2,387 matches
-
ajunge când frunza copacilor plânge n-ar vrea dar se duce își poartă ca și noi o cruce miroase a mere, a gutui stă în cămară sfoara de ceapă pusă în cui alături împreună doi câte doi stau fără să latre căței de usturoi e toamnă și plouă pe drumuri de smoală copiii mărunti aleargă spre școală vrăbii pe garduri în curte lătrat până si soarele a dezertat dârdâim, ne ia frigul gata cu joaca toamna-i aici vara e gata
TOAMNA... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356638_a_357967]
-
gutui stă în cămară sfoara de ceapă pusă în cui alături împreună doi câte doi stau fără să latre căței de usturoi e toamnă și plouă pe drumuri de smoală copiii mărunti aleargă spre școală vrăbii pe garduri în curte lătrat până si soarele a dezertat dârdâim, ne ia frigul gata cu joaca toamna-i aici vara e gata. Referință Bibliografică: Toamna... / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 288, Anul I, 15 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
TOAMNA... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356638_a_357967]
-
plăcut dozat. Conținutul curge ca lichidul din ciurul Conceptului suveran. Nu mai e vorba de act,de impact sau de contact, ci, pur și simplificat, de un pact de neagresiune, semnat numai de om, nu și de REAL. Realul care latră, nu mușcă!”, spune gazda, dar, oare, Realul, sărăcuțul de el, o ști trebușoara asta? Nu mai e interes, zice-se, meschin, ci gratuitate congratulată. Se înscăunează un parfum alegoric și o atitudine de placebo. Se instaurează un păpușism și un
PĂCĂLITELNIC de JANET NICĂ în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356654_a_357983]
-
pe obraji - dar știu, tot de atunci, și fac mărturisire că-mi frige fruntea dorul de albul nemărginirii - ca uit,uneori, să mai strig, melancolic, o, tempora! ca Nordul mi-a furat, definitiv, unghiul privirii - și, încă, mai vreau sa latru, cu lupii, la lună, ori să aștept, cu cerbii, iarna, sub cetini, flămậnd - să mai adun noaptea de pe cărarea iubitei,uitată, și să-i dărui, în zori, ultimul crin, lăcrimậnd. Citește mai mult ELOGIU DARULUINu știu, estimp, mai mult, să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
a pupat pe obraji -dar știu, tot de atunci, și fac mărturisirecă-mi frige fruntea dorul de albul nemărginirii -că uit,uneori, să mai strig, melancolic, o, tempora!că Nordul mi-a furat, definitiv, unghiul privirii -și, încă, mai vreau sa latru, cu lupii, la lună,ori să aștept, cu cerbii, iarna, sub cetini, flămậnd -să mai adun noaptea de pe cărarea iubitei,uitată,și să-i dărui, în zori, ultimul crin, lăcrimậnd.... XXI. ELOGIU SABIEI, de Ion Mârzac, publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
la privilegii decât dacă sunt smulși de pe pielea poporului, precum căpușele din capul câinelui. Asta pentru că în România, cam de la fanarioți încoace, se practică supușenia gratuită. Mai nou îi spune gudurism. Precum câinele slăbănog, care, în loc să te muște, în loc să te latre, se gudură. Așa-i românul. Îl bat toți și el se gudură. Și gudurismul ăsta se practică în toată societatea românească, pentru că, așa cum am mai scris, am ratat revoluția morală a societății. În filosofie se numește etică, în viața publică
SPOVEDANIE IN GRI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356637_a_357966]
-
exact când umbra acoperișului șopronului, în care eu și prietenul meu stăteam tolăniți pe două saltele vechi, umplute cu pănuși de porumb, locul nostru preferat de taifas după-amiază, atingea tulpina nucului din mijlocul curții. Atunci Waldi, câinele rotofei și flocos, lătra scurt, ridicându-se tremurând pe labele din față, iar moșu’ Klesch îl potolea, rostindu-i cu o voce seacă numele: „Waldi!” Cei doi bătrâni purtau invariabil în clipele următoare întâlnirii lor următoarea conversație: „Bună, Sibla!” „Bună, Klesch!” „Mai trăiești, Sibla
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
pământ și un loc de casă sărac nici cu mine nu mai încap da’ cu hapsanu’ de tine care te tot dai la mine?! fă cale-ntoarsa, bătrâne...fă bine... -M-aș duce eu înapoi dar noaptea-i gata și noi ne lătram în zadar amândoi... Mainele-cainele vine și se uită degeaba la mine pe când Maica Domnului subțire cântă la albeclavire și la alte instrumente mici și curate până departe... -Asculta și tu, nu mai lătra, cum cântă în nori prea iubirea să
ADRIAN PINTEA, POEZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356713_a_358042]
-
dar noaptea-i gata și noi ne lătram în zadar amândoi... Mainele-cainele vine și se uită degeaba la mine pe când Maica Domnului subțire cântă la albeclavire și la alte instrumente mici și curate până departe... -Asculta și tu, nu mai lătra, cum cântă în nori prea iubirea să pentru mine cântă să mă aline și să mă scape de tine... -Ba, zicea el, Maica Domnului, ea, cântă numai așa... -La mine, numai la mine se uită ochii ei fără cusur, la
