988 matches
-
aveți dreptate. Și mai mult cu sovieticii... Le făceam vagoane. Deci, la sovietici le făceam, pe an, în jur de 10.000 de vagoane. Numai România. Că mai făcea Polonia și toate țările din CAER, le era împărțit la fiecare. Jumate pentru cereale și jumate pentru cărbune. Da. I. A.: - Mai erau secții speciale unde se făcea armament secret, fără să știe ceilalți angajați ? Ș. B.: - La noi ? I. A.: - Da. Ș. B.: - Nuuu, noi nu. N-aveam. Noi, ce-am
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mult cu sovieticii... Le făceam vagoane. Deci, la sovietici le făceam, pe an, în jur de 10.000 de vagoane. Numai România. Că mai făcea Polonia și toate țările din CAER, le era împărțit la fiecare. Jumate pentru cereale și jumate pentru cărbune. Da. I. A.: - Mai erau secții speciale unde se făcea armament secret, fără să știe ceilalți angajați ? Ș. B.: - La noi ? I. A.: - Da. Ș. B.: - Nuuu, noi nu. N-aveam. Noi, ce-am lucrat pentru armată, am
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
o remorcă și niște saci, încărcăm și niște grămezi de porumb ?” Era să-i zic: „- Dom’le, dumneata faci ca ăla cu felinaru’...”. [râde] Zic: „- Adă remorca și sacii și încărcăm și sacii, nu, nu.” O plecat unii la zece jumate, unii o plecat la 11. La ora unu, nu mai era nimeni la cules porumb. „- Dom’le, sunteți mulțumiți ?” Zice: „- Dom’le, dacă matale mai vii patru zile, ai terminat tot porumbul ăsta de-aicea !” „- Da’, nu dom’le, eu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
făcut. Eu n-am nevoie să mă lăudați la Partid, eu mi-am făcut datoria, m-ați trimis acolo, 8 ore erau acolo, că ăia o făcut-o în 4 ore, bravo lor ! Păi, dacă eu mai făceam, mai culegeam jumate din grămezile de-acolo. Da’ eu am văzut ce-au cules ăia ieri, că tot ăia fuseseră de la Partid. Păi, ceia o cules un singur rând din rândurile astea. Și cam câți o fost ?! Că dacă nu știam. Păi zice
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
gramul, dar siretele fac ceva mai puțin. Oamenii caută tablete. Siretele-alea au prea multă apă și tre’ să le storci și să prepari substanța. A făcut o pauză și chipul i-a devenit inexpresiv. - Să zic la vreo unu jumate dramul, a spus În cele din urmă. - Păi cred că e-n regulă, am zis eu. M-a-ntrebat cum putem intra-n legătură și i-am dat numărul meu de telefon. Joey s-a-ntors cu whisky-ul și-am băut toți un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe șest Într-o Într-o portocală. - Deci eram la comisariat. Ne căcam amîndoi În pantaloni ca la balamuc. Mamă, și cînd am mușcat din portocala aia, era amară ca dracu’! Cre’ că erau undeva la un gram, un gram jumate, băgate cu o seringă. Nu știu cum a dus-o capu’ la așa ceva. - Gardianul Îmi zice „Dependent de droguri! Ticălos nenorocit, adică ești narcoman din ăla! Ei bine, aici n-o să primești nici un medicament!” - Ulei aromat și tinctură. Uleiul se ridică la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
scos ustensilele, pe care nu le mai folosisem de cinci luni. - Dacă n-ai luat regulat, mai bine-o iei ușor cu marfa asta, m-a avertizat. E chiar tare. Am măsurat În jur de două treimi dintr-o capsulă. - Jumate e mai mult decît suficient, a zis el. Îți spun că-i tare. - Atîta e-n regulă. Dar Îndată ce mi-am scos acul din venă, am știut că nu e-n regulă. Am simțit o izbitură Înfundată În inimă. Fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
la actele mașinii mele. Nu le venea să creadă că e a mea. Am fost scotocit de cel puțin șase ori, de diverși inși. În cele din urmă am fost Închiși toți Într-o celulă de vreo doi pe doi jumate. Pat zîmbea și-și freca mîinile. - O să cam fie niște trăgători În sevraj pe-aici prin-năuntru, a zis el. Puțin mai tîrziu gardianul a venit și m-a chemat. Am fost dus Într-o cămăruță de lîngă holul de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
