3,980 matches
-
Tatăl meu s-a pensionat în 1987. Bălan începuse să vadă și să audă din ce în ce mai prost, se orienta mai mult după miros, îmbătrâ- nise săracul... Cu toate astea, la ora 4 dimi- neața începea să latre și să zgârie cu labele ușa de la intrare; apoi, la 4 după amiaza, oriunde s-ar fi aflat, se ducea la taică-meu și începea să-l latre, bietul de el era intrigat de faptul că stăpânul lui nu se mai ducea la serviciu. Odată
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
meu: să prind de mi se-azvârle câte-un leu când bogătașii ies la o paradă. Cu mine se mândrește statul că-s patruped și nu mă-ndrept de șale și doarme liniștit, pe perna moale, când eu, în patru labe, latru! Referință Bibliografică: Sunt un bastard... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 212, Anul I, 31 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SUNT UN BASTARD... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366651_a_367980]
-
la francezi, când mișcarea hippyotă nu mai avea în anii aceia o componentă antirăzboinică fățișă a țarii lor față de evenimentele din Algeria și aici ecoul războaielor americane în Vietnam, Granada se stinseseră de mult, Sadam fusese pus cu “botul pe labe”, în Afganistan și Irak lupta cu mișcarea de guerilă era departe de a se fi încheiat, tributul de sânge se plătea în continuare scump, contestatarii și protestatarii aveau și revendicări civile sau laolaltă: într-o demonstrația antiNATO în Frisco s-
ÎNCRÂNCENĂRI HIPPY ŞI CHEIUL PESCARILOR DIN FRISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366677_a_368006]
-
prezent? E iarnă, dar nu hibernează, La mersul vieții chiar atent! Unii îi mai tulbură bârlogul, Și nu vor să-l lase în pace, Chiar de va veni prologul, Asta-i viața, n-ai ce face! Nu își suge nici o labă, Dar consumă multă miere, Cum nu are nici o treaba, Stă lângă a lui muiere.! 5 noiembrie 2006 Referință Bibliografică: URSUL ȘI MIEREA / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 564, Anul II, 17 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
URSUL ŞI MIEREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366784_a_368113]
-
în care Băsescu se află în consens cu poziția noastră. Să vedem dacă este în stare să facă și alți pași în direcția adevărului, a interesului național. Care ar fi următorii pași? Primul ar fi „să pună cu botul pe labe” obrăznicăturile din UDMR, să le dea peste mână atunci când vor să inventeze o Ungarie Mică, de buzunar, pe teritoriul românesc. Clasa politică românească, împreună cu maghiarii de bună credință, ar trebui să gândească serios la scoaterea UDMR din parlament și de pe
DIALOG CU DL. PROF. ION COJA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366726_a_368055]
-
rostogolește și apoi o ia la fugă. Totul este-n armonie, Leul din tufiș apare, îi privește preț de-o clipă, și își vede de plimbare. Chef nu are, enervant, scaieți-i atârnă-n coamă și un spin negru în labă chiar acum l-a înțepat. Scoate-un răget răgușit, și lungit în iarba mare spre leoaică lung privește, cerșind îndurare. Și, leoaica-i tot femeie, cum să-l vadă suferind? Ea cu dinții-i scoate spinul și îl linge mârâind
ARMONIE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351793_a_353122]
-
Și când a crescut pisoiul devenind motan și Sultanul cu haremul părea băietan. Că se-ncinse nuntă mare în grădina cu umbrar și pisicile vecine intonau imnul barbar. Mi-ar plăcea să-i vad urmașii - micuți pisoiași, legănându-se pe labe, mici și drăgălași. Referință Bibliografică: FELINĂ / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 175, Anul I, 24 iunie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cârdei Mariana : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
scurt ca ciripitul unei cinteze când aduce în cioculeț gâze pentru puișorii ei. Pandelică s-a așezat pe marginea patului și o urmărea precum leul care a pus ochii pe gazela sprințară de lângă izvorul „fericirii”, și așteaptă clipa ca să pună labele pe ea și s-o devoreze. „Zvăpăiata mă scoate din minți, nu alta”. Didina care avea în ea sânge clocotitor și nu mai putea rezista senzației de-a se dărui conașului, s-a aruncat la pieptul lui și, sărutându-l
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
