1,385 matches
-
din 2005 este cel intitulat „Pleava”, cu referire directă la Basarabia. Pleava s-a băgat printre manifestanți la Chișinău, fâlfâind cuvinte mincinoase și făcând promisiuni perfide. În loc s-o vezi adunată în vreo șandrama sau opărită și dată porcilor în lături, pleava comunistă a Basarabiei a ieșit ca păduchii în frunte, să se vadă că pleava rusofilă n-a dispărut. Și vor să răsucească iar destinele Basarabiei spre Răsăritul cel hrăpăreț de pământuri străine. Pleava se crede bob și vrea să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
din nou prin ușa din față? Se mai întânmplase odată să se ducă dimineața la toaletă și s-o găsească domnul Gonzalez abia spre sfârșitul după-amiezii, adormită pe o grămadă de mărfuri, în podul fabricii. Dar ușa se dădu în lături și în birou intră unul dintre cei mai mari oamenii pe care îi văzuse vreodată domnul Gonzalez în viața sa. Își scoase șapca verde, dând la iveală părul des și negru, lipit cu vaselină de țeastă, în stilul anilor douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
anti-armeană isterică. Pentru a reuși să devin o armeancă americancă la fel ca voi trebuie să-mi găsesc mai Întâi identitatea armeană. Și dacă pentru asta trebuie să fac o incursiune În trecut, atunci n-am să mă dau În lături, indiferent ce vor spune sau ce vor face turcii. Însă cum Îi vei convinge pe tatăl tău și pe familia lui să te lase să pleci În Turcia? Era Alex Stoicul, un grec american din Boston care era mulțumit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Profiri, studiind-o pe femeie cu o privire detașată și observând că nivelul și claritatea tânguierilor acesteia erau neschimbate. Deși nu făcea parte din categoria oamenilor care se tem să confrunte o femeie în lacrimi și care se dau în lături de la greutățile vieții, Porfiri se simțea stânjenit de zbuciumul femeii, considerându-l artificial. Mai mult, avea impresia că femeia se complăcea în zbuciumul acesta și simțea că ea și-ar recâștiga bunul simț și liniștea imediat ce i-ar spune, prietenește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
îl luă prin surprindere, dar îl și lăsă sfârșit, cu corpul incapabil să mai facă față reacțiilor chimice care încercau să-i pună corpul în mișcare. Decât să pornească în urmărire, se mulțumi să aștepte liniștit. Dincolo de ușă, dată în lături de fuga lui Dmitri, strigătul lui Porfiri de 'Opriți-l!' fu înăbușit de un acces de tuse și nu fu auzit decât de câteva fețe nedumerite și curioase. Un polizeisky mai în vârstă, cu mult peste vârsta de pensionare, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
e singurul lucru din viețile bogătașilor din Los Angeles care chiar are profunzime! Kitty râse. — Deci tu ești Vrăjitorul din Rahat-Oz! — Da, le explic clienților mei toată filosofia rahatului. Aburii și reflexia mizeriei, semnificația adâncă a fecalelor, exuberanța bolboroselilor, a lăturilor, a nimicurilor, paradoxurile resturilor, frumusețea ascunsă a nonsensului, fascinația mucegaiului... și - surpriză! Le place la nebunie! Kitty râse și mai tare. — Probabil că scrii comedii, nu? — Fals, zise el. Nu fac parte din lumea asta. Dar produsele mele stau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ridicând valuri de zăpadă cu schiurile. Ajunse la capătul pârtiei cu un curaj și o artă de care nici măcar nu se apropiase În trecut. Se aplecă, se Întoarse, fandă și se avântă printre copacii grei de nea, aruncând zăpada În lături și formând movilițe albe. Parcă era un surfer care stătea pentru prima oară În echilibru pe valurile Înalte ce-o Înspăimântaseră odinioară. Înțelesese brusc plăcerea schiului și a pericolului pe care ești stăpân; atunci se transformase dintr-o fetiță speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să intervină, Doris apare pe scenă și spune cu voce calmă: — Oamenii de ordine! Dați-i drumul doamnei Wakefield. Prieteni, Întoarceți-vă la locurile voastre. Polițiștii se supun și Mariana Își netezește bluza, Își aranjează părul și aruncîndu-și brațele În lături spune: — Așa Îi tratează America pe cei născuți În afara ei! În adunare se aude un tunet de ceartă, iar Wakefield face apel la Mariana: — Nu putem vorbi mai tîrziu, tigroaica mea? La asta se rîde și Mariana se așează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