gardă. L-am Întrebat atunci pe Ike: - Și rețetele? Mi-a spus că doctorii nu pot prescrie morfină decît În soluție. Cantitatea maximă pe care aveau voie s-o prescrie pe o rețetă era cincisprezece centogramos, adică vreo două drame jumate. M-am gîndit c-ar ieși mult mai ieftin decît cu Lupita, așa c-am Început să dăm pe la doctori. Am reperat cîțiva care scriau rețeta pentru cinci pesos și Încă cinci care o onorau. O rețetă ține o zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
are nimic, apoi Îmi strecura plicul În buzunar și zicea „Uite, mai aveai tu”. Dar acum mă lăsasem de marfă. Totuși o doză de morfină ar fi fost mișto cînd mă duceam la culcare. Sau, și mai bine, o bombă, jumate cocaină, jumate morfină. L-am ajuns pe Ike la ușa casei. I-am pus o mînă pe umăr și s-a-ntors, iar fața lui știrbă, de babă, de junky iar a scos un zîmbet cînd m-a recunoscut. - Salut, a zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
apoi Îmi strecura plicul În buzunar și zicea „Uite, mai aveai tu”. Dar acum mă lăsasem de marfă. Totuși o doză de morfină ar fi fost mișto cînd mă duceam la culcare. Sau, și mai bine, o bombă, jumate cocaină, jumate morfină. L-am ajuns pe Ike la ușa casei. I-am pus o mînă pe umăr și s-a-ntors, iar fața lui știrbă, de babă, de junky iar a scos un zîmbet cînd m-a recunoscut. - Salut, a zis. - Nu te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de data asta pe banii mei......... Gusti s-a luat după mine și a comandat și el un grătar pentru el. Bineînțeles că am stropit totul cu țuică, vin și bere, și vreau să vă spun că după vreun ceas jumate, amândoi eram aplecați peste veceuri și dădeam la rațe..........dar așa se întâmplă când ești mai lacom și nu poți să-ți controlezi poftele....... Mi-au povestit colegii că într-o zi, eu fiind plecat în Reșița, a venit la
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
la faza asta, când am văzut fețele îngrozite ale puștilor. Părintele avea categoric ceva de show-man. Într-un final, părintele a dat cu ochii și de mine. Acuși vine, mi-a zis. Doar să dea o fugă de vreo oră jumate la o înmormântare. Și după aia se îndură și de mine. Uite-acuși. Ei, și când a venit, după trei-patru ore, mi-a făcut semn să mă apropii. Ținea pumnul strâns și iscodea cu privirea în juru-i. Logic, am dedus că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
chimie. Amintiri fizice traumatizante. Mă îmbățoșez și îi spun că sunt la Jurnalism. Îi spun ca un bou, ca și cum să ia aminte, că io, la București acolo, sunt mare, cum zicea și bătrânul Moromete, am tăiat Bucureștiul pe din două, jumate e al meu. Am scos și o carte, îi zic, dar văd că n-are de gând să reacționeze. - Am și io un văr la de-aia, cum îi zice, la menajerie economică, s-a simțit el dator să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care participă în societate în locul lui. Ea e acum la fereastră, a tras pe ea un tricou de-al meu lălâu. Cu asta s-a îmbrăcat. Stă pe masă, printre coji de portocală uscate, într-o pungă mai e o jumate de pâine mucedă. Bea cafea dintr-o ceașcă a mea fără toartă. Acum ce să faci cu ea? Momentele penibile de dimineață. Să-i dai o utilizare. Ai futut-o și gata, ai consumat-o, oamenii se consumă. - Uite așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
anunțată de un zgomot infernal de motor hodorogit și hop, ne repezim, suntem primii la coadă, luăm pâinea după rație, pe cartelă, adică nu cât ne trebuie, ci cât ni se îngăduie, pâinea e caldă, fierbinte chiar, până acasă mâncăm jumate din ea...) Mai există și câteva camioane, dar astea nu se pun. A, să nu uit, mai este și o Skodă roșie, dar asta se ivește doar când și când, își face apariția cu ea de la București băiatul doamnei Voican
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ne-am cățărat tiptil, atenți să nu ne prindă nea Matache, portarul, și să ne ardă una cu jordeaua pe spate. Am început pânda tăcută, pe întuneric, ca niște păsăroi tembeli, ce poposiseră pe crengile golașe ale teiului. Cam o jumate de oră a trecut fără să se întâmple nimic. Apoi becul de la dușuri s-a aprins. Inima ne bătea asurzitor, ochii ne erau ieșiți din orbite. Prin geamul din partea de sus, am zărit o fată cu cozi negre, în cămașă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aripi. Dar și-au zis că nu cumva s-o trezească, s-o supere ori s-o sperie și s-au lăsat păgubași. Mergând tiptil pe vârful picioarelor, aproape ținându-și respirația, s-au îndepărtat. Când erau deja la vreo jumate de kilometru de ființa de lumină, au rupt-o la fugă gâfâind, spre Serenite. -Mamă, Doamne, ce-am descoperit! a strigat Mircea în șoaptă, dacă se poate închipui așa ceva. -Hai repede în oraș să-i anunțăm pe toți! Îți dai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
