1,485 matches
-
Gheorghe Enescu, Dicționar de logică, p. 268). 36 Cf. Anton Dumitriu, "Știință și cunoaștere", în Eseuri, Editura Eminescu, București, 1986, pp. 27-28. 37 Ibidem, p. 28. 38 De exemplu, Petre Botezatu distinge între "sensul modern de paradox logic" și "înțelesul kantian" al antinomiei, acela de "prezență simultană a două teze contradictorii ce par să fie egal de justificate" (Petre Botezatu, Valoarea deducției, Editura Științifică, București, 1971, pp. 168-169). 39 Acest sens pare să fie susținut și de etimologia termenului "contradicție", care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
două propoziții opuse, dintre care una este evident falsă; b) contradicțiile aparente, provenite din nedeterminarea limbajului; c) autocontradicțiile, de genul "Toate propozițiile sunt false" (Gheorghe Enescu, op. cit. p. 55). 47 În acest sens, raporturile ce dau structura logică a antinomiilor kantiene sunt de contrarietate (Cf. Gheorghe Enescu, "Analiza logică a antinomiilor kantiene", în Paradoxuri, sofisme, aporii, p. 89). 48 Cf. Petre Botezatu, Introducere în logică, vol. 1, Editura GRAPHIX, 1994, pp. 80-81. 49 Alexandru Petrescu, op. cit., p. 66. 50 S-a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aparente, provenite din nedeterminarea limbajului; c) autocontradicțiile, de genul "Toate propozițiile sunt false" (Gheorghe Enescu, op. cit. p. 55). 47 În acest sens, raporturile ce dau structura logică a antinomiilor kantiene sunt de contrarietate (Cf. Gheorghe Enescu, "Analiza logică a antinomiilor kantiene", în Paradoxuri, sofisme, aporii, p. 89). 48 Cf. Petre Botezatu, Introducere în logică, vol. 1, Editura GRAPHIX, 1994, pp. 80-81. 49 Alexandru Petrescu, op. cit., p. 66. 50 S-a spus, în acest sens, că Blaga "și-a construit sistemul în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
125 Alexandru Petrescu, op. cit., p. 160. 126 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit., pp. 269-270. 127 Ibidem, p. 270. 128 Ibidem, p. 272. 129 Ibidem, p. 270. 130 În filosofia românească, se poate vedea Gheorghe Enescu, "Analiza logică a antinomiilor kantiene", în op. cit. 131 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit., p. 271. 132 Ibidem, p. 272. 133 Ibidem, pp. 272-273. 134 Ibidem, p. 272. 135 Ibidem, pp. 295-296. 136 Vasile Frăteanu, "Lucian Blaga, un model metafizic", în vol. Eonul Blaga. Întâiul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în ea totul, într-o armonie care să facă să dispară orice deosebire, orice opoziție. O astfel de substanță superioară, atât sufletului ca subiect, cât și lumii ca obiect, nu poate fi decât Dumnezeu. (P.P. Negulescu, Istoria filosofiei contemporane. Criticismul kantian, vol. II, Editura Moldova, Iași, 1997, pp. 48-49). 264 Immanuel Kant, op. cit., p. 367. 265 P.P. Negulescu, op. cit, p. 59. 266 Immanuel Kant, op. cit., pp. 372-374. 267 Ibidem, pp. 372-373. 268 Ibidem, p. 374. 269 Ibidem, p. 417. 270
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
vedea Mircea Flonta, "Modelele științei și evoluția problematicii teoriei cunoașterii", în Analele Universității București, 1971. 278 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit., p. 271. 279 În legătură cu acest lucru, în filosofia românească se poate vedea Gheorghe Enescu, "Analiza logică a antinomiilor kantiene", în Paradoxuri, sofisme, aporii, Editura Tehnică, București, 2003. 280 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit., p. 271. 281 Lucian Blaga, " Despre conștiința filosofică", în op. cit., pp. 76-77. 282 Mircea Flonta, Kant în lumea lui și în cea de azi, Editura
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
îi este reprodus articolul Naturalismul, fragment din studiul cu același titlu, în care autorul definește „tainele” naturaliste ca niște „taine fără mister”, căci necunoscutul s-ar reduce la câteva constante matematice, iar naturalismul, în fapt, va fi revitalizat parțial criticismul kantian. Sunt prezenți cu versuri Nichifor Crainic, Adrian Maniu, Zaharia Stancu (Sfârșit), Ion Buzdugan, Isaia Tolan, Lucian Blaga (Lucrătorul), Al. A. Philippide, Aron Cotruș, Ion Pillat; cu eseuri și proză, Gib I. Mihăescu, Cezar Petrescu. „Cronica literară” și rubrica „Cărți - reviste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286619_a_287948]
-
limbii (referențială, expresivă, metalingvistică etc.) se modifică, generând poeticitate. Trecând la receptare, sunt urmărite efectele pe care diferitele modificări ale funcțiilor limbii le produc asupra lectorului: senzorial-perceptive, imaginative, participativ-afective sau de surpriză, tensiune etc. Perspectiva axiologică se sprijină pe paradoxul kantian al judecății de gust: „judecata de gust este universală fără raportare la concept”. Sunt prezentate diferitele soluții date paradoxului kantian al judecății de gust - apriorică, subiectivistă, naturalistă, logicistă, sociologică - ca tot atâtea interpretări ale facultății spirituale prin care un obiect
