1,004 matches
-
endnote id="(579, p. 547)"/>. În fine, În descântecele de dragoste din Transilvania, când descântătoarea cheamă la ordine un demon feminin Înaripat, ea Îl aseamănă cu o evreică grasă măritată, folosind termenul corespondent În limba idiș (Balabuste) <endnote id="(774)"/>. Lăcustă, lăcustă, Mare balabustă, Pe mine mă ascultă : Fă-l, prefă-l pe ăst voinic Să beie, să mă ieie <endnote id="(260, p. 284)"/>. Atunci când vrăjitoarea româncă vrea să exorcizeze duhurile rele ale bolii, ea le alungă Într-o „lume
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(579, p. 547)"/>. În fine, În descântecele de dragoste din Transilvania, când descântătoarea cheamă la ordine un demon feminin Înaripat, ea Îl aseamănă cu o evreică grasă măritată, folosind termenul corespondent În limba idiș (Balabuste) <endnote id="(774)"/>. Lăcustă, lăcustă, Mare balabustă, Pe mine mă ascultă : Fă-l, prefă-l pe ăst voinic Să beie, să mă ieie <endnote id="(260, p. 284)"/>. Atunci când vrăjitoarea româncă vrea să exorcizeze duhurile rele ale bolii, ea le alungă Într-o „lume de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În textele biblice despre „uriași” și În legendele românești despre „jidovi” se regăsesc nu numai aceleași motive mitice, dar chiar și aceleași figuri de stil : „Și noi eram În ochii noștri ca și În ochii lor [= ai «uriașilor»] ca niște lăcuste” (Numerii 13, 33), În comparație cu o credință populară din Vâlcea : „Noi ăștia d’acum suntem pe lângă jidovi ca niște muște mititele” <endnote id="(46, p. 196)"/>. Dacă acceptăm ideea originii iudaice a unor motive mitice din tradiția populară românească referitoare la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai frumos. Vă mai amintiți de stolul de săgeți din Braveheart (și, cu mult înainte de asta, de cel din Henric al V-lea al lui Laurence Olivier) ? Aici e și mai și : cerul se umple ca la o invazie de lăcuste. Vă mai amintiți de elefantul ăla de luptă din Alexandru, care se ridica pe labele din spate ca să-l salute pe calul Ducipal ? Elefanții de aici sînt și mai și mai că nu se ridică pe labele din față. în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
spre experiența magicului. Primul lucru pe care-l face este să culeagă de pe drum o piatră aparent inocentă, să găsească un idol de piatră aparent decăzut și să pună piatra la locul ei, în ochiul idolului. Această acțiune eliberează o lăcustă imensă, în care Ofelia recunoaște o zînă. Zîna o conduce la un faun (Doug Jones), care are o față de Hellboy încrucișat cu un idol de lemn și un corp ce pare făcut din scoarță și nămol uscat. Mirosea a pămînt
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
voci. Fanaticii după vocea de operă, deși mai puțin numeroși, sunt la fel de Îndârjiți ca cei de fotbal. Numai despre voce vorbesc, vin la operă să audă vocea, vocea și numai vocea. Nu e de mirare de ce regizorii sunt pentru ei lăcustele care au invadat spațiul operei și ar trebui exterminați. Dar În teatru, dimpotrivă, astăzi, să ai „voce“ e ridicol. În special În teatrul modern nimeni nu mai vorbește „ca la teatru“. Actorii de film ieșiți din Actor’s Studio imită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Întorcându-se peste câteva ceasuri victorios, cu o grămadă de vietăți nevertebrate fremătătoare și alte câteva obiecte. Slăbind gura plasei pe care o legase cu sfoară, Își revărsa din ea captura, ca dintr-un corn al abundenței - o grămadă de lăcuste, ceva nisip, două bucăți dintr-o ciupercă, pe care, prevăzător, le culesese În drum spre casă, și un Small White zdrențuit. În operele marilor poeți ruși am descoperit doar două imagini lepidopterice cu adevărat plastice: impecabila evocare a ceea ce este
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se cuvenea. Gospodărie mare cu găini, rațe, gâște, curci. La acestea, cam 300, se adăugau trei porci. Porci cu obrazul subțire și cu respect față de noi fiindcă imediat ce le dădeam drumul plecau la câmp, în libertate, adunând după pofta inimii lăcuste și gândaci și grăunțe.Arca. În 1938 s-a schimbat revizorul șef al județului. A venit un învățător care era și licențiat în drept și pe deasupra nu făcea parte din nici un partid politic. Îl știam fiindcă lucrasem cu el prin
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
constituie ca un autoportret, sub chipul unei ființe supuse "dorințelor, plăcerilor colerice tenebroase" (Amossy 1995: 95). În primul plan apare un chip uman deformat ce evocă formațiunile stâncoase de pe țărmul mării, de la Port Lligat, pe gura căruia se află o lăcustă (încă una din fobiile pictorului). Din spatele acestuia se înalță nudul unei femei. Imaginea este completată de o figură masculină pe care o vedem doar de la talie în jos, cu genunchii sângerând din cauza unor tăieturi. Imaginile evocă atitudinile sexuale contradictorii și