chestii. Ea se ducea să ia o carte pentru el. Îl trăda? Nu. La femei e grav să trădeze, mai ales dacă au și câte un copil. Bărbatul... na! Așa-i concepția, că-i bărbat și mai calcă pe de lături. Dar femeia, când face chestii din astea, se duce dracu’ tot. La el, căsătorie, copil. Era în anul patru. Nunta, în Constanța, la restaurantul Dobrogea. Frumos, dar cu niște neînțelegeri cu familia, plecând de la dar, de la banii care au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
banda lui Hoshino ținea bine frâiele în mână, dar după incidentul cel grav de anul trecut, s-au mai dat și ei la fund. Cât timp au fost la cârmă, au tot avut loc incidente pentru că nu se dădeau în lături de la nimic. Ucideau. — Ucideau? Gaston s-a cramponat de singurul cuvânt pe care l-a înțeles și de aceea l-a repetat. — Da, chiar așa. Aveau ucigașul lor... pe Endō, de exemplu. N-aveam cum să nu știu... I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
intrarea treptat În viața mea, iar ea nu a știut cum să construiască o relație Între noi În ritm mai lent, dar care să fie mai trainică. A alergat spre noi cu brațele larg deschise, iar eu am sărit În lături din calea ei și am ridicat un zid pe care nici nu putea spera să-l treacă. Mă Întreb deseori dacă lucrurile nu ar fi stat altfel, În cazul În care accidentul nu ar fi avut loc. Mă Întreb dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de lună. Răsura albă răspândea un miros care îl făcea să plângă și să se înmoaie. A luat-o pe aleea pietruită, iar când a ajuns în capătul ei, o trăsură, apărută pe neașteptate, l-a făcut să sară în lături. Pe capra trăsurii ținea hamurile Ghighina. Avea părul despletit, iar rochia îi fâlfâia lungă, pe lângă osii. 9. Spre deosebire de ceea ce-și imagina Andrei Ionescu, Ghighina resimțise ca pe o supremă umilire atingerea la care o forțase falsul prinț cu unghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
speriată, o luase spre grajduri unde dăduse peste Ioniță. Acesta tocmai înhămase caii la o trăsurică veche pe care o luau fără știrea stăpânului, el și Talpă, ca să ajungă la o petrecere, în Târgoviște. Prea uluit, argatul se dăduse în lături, iar Ghighina urcase dintr-o săritură pe capra trăsurii. Zogru o luase în urma ei, însă de cum auzise strigătele servitorilor se întorsese. Erau câțiva, înarmați cu securi și bâte, iar din urmă venea un călăreț. Cineva striga să-i iasă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mi aduc aminte De bunica mea. Aș vrea s-o mai privesc În ochi, măcar o dată. Și să-i mulțumesc Că n-a fost plecată. M-a susținut în tot Ce am făcut mereu Și nu m-a dat în lături Nici când i-am zis eu. O iubesc și-o voi iubi! Cu bunica mea Mă voi mândri Cât voi trăi. Enachi-Saviuc-Pavăl Oana, clasa: a VII-a Școala Gimnazială „Spiru Haret” Dorohoi - Botoșani profesor îndrumător Conțevici Carmen Plânsul mioarei De
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fotolii, tocmai peste ăla care avea butoane pe cotieră, apăsând cu palma unul dintre ele, am și simțit că face poc sub palmă, și atunci a început să zumzăie un motor, și pe peretele din față, s-a dat în lături, lent, cortina roșie, iar Feri striga că sunt un tâmpit, ce-am făcut, și eu i-am zis că el e tâmpit, el a făcut-o, între timp, încercând să mă ridic, am apăsat pe un alt buton, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un fel de jgheab făcut din cutii de conserve îndoite. Am început să le torn și eu apă din sticla pe care o aveam în mână, deși împletitura de rafie era lunecoasă, numai de câteva ori am turnat pe de lături, toate păsările, probabil de frica mea, s-au retras spre fundul cuiburilor din pereți, unde era întuneric, urmărindu-mă de-acolo, nemișcate, cu capul ușor înclinat într-o parte, cum le torn apa. Csákány făcea asta mult mai repede, auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
stative, răspândeau, ușor distorsionat și hârâit, un marș funebru, cu cât ne apropiam, cu atât mulțimea era mai compactă, însă era de-ajuns ca noi să spunem, pardon, fiți amabili, lăsați-ne să trecem, și lumea, docilă, se dădea în lături, uitându-se la noi de parc-am fi fost niște staruri, mulți ne și salutau, și mai toți ne ziceau ce om cumsecade a fost bunicul meu, și cât de rău le pare, și sincere condoleanțe, iar mama le făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