ADRIAN PINTEA, POEZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356713_a_358042]
-
alibiu Cu trăsura după iarnă Pe când curge la povarnă, O șuviță de rachiu N-am să mai revin succint Peste câte sunt priveliști Și lăsate de izbeliști Într-un singur labirint De aceea mă întorc Și-mi stau singur împotrivă Latră câinii de parșivă Ziua neagră, la New York! Referință Bibliografică: Ziua neagră, la New York / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 295, Anul I, 22 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ZIUA NEAGRĂ, LA NEW YORK de ION UNTARU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356781_a_358110]
-
de tors... și să vă spun verde în față câteva vorbe. - Oameni buni și cu minte la cap, cum credeți că se vor simți dulăii „priviți cum ne îmbrățișem” înghesuiți în cuști, fără să dea o raită în jurul casei, să latre când trec oamenii pe stradă, să se întindă cu burta la soare în mijocul curții, să facă prietenii, să iubească și ei (cîte-o cățelușe, câte-un cățel) că și așa îi sterilizați, (având gânuri ascunse) așteptați (prefăcuților!) că în curând
DIN PRIETENIE, PISICA PROPUNE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 544 din 27 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355096_a_356425]
-
a făcut frumoasă, nu mă mai interesează! Noaptea pe lângă cimitir îmi era tare urât și locul cu pricina era așezat răzor cu morții. Luna strălucea ca fața unei fecioare și arunca razele ei galbene pe pământ. O javră de câine lătra în sat și fântâna încă mai scârțâia din cauza , probabil, a unei femei rătăcite. Mirosea a fum de paie în aerul rece al nopții. -De ce?- îl descos eu bucuros. -Pentru că-i știu trecutul, îi stiu chinurile și viața ei
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
ajungeau. Am sărit pe bicicletă și am pornit-o înnebunit de frică. Parcă și bicicleta simțea frica mea. Deși drumul începuse să urce, bicicleta mea alerga ca niciodată. Auzeam în urmă ghearele câinilor cum se loveau de asfalt, îi auzeam lătrând tot mai aproape. Am fugit cum nu am făcut-o niciodată, dar câinii nu au reușit să mă prindă. Până la urmă s-au lăsat păgubași. S-au întors la oile lor. Am coborât și eu de pe bicicletă. Eram ca un
CHEMAREA MÂNĂSTRII de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355221_a_356550]
-
afundă în carnea încă vie, mișcare controlată, din suflet o fâșie se duce-n infinitul foșnind ca o hârtie, iar trupul se-nfioară, iar Dumnezeu privește, poetul-lumânare-ntr-o noapte se topește. Dansând cu cartea de citire, coboară tot mai în adâncuri, acolo latră , scos din fire , crâncen câinele pământului. Subțire rochia de mireasă valsează undeva-n văzduhuri, căruța mortului e trasă și tremură în iarnă murgul, o, câine al pământului, vezi bine că eu sunt în război cu timpul, străbunii mei purtară flinte
CA UN PAING de BORIS MEHR în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355229_a_356558]
-
pentru argumentele sale. Nu e singurul. Cabotini din mass media, în frunte cu CTP, acest Robespierre al mediei românești, ce devine pe zi ce trece, tot mai mult, un Don Quijote. Era să zic jalnic, dar ar fi fost pleonasm! Toți lătrau în cor spontan. Efectiv lătrau, indiferent de pregătire, etnie, sex și capacitate craniană, același texte răsuflate, acoperind sonor opiniile de bun simț ale oamenilor din stradă. Tupeul și nesimțirea au atins cote galactice. Aproape că îl murdăresc și pe Dumnezeu
TABLETA DE ÎNAINTE DE WEEKEND (14.5): COTROCENI S.R.L. (SEZONUL 9) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355216_a_356545]
-
singurul. Cabotini din mass media, în frunte cu CTP, acest Robespierre al mediei românești, ce devine pe zi ce trece, tot mai mult, un Don Quijote. Era să zic jalnic, dar ar fi fost pleonasm! Toți lătrau în cor spontan. Efectiv lătrau, indiferent de pregătire, etnie, sex și capacitate craniană, același texte răsuflate, acoperind sonor opiniile de bun simț ale oamenilor din stradă. Tupeul și nesimțirea au atins cote galactice. Aproape că îl murdăresc și pe Dumnezeu. Vrei să ai o javră
TABLETA DE ÎNAINTE DE WEEKEND (14.5): COTROCENI S.R.L. (SEZONUL 9) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355216_a_356545]
-
trece de biserică și imediat lângă biserică e dispensarul. La gardul lui Nelu Surului, potaia lui părea că-și iese din minți de lătrat la apropierea bătrânei. „Mustre-te, câine! N-ai ce mânca de mine, doar oarece oase bătrâne. Latră-i pe ceie de mi-o furat găinuțele!” Când a ajuns la ușa dispensrului lacătul era pe ușă. „O plecat doctorița de vreo juma de oră!” i-a strigat de peste drum Rahila Cucului, fata de la coperativă. Bătrâna s-a prăbușit