salutând jovial. Avea sacoșele pline de sticle goale, pe care se grăbea să le schimbe la alimentară. De parcă atât n-ar fi fost de-ajuns, Sheila, un dog german de patruzeci de kilograme, pașnică de altfel, i-a pus mamei labele din față pe umeri, încercând s-o lingă pe obraz. Argentina ne-a poftit în grabă în sufragerie, făcând loc din mers pe canapea, printre scrumiere și ziare. Mama, timprată s-a așezat într-un colț și a refuzat politicos
ARGENTINA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351878_a_353207]
-
-se era primarul Abrudului. Un tip rotofei, ca un polobocel plin cu varză murată. Masa era deja aranjată și la o masa stătea cocoana lui, care arăta și ea ca un butoiaș cu castraveciori. I-am lins respectoși cazmaua, o labă grăsuță cu degete scurte și unghii patrate. Apoi ne-a prezentat la cele doua fete ale lor, cred ca erau gemene că semănau ca doua picături de zeamă de varză acră. Cocoana și progeniturile nu s-au mai sculat de pe
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
John o luă în direcție opusă, spre locul de unde câinele continua să urle. - Ce dracu' te-a apucat potaie, ai turbat? Câinele se repezi cu botul într-un mic troian de zăpadă din spatele closetului și-ncepu să-l scurme cu labele. - Stai, dobitocule, oprește-te! Câinele continua să-mprăștie zăpada cu labele în toate părțile. John se lăsă pe vine privindu-l îngândurat. Încă nu-nțelegea ce-avea să se-ntâmple. Cu aerul unui soldat care-a ieșit victorios pe câmpul
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
să urle. - Ce dracu' te-a apucat potaie, ai turbat? Câinele se repezi cu botul într-un mic troian de zăpadă din spatele closetului și-ncepu să-l scurme cu labele. - Stai, dobitocule, oprește-te! Câinele continua să-mprăștie zăpada cu labele în toate părțile. John se lăsă pe vine privindu-l îngândurat. Încă nu-nțelegea ce-avea să se-ntâmple. Cu aerul unui soldat care-a ieșit victorios pe câmpul de luptă, câinele se retrase. De sub zăpadă se contura forma unui
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
peste puteri de grea, a muncii! Doborâți de trudă și răspunderi cei trei nimeriră poarta fără alte indicații iar domnul Aristică, vizibil marcat și el de fluxul de înțelepciune și mister al ultimelor ceasuri, se duse, mai mult în patru labe, către culcare. Trecu prin bucătărie unde buna doamnă Veruca dormea pe un scaun și sforăia liniștită, fiindcă nu vedea cum tâmpita de Rosalba își făcea rochie de mireasă și se tot hlizea prostește, cu toate neamurile ei de fraieri, pe când
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
au povestit despre sfanțul Gherasim acestea: Într-o zi , pe când mergea el pe țărmul sfanțului riu Iordan, l-a întâlnit un leu care mugea foarte tare, din pricina că-l durea piciorul. Îi intrase un spin și deaceea i se umflase labă și era plină de puroi. Cand leul l-a văzut pe călugăr a venit la el și i-a arătat piciorul rănit din pricina spinului intrat în ea. Leul plângea oarecum și se ruga de el să-l tămăduiască. Călugărul vanzandu
LIVADA DUHOVNICEASCA (35) de ION UNTARU în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352491_a_353820]
-
călugăr a venit la el și i-a arătat piciorul rănit din pricina spinului intrat în ea. Leul plângea oarecum și se ruga de el să-l tămăduiască. Călugărul vanzandu-l că suferă atât, s-a așezat jos, i-a luat labă piciorului și deschizând umflatura i-a scos spinul cu o mulțime de puroi. După ce i-a curățat bine rană, i-a legat piciorul cu o bucată de pânză și i-a dat drumul. Dar leul după ce a fost vindecat, n-
LIVADA DUHOVNICEASCA (35) de ION UNTARU în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352491_a_353820]
-
S-a prostit. Spre mine latră să nu mă ascund sub piatră. Cea de umbre, unde-i țara? I-a ars harta ca țigara. O întreb pe neagra hoașcă: Mi-a ieșit vreun drum în ceașcă? E aripă, pas ori labă? Umbra-mi sare și-o întreabă. Ce să fac? Mă-ntorc în gând. Umbre nu mai am să vând. LISTA DE SFÂRȘIT DE SĂPTĂMÂNĂ de oprit la benzinărie - roata mâncare pisică baterii de alarmă de plătit apa lumina haine „Nufărul
VERSURI DE MAI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350578_a_351907]
-
erau nedespărțiți. Toată lumea era a lor. Dar vai! Cum nu todeauna toate merg bine trebuia să se întâmple și o nenorocire. Astfel într-una din zile Nero își prinse piciorul din față între ulucile gardului. Cum să scoată bieții copii laba câinelui fără să-l doară? Plângea și scherlăia de ți se rupea sufletul de mila lui. Repede stăpânul vine să-i scoată piciorul, dar nu reușește și acesta i se prinde și mai rău. De durere îl mușcă de braț