au să Înțeleagă și că au să mă urască. Astăzi o știți cu toții. Cei cărora acest lucru le va pune probleme de conștiință sînt liberi să plece, termină ea. Acum. Nu se sustrase privirilor care, una cîte una, cătară În lături, nimeni neavînd curajul s-o ia din loc, apoi ea Își reluă mersul spre birou, se opri scurt În fața fiicei ei, o sărută sonor pe amîndoi obrajii și intră În birou. Uluită, Gwen reacționă Într-un tîrziu, iar atunci Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să sară, apoi făcu o strîmbătură decepționată și se Întoarse Încet. Coborîră interminabila scară fără ca Ryan să Încerce vreun gest. Ajunseră la ușă cînd, brusc, se răsuci, mătură arma Mariei cu un gest fulgerător și precis, o Împinse violent În lături, ieși, apoi Închise ușa grea În urma lui, Încuind-o cu cheia. Marie, turbată de furie că se lăsase surprinsă, se ridică și Își recuperă arma. Se văzu nevoită să tragă de trei ori pînă ce broasca cedă sub Împușcăturile asurzitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
n-ai să faci niciodată parte din banda noastră!”. Apoi nu mai avu aer, cuvintele i se opriră În gît. Ultima imagine pe care o mai Înregistră conștiința lui fu aceea a unei bucăți de zid care se dădea În lături. Apoi totul deveni beznă. Atingerea Îl făcu să simtă ceva rece, umed și zgrunțuros. PM deschise cu precauție ochii, clipi sub lumina tare a unei lanterne și avu nevoie de cel puțin un minut pînă să se dumirească unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se mulțumeau să rămână În cort, zdrăngănind fără convingere o chitară dezacordată și fiind tratați de ceilalți cu un dispreț obiectiv. Bruno se simțea aproape de acești băieți; dar, adolescentele fiind oricum imposibil de agățat, nu s-ar fi dat În lături, vorba unui cititor al revistei Newlook Întâlnit la cafeneaua gării Angers-Nord, să-și „Împlânte lancea Într-o halcă oarecare”. Cu această speranță, la ora douăzeci și trei, Îmbrăcat cu un pantalon alb și o cămașă sport bleumarin, coborî spre centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la păr ? — Clor, zic scurt. Când spălam WC-ul. Pufnește într-un râs înfundat, dar nu mă uit la el. Sinceră să fiu, mi se fâlfâie de tot și de toate. Un lucru e sigur, spune. Nu te dai în lături de la muncă. Cu timpul o să fie mai ușor... Nu pot s-o fac. Cuvintele îmi ies înainte de a le putea opri. Nu pot să fac slujba asta. Sunt... un caz pierdut. — Ba sigur că poți. Caută în rucsac și scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bine ! În sfârșit ! Trish mă privește radioasă. Acum ne vei putea ului cu meniurile tale ! Parcă în seara asta avem plătică prăjită cu legume tăiate stil julienne, nu ? — Ăă... da ! înghit în sec. Cred că da. — Ferea ! Sărim amândouă în lături în clipa în care doi cărăuși trec pe lângă noi cu brațele pline de cutii. Îi urmez la bucătărie și privesc stiva de cutii siderată. Câte naibii de chestii a comandat familia Geiger ? — Să știi că ți-am cumpărat de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să fii și mai fericit ? În grădină se lasă tăcerea. Nathaniel își ferește privirea și stă cu umerii încovoiați, de parcă ar vrea să pareze ce spun. — Nu-ți vine niciodată să scapi de toate răspunderile astea ? Îmi arunc brațele în lături, a renunțare. Și să... pleci pur și simplu în lume și să vezi ce se întâmplă ? — Așa ai făcut tu ? mă întreabă, răsucindu-se cu fața spre mine, brusc agresiv. Îl fixez stresată. — Eu... nu despre mine era vorba acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din cap a uimire. Auzi, că munca ei e foarte importantă. Și munca mea e la fel de importantă ! — Vine ! se aude brusc vocea stridentă a lui Trish dinspre bucătărie, urmată la scurt timp chiar de Trish. Suntem gata cu toții ? Deschide în lături ușa de la intrare și aud zgomotul unei uși de mașină care se deschide pe alee. Inima începe să-mi bubuie în piept. Acu-i acu. Îmi mai trag câteva șuvițe rebele peste față și-mi strâng pumnii pe lângă mine. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]