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
funcțiilor limbii le produc asupra lectorului: senzorial-perceptive, imaginative, participativ-afective sau de surpriză, tensiune etc. Perspectiva axiologică se sprijină pe paradoxul kantian al judecății de gust: „judecata de gust este universală fără raportare la concept”. Sunt prezentate diferitele soluții date paradoxului kantian al judecății de gust - apriorică, subiectivistă, naturalistă, logicistă, sociologică - ca tot atâtea interpretări ale facultății spirituale prin care un obiect, cu o anumită finalitate pentru om, este receptat de subiecți. M. ia în discuție și critica literară, considerând-o cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
care un obiect, cu o anumită finalitate pentru om, este receptat de subiecți. M. ia în discuție și critica literară, considerând-o cea mai avizată dintre toate formele de receptare. În dezbaterile teoretice despre critica literară - se afirmă aici - paradoxul kantian al judecății de gust se regăsește sub forma unor dihotomii de tipul: subiectiv - obiectiv, artă - știință, limbaj al obiectului - metalimbaj. De asemenea, diversele soluții date paradoxului kantian al judecății de gust pot fi regăsite în diferitele tipuri de critică literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
formele de receptare. În dezbaterile teoretice despre critica literară - se afirmă aici - paradoxul kantian al judecății de gust se regăsește sub forma unor dihotomii de tipul: subiectiv - obiectiv, artă - știință, limbaj al obiectului - metalimbaj. De asemenea, diversele soluții date paradoxului kantian al judecății de gust pot fi regăsite în diferitele tipuri de critică literară, în toate cazurile critica literară exprimând judecăți de valoare, chiar și atunci când folosește o metodologie științifică. Întemeiată pe o informație impresionantă, Receptarea poetică este „o sinteză personală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
la ideile lui Croce, el consideră că „întrucât cunoașterea noastră este mai întâi perceptuală și apoi conceptuală sau ideală, esteticul stă la baza cunoașterii umane”. Opinia lui, potrivit căreia imaginația e reală, era substanțial amendată de un criticism de proveniență kantiană: esteticianul credea în valoarea și în semnificația realului obiectiv, a realității naturii, a omului (deopotrivă a naturii și a colectivității) și nu concepea o artă în substanța căreia să nu se redescopere lumea realului. De aceea, un lucru care a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
gust, considerat ca fiind facultatea de apreciere a unui obiect sau a unei reprezentări printr‑o plă‑ cere sau neplăcere, fără niciun interes. Numim frumos ceea ce este reprezen‑ tat fără concept ca obiect al unei satisfacții universale 8. Din determinarea kantiană a frumosului ca universal fără concept s‑a de‑ dus prea ușor disjuncția dintre frumos și adevăr (autonomia esteticului). Însă universalitatea fără concept nu elimină semnificația ca atare, ci doar un vehi‑ cul al ei (conceptul). Dar cum arta lucrează
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
acțiunile sale" (DEX, 1975,p. 120). Din perspectiva lui P.P. Neveanu autonomia este „modalitate de a fi a unui organism, persoană (sisteme în general) care funcționează independent, se determină pe baza propriei sale structuri, a legilor sale interne". În viziunea Kantiană, conform aceluiași autor, autonomia reprezintă „libertatea omului care , prin efortul propriilor sale reflexii, își dă sieși principii de acțiune. În psihologia contemporană autonomia are sens apropiat de cel de autodeterminare, mijlocită prin reglaj conștient. (P.P. Neveanu, 1978, p. 96). Definiția
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
lei • Pedagogie postmodernă, Emil Stan, 162 pag., 136.000 lei • Pedagogie constructivistă, Horst Siebert, 228 pag., 109.000 lei • Pedagogia comunicării, Laurențiu Șoitu, 280 pag., 142.000 lei • Politica și presa, Gheorghe Schwartz, 304 pag., 120.000 lei • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica, 186 pag., 162.000 lei • Relații publice și publicitate, Flaviu Călin Rus, 236 pag., 163.500 lei • Romantismul german și englez, Mihai Stroe, 640 pag., 450.000 lei • Româna de bazăvol. 1(manual de învățarea a limbii române
by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
filosofie, profesor asociat la Universitatea Centrală și la Universitatea José María Vargas din Caracas (Venezuela), autor a numeroase studii și articole publicate în reviste de specialitate, atât în țară, cât și în străinătate. La editură Institutul European a publicat Teze kantiene de arhitectură (2010). Vasilica Cotofleac, Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere (c) 2012 Institutul European, Iași INSTITUTUL EUROPEAN, editura academică recunoscută de Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, et. 9, 707027, C.P.
