, fericit și liber numai fiindcă Fratele meu s-a lăsat omorât. Adică, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dar știa că George urăște lacrimile. Ghemuită toată, ca un păianjen deranjat din treburile lui, își strângea sub ea picioarele modelate de ciorapii negri și juca printre degete verigile colțuroase ale colierului de metal, pe care-l botezaseră în glumă „jugul sclavului“. — Când se întoarce Stella acasă? îl întrebă. — Ala, bala, portocala. Bâzzz! — Presupun că se întoarce acasă? Visezi că într-o zi n-o să se mai întoarcă. Visezi că într-o bună zi o să mă părăsească. Ei bine, ziua asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
canapea, luându-și poza elegantă (deși nu prea confortabilă) care-i plăcea lui George. Își îmbrăcase rochia neagră de mătase lucioasă și colierul strălucitor de metal, cu dinți lungi, pe care i-l dăruise George și pe care-l numeau „jugul sclavului“. George, în pantalonii lui cadrilați, gri deschis și în cămașa bleu pal cu dungulițe bleumarin, care-i rămăsese încă descheiată și nevârâtă în pantaloni, se plimba prin cameră, croindu-și drum printre obiecte și izbind cu piciorul în tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dintre voi și ai voștri de acasă Îndrăzniți să credeți câteodată că există cu adevărat; eu atâta pot să spun: camionul lui Oaie a prins să meargă pe drumul plin de gropi și piatră precum pișatul slobozit de bou În jug de car și fără să oprească. Cerul senin amarnic se-ncruntase / și ochiul viu zări cenușă-n el. Păsări de tină cu gâturi golașe / dădură strigare și țipătu-acel / răzbi În auzul ce-ncet da să moară. Văzduhul spre jos Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
au adus întotdeauna cu ei ierni geroase, inundații, invazii de lăcuste, epidemii de ciumă și nesfârșit rău“17. Împărtășindu-le credința, el exemplifica prin abuzurile și silniciile autorităților de ocupație în anii campaniei din 1828-1829, când oamenii fuseseră puși la jug în locul animalelor rechiziționate pentru necesitățile frontului. Alături de cauzele externe, cele interne deja amintite (ilustrate prin despotismul unor domni de tipul lui Alexandru Lăpușneanu, calificat drept „Nero al Moldovei“) au contribuit la degradarea constantă a condițiilor de viață a moldo-valahilor, determinându
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Arhivele Naționale Iași, fond Camera agricolă a județului Iași, dosar 541/1945, f. 76; „Libertatea“, 9.III.1945. • Vezi Joseph S. Roucek, Balkan Politics. International Relations in No Man’s Land, Westport, 1971, p. 246; Reuben H. Markham, România sub jugul sovietic, Fundația Academia Civică, 1996, p. 129-131. • Vezi Pavel Chirtoacă, Reforma agrară trebuie realizată imediat, în „Scânteia“, 31.I.1945. impuneau adoptarea unei asemenea poziții 107. „Conducătorii acestui partid - scria oficiosul comunist la câteva zile după lansarea Manifestului-Program al național-țărăniștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fac să fie bruftuite pentru că, dacă ar înceta să mai slujească, ar fi chit; poporul este cel care se înrobește, care se ucide, care, putând să aleagă între a fi liber și a fi rob, abandonează libertatea și își ia jugul, care își acceptă răul sau, mai degrabă, îl urmărește“23. Au deprins elitele intelectuale românești, în anii regimului comunist, să suporte măcar cu înțelepciune ceea ce nu puteau schimba? Violenței regimului, intelectualii i-au răspuns diferențiat: unii cu lașitate, alții cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
trupului, suferințe și celebrarea pulsiunii morții? Proximitatea cotidiană a cadavrelor zăcând în Soare ori expuse ferocității fiarelor hămesite, duhoarea lor de hoituri fără morminte, numărul incredibil, interminabil, de înmormântări grăbite în gropi comune, frica de brutalitățile și de violența soldățimii, jugul feudal, teama zilei de mâine, incertitudinea supraviețuirii lipsei de hrană, epidemiilor, bolii, justifică o compensație dinspre pulsiunea vieții și a dezmățului. în mod reactiv, atâtea parfumuri ale morții trezesc dorința de a epuiza viața, atâta vreme cât te mai poți bucura de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sau perși). Iureșul acesta nebun a dat roade, persanii fiind doborâți. Au murit atunci 6.400 de persani si 192 de atenieni. Alexandru cel Mare Legenda ne povestește că exista într-un oraș pe nume Gordion un nod (care lega jugul de proțapul unui car de luptă al lui Gordias), pe care nici cele mai îndemânatice degete nu-l putuseră desface. Mulți s-au aventurat, deoarece se spunea că omul care îl va dezlega va stăpâni întreaga Asie. Într-o bună
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
cu pandurii în apropiere de Craiova, lui Tudor i-a venit știrea că un boier din neamul Bălșeștilor a prins șase țărani, i-a legat cu mâinile la spate, i-a bătut cumplit și acum îi ținea cu capul în jug, sub fum de băligar și de ardei. A trimis Tudor în goană un căpitan de-al său, la conacul boierului, să afle adevărul. Căpitanul a găsit, alături de cei șase țărani, și o fetișcană, pusă și ea cu gâtul în jug
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
jug, sub fum de băligar și de ardei. A trimis Tudor în goană un căpitan de-al său, la conacul boierului, să afle adevărul. Căpitanul a găsit, alături de cei șase țărani, și o fetișcană, pusă și ea cu gâtul în jug. Toți tușeau și urlau de usturimea fumului. Ce-au făcut, jupâne, de i-ai osândit cu atâta făr' de milă? a întrebat căpitanul de panduri. Au cutezat a se gândi la răscoală! Zic că-l așteaptă pe acel lotru, Tudor
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
lui, Bălșescu a lăsat arma în jos. Și așa, cum i-a poruncit Tudor, a coborât din cerdac și a dezlegat oamenii osândiți la afumare. A început cu Tinca. Pandurii au descălecat și-au ajutat-o să scoată gâtul din jug, să răsufle aer proaspăt și să se spele ca să scape de usturimea fumului de ardei. Nu putea vorbi, iar pe Tudor îl vedea doar ca prin ceață, atât îi erau ochii de umflați și de roșii. Totuși, a luat seama
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]