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
italienește, era om citit. Pe de altă parte se prilejește însuși la evenimentele cronicii sale, care se termină cu moartea lui Ștefăniță Lupul (1661). El are talent literar, stilistică savantă de factură clasică, putința de a descrie. Pagina despre năvala lăcustelor e dantescă: " Un stol ținea un ceas bun, și dacă trecea acest stol, la al doilea ceas sosea altul; și așa, stol după stol țineau, cât țineau din prânz până îndeseară. Unde cădeau la mas, ca albinele zăceau; nice cădea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
La lumina de tăciune: Și șed toți pe lângă vatră Pe câte un sghiab de piatră. Arghir până să îmbuce O ploscă de vin aduce Dintr-ale sale merinde, Care foarte bine prinde. Uriașul, dacă-l gustă, Cu stomac ca de lăcustă, Iar fi plăcut ca să tragă Pe gîtu-și o bute-ntreagă. Grădina cea plină de fragranță a Ilenei în care adoarme Arghir este evocată floare cu floare, după metoda pictorilor primitivi. Tema aceasta a grădinii, venită din Orient, a culminat în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
duși, Să scăpăm măcar o clipă De-a pământului cătuși. Legănați încet de valuri Să dăm grijile uitării, Să dăm sufletele noastre Dragostei și depărtării. Interesnte sunt încercările de epigrame și elegii după Goethe, cu toate că metrul antic îngreuiază emisiunea: Vine lăcusta și clopot și coasă prin sate răsună. Timpuri trecute recheamă în minte-mi această-ntîmplare. Peste-a mea patrie hoarde barbare iar văd cum se-nșiră: Gotul în frunte, lui hunu-i urmează, avarul, bulgariul; După aceștia mulțime vin încă, mănâncă ce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
recheamă în minte-mi această-ntîmplare. Peste-a mea patrie hoarde barbare iar văd cum se-nșiră: Gotul în frunte, lui hunu-i urmează, avarul, bulgariul; După aceștia mulțime vin încă, mănâncă ce află, Cresc, se-nmulțesc; dar timpu-i omoară ca iarna lăcusta. Dintre tragedii, Rienzi se desfășură prea încet și fără nerv. Lăpu-șneanu-vodă aduce complicații împotriva spiritului cronicilor și face abuz de shakespearianism. Anna debitează insanități ca o Ofelie: Racul are două clește Și au prins în ele-un pește; Peștele a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Sătulă e cireada toată. A-ngenuncheat lângă fântână, Boi mari, în freamătul de iarbă, clipesc din ochii fumurii, Izbind cu cozile în muște. Tălăncile domol se-ngînă, Cât graurii, scântei de soare, s-au fugărit pe bălării. Fântâna cumpăna destinde ca o lăcustă. Ziua moare... Un taur se ridică negru, în seara galbenă mugind, Și-și roade coarnele de crucea ce tremură scârțâitoare, Cu un Hristos, ce-n zugrăveală stă slab, uscat și suferind. G. TOPÎRCEANU Autor de "parodii originale" care dovedesc un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lână. E pestetot o beție de vegetal, de fructe, de animalitate rece. Vegetalele au ceva cărnos animalic (flori cu "sîni de lapte", struguri enormi hrăniți din stârvuri de om), animalele se confundă cu vegetalele, fiind preferate acelea inerte, mimetice: șopârle, lăcuste, melci. Bacantele sunt verzi și sar ca lăcustele: Nouă preotese verzi Sar prin codri și livezi. Zamolxe însuși caută contactul rece cu șopîrlele: Altădată nopțile-mi erau un leagăn de odihnă, iar ziua lucrurile dimprejur se prefăceau în mine într-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fructe, de animalitate rece. Vegetalele au ceva cărnos animalic (flori cu "sîni de lapte", struguri enormi hrăniți din stârvuri de om), animalele se confundă cu vegetalele, fiind preferate acelea inerte, mimetice: șopârle, lăcuste, melci. Bacantele sunt verzi și sar ca lăcustele: Nouă preotese verzi Sar prin codri și livezi. Zamolxe însuși caută contactul rece cu șopîrlele: Altădată nopțile-mi erau un leagăn de odihnă, iar ziua lucrurile dimprejur se prefăceau în mine într-un vis atât de liniștit, că reci și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
drăguți, nu goi ca puii de vrabie, îmbrăcați cu puf galben ca puii de găină, dar mici, parcă erau șapte gogoși de mătase, și au început să umble prin grâu după mâncare. Prepelița prindea câte o furnică, ori câte o lăcustă, le-o firimițea în bucățele mici, și ei, pic! pic! pic! cu cioculețele lor, o mâncau numaidecât.(...) Odată, prin iunie, când au venit țăranii să secere grâul, ăl mai mare dintre pui n-a alergat repede la chemarea mă-sii
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