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
la cumpătatul limbaj al rațiunii", avertiza, în Visele unui prezicător 21, în afinitate cu alti contemporani ai săi care subliniau, asemenea lui Maïmon, bunăoară, dificultățile de comunicare ale mediului filosofic 22. Într-o lucrare ce include aspectul stilistic al textelor kantiene, Herman Parret afirmă că, în ciuda faptului de a se fi declarat zgomotos împotriva limbajului figurat și a "modelor stilistice" și de a fi optat, în perioada operelor criticiste, pentru forma scolastica de prezentare ("arida", "seaca" și "despuiata" de orice "ornamente
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
specificul competenței omului de a se relaționă cu frumosul prin raportare la celelalte facultăți subiective, printr-un efort de a determina unitatea spiritului pornind de la diferitele articulații funcționale ale acestuia. Teoria celor trei facultăți (cognitivă, volitiva, judecativă), care structurează opusul kantian, are antecedente clare în activitatea Academiei din Berlin, principalul punct de sinteză între gândirea occidentală a epocii și cea germană 47, unii dintre ai cărei membrii (că Johann N. Tetens sau elvețienii Johann G. Sulzer și Johann Bernhard Merian) s-
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
de breaslă" din Dessau 51. Chiar dacă originea (autoria) teoriei triadei subiective este până la urmă incertă (Dilthey, de pildă, o prezintă că pe un produs evolutiv al cercetărilor cercului psihologic berlinez 52), e limpede că orientarea gândirii germane în direcția formulei kantiene, în această temă, se bazează pe considerarea de facultăți adiționale celei intelectuale. Concepția baumgartiană (la rândul ei de sursa wolffiană) a unei facultăți unice, cea cognitivă, ramificata într-o cunoaștere intelectuală (corespunzătoare gnoseologiei superioare) și o cunoaștere sensibilă (reprezentând gnoseologia
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
să lipsească. Privite dincolo de aspectul sumar sub care se prezintă (explicabil prin rolul lor lateral în economia operei și poate și prin limitele autorului în această materie), ideile referitoare la poezie la arta în general, de fapt -, conținute în lucrările kantiene, se situează sub semnul aceleiași tendințe analitice care a caracterizat Secolul Luminilor. Totuși zeii se discută ...Cunoaștere, mijloc de salvare, putere, abandon, liberare internă, pâine a aleșilor, hrana blestemata, invitație la drum, întoarcere la glia natală, inspirație, respirație, rugăciune în
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
poetica). Devenită curând loc comun al teoriilor estetice ale timpului, aceasta s-a menținut și în perioada Clasicismului, cănd prin frumos artistic se înțelegea acela care era produsul regulilor. Toate aceste sensuri vor fi contopite mai apoi la temeliile accepției kantiene a geniului de "compus" pe baza a două elemente principale, natura și raționalitatea, cărora li se adaugă un al treilea factor, cu rol hotărâtor în cultivarea și manifestarea lui: sociabilitatea. O accepție destul de apropiată, în parte, daca nu expresiv, atunci
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
identifică, așadar, complet cu orice talent, în ciuda apropierii care există între ele. Într-o scurtă notă (Anmerkung), autorul face precizarea necesară: "Genie und Talent sind verschieden. Mân nennt zu weilen das Talent Genie, wegen der Approximation zum Genie"113. Sensul kantian al geniului de capacitate subiectivă producătoare se limpezește pornind de la condiția lui de "prelungire" a naturii și prin comparație cu modul științific de a proceda. Geniul nu este talentul de a descoperi sau de a redescoperi, ci talentul de a
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
înaintea lui astfel că el să o poată urma. Nu de un model limitativ, ci de unul care să-l inspire prin forță și originalitate; "impregnat" în ființă lui, asimilat "non solo nella memoria mă nelle midolla"122. În viziunea kantiana, artistul este un creator de noi forme și modalități în domeniul lui de producție, în timp ce omul de stiință este un descoperitor ce scoate la lumină existenți până la el necunoscuți sau ce descifrează fenomene înainte neânțelese (cum s-a întâmplat, de
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
unui concept în virtutea legii asociației ("expunerea directă") corespunde termenului propriu, cuvântului de uz comun cu sens logic, delimitat. Dar cand imaginația funcționează în chip creator datorită "stimulului" atributelor estetice, care nu sunt forme ce aparțin "hipotipozei" conceptului (hipotipoza în înțelesul kantian de "expunere, sujectio sub adspectum"), ci care provoacă, în condiția lor de reprezentări adiacente, indefinibilul reprezentării principale, se produce o asemenea profuziune de gânduri, încât nici o expresie nu le mai poate cuprinde. Nu spun mult, în precaritatea lor de conținut
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
cunoaștere cu obiect, limite și mod specifice. Pe de altă parte, Coleman înțelege ideile estetice, care, întrucat exprimă suprasensibilul nu pot fi comunicate în concepte determinate, ca pe o specie de "uvertura cognitivă"200. Să încercăm să lămurim, urmând textul kantian sau unele interpretări ale lui, aceste aspecte. Uvertura (sinfonia avânți l' opera) este piesă pentru orchestră cu care se deschide compoziția. Funcția ei este aceea de a pregăti auditoriul din punct de vedere psihologic și de a rezuma motivele cele
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]