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
Logan s-a oprit lângă ea: „Intră, lele Floriță, te-oi duce la casa ta!” „Domnul să te alduiască, fătul meu, du-mă la năcazul meu...” Apoi un nor gros de praf s-a ridicat în urma lor iar potaia Surului lătra ieșită din minți. Slavomir ALMĂJAN Kelowna, Canada august 2012 Referință Bibliografică: Slavomir ALMĂJAN - BĂTRÂNA CU BOTUȚA / Slavomir Almăjan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 599, Anul II, 21 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Slavomir Almăjan : Toate Drepturile Rezervate
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 278 din 05 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Vreme oportună Stare de mizerii Inimă nebună Nu vreau să te sperii Întrebări la care Nu găsești răspuns Orice eșec are Câte-un tâlc ascuns Latră câini și iată Dacă te mai mușcă Nu pui dintr-odată Mâinile pe pușcă Plânge luna-n nori Peste-un lac cu nuferi Lacrimi și viori: Te-ai născut să suferi! Referință Bibliografică: Inimă nebună / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN
INIMĂ NEBUNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355638_a_356967]
-
Era singură în cameră. A îndrăznit să se apropie de fereastră. Se vedea mașina trasă în fața casei și i a citit numărul de înmatriculare până l a memorat. Mai departe, gardul cu poarta străjuită de doi copaci înalți. La poartă lătrau câinii pe care stăpânul lor încerca să i îndepărteze. Era cu cineva de vorbă. A luat în brațe câteva pachete, a închis poarta și s a îndreptat către casă. Când a intrat în cameră, ea era în pat, ca și când nu
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
ograda nu mai strînge neaua cu lopata nu mai iese-n prag ca să ne vadă pe pridvor s-a stins, demult, mușcată.. Trist, Grivei, rămas langa căsuța c-a murit stăpîna lui cea bună nu mai umblă noaptea pe ulița lătra, lung, sfîșietor, la Lună. Și cum stau, așa, privind grădină și ograda care-i proaspăt ninsa mama iese-n prag, face cu mîna și-n pridvor mușcată e aprinsă. Țîțîna Nica Țene . Referință Bibliografica: Toarcem amintirea, Poezie de ȚÎȚÎNA NICA
TOARCEM AMINTIREA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355761_a_357090]
-
în picioare... Laptele și mierea curg în aceasi direcție. • Dumnezeu nu a împărțit echitabil prostia și lenea. Instrucțiuni: Elevii vor veni cu părinții tunși numărul unu! • Complimente astenice (Andrei Bacalu) Dacă un câine latra la tine, nu e cazul să latri și tu la el... Uneori destinul are simțul umorului. Fesul poarta interesul. „Pe vremuri, democrația era democrație și nu mișcă nimeni în front". JOS PĂLĂRIA ! Dacă știi foarte multe, e meritul tău... Dar puțina discreție nu strică. Prostia oamenilor inteligenți
ZICERI (45/46) TANGO & JOS PĂLĂRIA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346077_a_347406]
-
în urmă, Nu știu de ce o îmbia mai mult rămânerea în urmă Decât necunoscutul din față." Profet imprevizibi,Marin Sorescu...O fi sufletul său acumulator de melancolie? Nu cred,deși... "Tristețea mea aude nenăscuții câini pe nenăscuții oameni cum îi latră." De aur,Nichita Stănescu...Și totuși,ce-i poezia română contemporană? "Poezia este un risc pe cont propriu." Incendiar,Adrian Păunescu. Și eu sunt un cititor ce-și riscă sufletul,iubindu-i! Costel Zăgan Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (46-47
DEŞERTUL DE CATIFEA (46-47) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346157_a_347486]
-
Poveștile se deșiră prin cuvinte amestecate, apele nu mai contenesc, trec pârleazul, vine durerea dusă-n spinare ca o zdreanță de moarte. Ziua e pusă pe butuci, așteaptă apă în deșert pustiul își extinde orizontul. Soare, arșiță, câinii nu mai latră, nisipul, nisipul ne mănâncă. Referință Bibliografică: Vară de nisip / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 907, Anul III, 25 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
VARĂ DE NISIP de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346165_a_347494]
-
pe obraji - dar știu, tot de atunci, și fac mărturisire că-mi frige fruntea dorul de albul nemărginirii - că uit,uneori, să mai strig, melancolic, o, tempora! că Nordul mi-a furat, definitiv, unghiul privirii - și, încă, mai vreau sa latru, cu lupii, la lună, ori să aștept, cu cerbii, iarna, sub cetini, flămậnd - să mai adun noaptea de pe cărarea iubitei,uitată, și să-i dărui, în zori, ultimul crin, lăcrimậnd. Referință Bibliografica: ELOGIU DARULUI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
ELOGIU DARULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356254_a_357583]