Eu nu m-am simțit niciodată „mascat”! În ziare și reviste, „sărbători” cu Radu Felecan (tipul, mie antipatic, a fost secretar literar al Filarmonicii din Bacău), Ion Vergu Dumitrescu, Viorel Cozma, Al. Florin Țene, Dan Rotaru, Geo Ciolcan și alte lăcuste literare. *În ce tabără aș fi fost dacă aș fi trăit în alte timpuri? întrebarea revine ori de cîte ori citesc vreo „Viață” a lui Iisus sau a unor mari revoluționari. Cert, nu m-aș fi amestecat cu acuzatorii și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bagă” și „ce se dă” în magazine, îndeosebi în cele alimentare. Privește-i atent, îmi spun, iată pentru cine ai riscat cu vorba și ai vrut să riști și cu fapta. Trupuri cu capul la subțioară, burți nesătule, funduri lățite, lăcuste, pleavă, gunoi ambalat estetic. Suprema lor dorință e realizarea „micului confort”: trei grade în plus la căldură, o strachină mai plină, un pol adăugat la pensie etc. Faptul că stau zilnic la cozi nu i jignește, subestimarea nu-i doare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
echivalențe În «materna» mea germană, Îmi vine să-i fac iarăși o declarație de dragoste Limbii Române: te iubesc, nu mai puțin decât Noica, dar cu totul altfel). Mă paște, zic, o Înclinație perversă, vizionară: invazia, aș zice, ca de lăcuste, a sărăciei! Toți pârliții și râioșii lumii, Înfometații În zdrențe, năvălind peste și În luxosul spațiu locativ al Berlinului. Și mă paște des, tocmai acum, pentru că lucrez zilnic la traducerea Mediteranei lui Panait Istrati și Îmi dau târcoale (te pup
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a minunilor Luminițe, introspecție, curățenie Nu știu cât de mult am dormit. Cineva mă scutura de umeri. Primul lucru pe care l-am simțit a fost mirosul canapelei. Nu voiam să mă trezesc, dar cineva îmi agresa somnul dulce de parcă zgândărea o lăcustă de toamnă. Cu toate astea, ceva din interiorul meu mă îndemna să mă trezesc, îmi spunea că nu era momentul să dorm. În subconștient, cineva mă lovea în cap cu o vază de fier. — Trezește-te! Te implor! M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ioța Flora, țărani. Face liceul la Vârșeț, urmând, din 1969, Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității din București. În studenție, frecventează cenaclul literar Junimea și editează revista-manuscris „Noii” (1971-1973), împreună cu Gheorghe Crăciun, Mircea Nedelciu, Gheorghe Iova, Gheorghe Ene, Ioan Lăcustă și Constantin Stan. Funcționează ca profesor la Liceul Economic din Alibunar (1974-1976), ca redactor la ziarul „Libertatea” și la revista „Lumina” din Pancevo (1977-1992) și ca redactor-șef al Editurii Libertatea din același oraș. În 1993 se stabilește cu familia
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
Stendhal, Schitul din Parma, I-II, București, 1922-1923; W. A. Hoffmann, O mireasă la loterie, București, 1926; Ch. Dickens, David Copperfield, I-III, București, 1928; W. Somerset Maugham, Din Oceanul Pacific, București, 1930; J.-H. Fabre, Minunile instinctului la gângănii. Păianjenul. Lăcusta verde, București, 1931; Louis Bromfield, Vin ploile, I-II, București, 1941 (în colaborare cu Lucia Demetrius), Un erou modern, București, 1946, Dragoste și destin, București, 1993; H. Taine, Despre Balzac și despre Stendhal, București, f.a., Pictura Renașterii în Italia, București
DEMETRIUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
Mihai nu poate fi atribuită neapărat influenței Alexandriei, ci se încadrează pedepselor aplicabile supusului „hiclean domnului său”. Mai puțin puse - de obicei - în practică, asemenea comportări exemplare au mai apărut totuși: Petru Rareș procedează la fel cu ucigașii lui Ștefan Lăcustă și Alexandru Cornea (după cum spune Nicolae Costin), iar Alexandru Iliaș (nepotul de fiu al lui Rareș), cu ucigașii lui Gaspar Graziani (după cum relatează Miron Costin). În Cronica... Viteazul, modalitatea povestirii amintește însă neîndoielnic întâlnirea dintre Alexandru cel Mare și cei
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
Gumă), Ceașca albastră, București, 1956 (în colaborare cu Nicolae Gumă), Ciuk și Ghek, București, 1956 (în colaborare cu Nicolae Gumă), Școala, București, 1960 (în colaborare cu Nicolae Gumă), Piatra cea fierbinte, București, 1961, (în colaborare cu Nicolae Gumă); Leonid Leonov, Lăcustele, București, 1957 (în colaborare cu Nicolae Gumă); Serghei Mihalkov, Unchiul Stiopa, București, 1956; M. Postupalskaia, Aur curat, București, 1956 (în colaborare cu Nicolae Gumă); Arthur Conan Doyle, O lume dispărută, București, 1958 (în colaborare cu Rodica Nenciulescu); A.P. Cehov, Opere
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]