anunțată de un zgomot infernal de motor hodorogit și, hop, ne repezim, suntem primii la coadă, luăm pâinea după rație, pe cartelă, adică nu cât ne trebuie, ci cât ni se îngăduie, pâinea e caldă, fierbinte chiar, până acasă mâncăm jumate din ea...) Mai există și câteva camioane, dar astea nu se pun. A, să nu uit, mai este și o Skodă roșie, dar asta se ivește doar când și când, își face apariția cu ea de la București băiatul doamnei Voican
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o jumătate de oră despre treburile Spaniei. 4 decembrie 1951 Pentru duminică avem bilete la Operă. Ne vom duce acolo în chip de majestăți! Iubitul 26 mai 1952 — Sunteți din cale-afară de monopolist, domnul meu! Pierre vorbea ca de obicei, jumate în glumă, jumate serios. În sinea lui era încântat de încurcătura în care îl pusese pe Atti. Totuși, nu o făcuse numai pentru aceasta: de fapt, urmărea un scop mai important... Înțelegea însă s-o facă în chipul cel mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
oră despre treburile Spaniei. 4 decembrie 1951 Pentru duminică avem bilete la Operă. Ne vom duce acolo în chip de majestăți! Iubitul 26 mai 1952 — Sunteți din cale-afară de monopolist, domnul meu! Pierre vorbea ca de obicei, jumate în glumă, jumate serios. În sinea lui era încântat de încurcătura în care îl pusese pe Atti. Totuși, nu o făcuse numai pentru aceasta: de fapt, urmărea un scop mai important... Înțelegea însă s-o facă în chipul cel mai amuzant posibil. Dacă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tălpi și pe degetele violonistului care va cânta deseară în grădina Unic - dar care se consideră în vacanță. Acesta e prezentul imediat. Să-ți povestesc puțin și trecutul recent. Sosirea la Constanța seara - transport cu autobuze la locul cazării - aproximativ jumate drum între oraș și Mamaia. „școala medie tehnică de științe comerciale“ - neterminată în exterior. În interior - săli vaste, denumite „dormitoare“, în care ne-am „ales“ câte un pat. Saltele de paie, umflate, care trebuie călcate aprig în picioare ca să ia
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fost cuminți, cu toate că adesea neîngăduite. De acum încolo însă, vreau să mă las de această cumințenie ca de o haină prea strâmtă și uzată. De acum încolo, în relațiile mele cu oamenii vreau nebunia ori nimic! La răspântie Am umblat jumate de drum. și am ostenit. Să poposim, Suflete, și să chibzuim: Amândoi am umblat jumate de drum și tare am fost cuminți! Pe nime n-am supărat, nimic străin n-am luat, Câte-am avut, toate le-am dat! Ne-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cumințenie ca de o haină prea strâmtă și uzată. De acum încolo, în relațiile mele cu oamenii vreau nebunia ori nimic! La răspântie Am umblat jumate de drum. și am ostenit. Să poposim, Suflete, și să chibzuim: Amândoi am umblat jumate de drum și tare am fost cuminți! Pe nime n-am supărat, nimic străin n-am luat, Câte-am avut, toate le-am dat! Ne-am secat merindele, ne-am zdrențuit straiele, ne-am tocit ciubotele... și am ajuns doar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
drum și tare am fost cuminți! Pe nime n-am supărat, nimic străin n-am luat, Câte-am avut, toate le-am dat! Ne-am secat merindele, ne-am zdrențuit straiele, ne-am tocit ciubotele... și am ajuns doar la jumate de drum. și am ostenit. și nu mai avem de nici unele, Că tare cuminți am mai fost! Ce ne facem, Suflete? Vom zvârli ciubotele. Vom lepăda straiele. Vom lăsa drumurile și vom porni haihui, tot peste câmpii, tot peste păduri
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]