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
cu urma subțire a buzei de scrum.” („A sare miroase petala de măr”); „Strigătul cocoșului/ sfâșie pleoapa grea/ a dimineții./ Complici,/ el și ea/ se întorc/ fiecare/ pe altă parte.” („Clovnii de ceară”); „norocul meu se plimbă prin târg/ cu laba ruptă,/ de inimă nu mai vorbesc./ Ar cumpăra și el un suflet, da',/ de unde nu-i,/ nici Dumnezeu nu cere.” („Aș cumpăra un suflet”). Reconsiderare a lirismului, prin chiar materia și aria lirică diversă, prin puritate lexicală, talent, rafinament, subtilitate
MARIANA CRISTESCU AMOR PROHIBIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351261_a_352590]
-
Duduița se afla atunci la han, în drum spre M-rea Agapia, unde boierul, însoțit de arnăuți, o ducea să-și ispășească păcatul. Planul pus la cale de ibovnicul coniței, împreună cu Ancuța, l-a lăsat pe boier cu botul pe labe, fără să poată a o învinui pe uneltitoarea de la han. Și-am să vă spun acum, oameni buni, și una hazlie, petrecută aici, la han. Cică Vodă Mihalache Sturza, Domnul cel care stăpânea moșii și-n coastele satelor noastre, căzu
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
strigă râzând ariciul iepurașului, vesel nevoie mare de isprava sa. Și pe curând! - Ce necioplit, gândi iepurașul, ștergându-și, supărat, boticul cu lăbuța sa albă. După plecarea ariciului, Mormăilă se trezi și, ieșind afară, îl împinse pe bietul iepuraș cu laba sa puternică. - Cu cine vorbeai, mă rog, urecheatule? - Cu ariciul, Măria Ta! Era în trecere pe aici și a făcut un popas să se odihnească. - Ce-a vrut? - Era curios să știe cine locuiește aici, îi mărturisi, cu glasul ușor
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
și numai vijelie lăsă în urma lui. Supărat de mama focului, nu înțelegea cum niște ființe atât de mici se distrează-acum pe seama lui. - Eu, cel mai viteaz dintre animale, am ajuns de râsul lor! se-ntrista ursul, stând cu botul între labe. - Nu te necăji, stăpânul meu, îl mângâie cu vorba, din pragul ușii, iepurașul. - Cum să nu fiu supărat când un animal cum e ariciul îndrăznește să-și încerce puterea cu mine! Nu s-a mai văzut așa ceva! - Ei, ba bine
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
deci, de aceeași părere? Ursul nu mai înțelegea nimic. - Păi cum nu! continuă urechilă. - Și de ce, mă rog? Mai pot eu oare să am încredere în tine? Nu mai înțeleg nimic. Și Mormăilă se culcă din nou cu botul pe labe. - Nu te supăra, stăpâne, ci ascultă-mă. Doar știi că blana lui e acoperită cu țepi. Nu ai cum să-l învingi! - Ai dreptate, încuviință ursul. Și când a spus că mai trece pe aici? - Știu eu? Cum i-o
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
paznic la casa mea. - Bună slujbă, conașule, n-am ce zice! mormăi iepurașul. - Bună, bună, să știi tu asta!dădu ursul din cap, aprobându-și singur spusele. - Ei, da! Îmi e o foame, stăpâne... și iepurașul se ridică în două labe. - Descurcă-te! Vezi poate o fi rămas ceva din prânzul meu. Acestea fură singurele cuvinte de consolare din partea ursului. Iepurașul, sfios, începu a cotrobăi prin casa ursului, poate, poate a găsi și el ceva de-ale gurii. Însă nimic! - Stăpâne
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
atât de important, lăudându-și forțele de nebănuit. Și toată această îndrăzneală picase și după întâlnirea cu ariciul! Nici iepurașul nu era mai liniștit și toată noaptea se gândi cum să facă să-l pună pe urs cu botul pe labe. A doua zi, cum se lumină de ziuă, cu aerul unui învingător, urechilă se propti în fața ușii, așteptându-și stăpânul să se trezească. Și când acesta se deșteptă, cu mișcări greoaie și neîndemânatice, răsturnă mai tot ce îi stătea în
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
chiar prietenul lor! spuse iepurașul, șezând cu o atitudine impunătoare în fața ursului. Acestui însă nu-i venea să-și creadă urechilor: - Tu îmi ordoni mie, albeață obraznică? Și ursul, nervos peste poate, era gata-gata să-l prindă pe iepure în labe. - Nu așa vorbește un stăpân? făcu iepurașul pe-a miratul. - Tu, stăpân??? - Tu mi-ai încredințat astă misiune, ursule! - Și ce-i cu asta? - Asta e acum! Șeful este șef! - Obrăznicătură! mormăi ursul. Ia vezi-ți de lungul nasului! - Așa
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]