1,665 matches
-
curbe de oțel și un acoperiș din țigle verzi, ușor înclinat. Deasupra ușii principale exista și un soi de ornamentație asiriană (sau poate că egipteană), inițial colorată în verde și cafeniu. În ușă era încastrat un vitraliu oval, pictat cu lalele roșii, foarte stilizate. Mai existau vitralii florale și la etaj, iar în salon se afla un larg paravan de sticlă pictată, reprezentând un aeroplan printre nori. Se mai găseau în salon, sub fereastră, o banchetă înclinată, foarte alunecoasă, cu marginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
real. Și cât de străveziu și de fantomatic se simțea acum! Puțin mai devreme, Tom McCaffrey își făcuse drum prin ploaia lividă, în direcția Papucului, ținând într-o mână o umbrelă deschisă deasupra capului și în cealaltă un buchet de lalele galbene. Se simțea neobișnuit de ridicol și îngrozitor de furios pe el însuși. Cu o zi înainte îi trimisese domnișoarei Harriet Meynell o carte poștală ilustrată (reprezentând Grădina Botanică), pe care-i scrisese: Mâine seară mă duc în vizită la Belmont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
purta un pardesiu, îi înmână umbrela din care picurau stropi de ploaie. O lumânare plasată pe pervazul ferestrei le ilumina doar jumătate din față și le proiecta umbrele lungi pe zid. Tom intră în camera de zi, ținând în mână lalelele călcate în picioare. Pearl strigă de afară: — O să vă aduc îndată mai multă lumină. Două lumânări, una așezată pe pervazul ferestrei și a doua pe măsuța de bambus cu placă de cristal, răspândeau în cameră o lumină difuză, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de băut? îl întrebă Hattie pe Tom. Nu avem decât Coca-Cola. O.K.? Perfect, răspunse Tom care nu putea suferi Coca-Cola. Tom își trecu degetele prin părul lung, buclat, umed, pieptănându-și-l. Pearl se întoarse cu băuturile și cu lalelele bine spălate, dar stâlcite, vârâte într-o vază mov. Ce frumoasă e lumina lumânărilor! începu Tom conversația. Parcă era vorba să aprindem focul, i se adresă Hattie lui Pearl, și ești bună să tragi storurile? Hattie și Tom o urmăriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
i se scurgea pe ceafă îi aduse aminte că-și uitase umbrela. Se întoarse și se apropie din nou de casă, când ușa de la intrare se deschise brusc. Ceva zbură cu violență afară și se risipi pe pajiște: nenorocitele lui lalele. După ce ușa se închise cu o bufnitură, Tom rămase un moment nemișcat, șocat privind la flacăra luminării din fereastră, care tremura spasmodic în curentul iscat. Pe urmă se întoarse și începu să alerge. Dar ce-a fost? o întrebă Pearl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nepoata lui, era chiar obsedat de aceasta. Se înțelege că Pearl era la curent cu planul matrimonial urzit de Rozanov pentru Hattie, din moment ce ascultase la ușă. Fusese, de asemeni, martora izbucnirii de amărăciune a lui Hattie, când azvârlise pe pajiște lalelele galbene aduse de Tom McCaffrey. Dar, cu toate că intenția filozofului nu constituia nici un fel de secret pentru ele două, nu o discutau. Hattie se retrăsese în rezerva și pudoarea modului lor de a conversa, care constituiau o latură esențială a relațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dacă fiecare și-ar propune să scape zilnic ceva pe jos, dar numai în prezența autorizată a posesorilor de chitanțiere, alta ar fi soarta PIB-ului...Altă imagine ar avea economia noastră și, în general, cultura, așa cum olandejii au cultura lalelelor și a morilor de vânt care le dă mereu avânt ca și producțiile constant ridicate de grâu pr fiecare metru pătrat de luciu de apă. Ori, și mă întorc spre doamna care ori îmi face cu ochiu, ori e chioară
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
că are exact capul care i se potrivește. Se îndeletnicește cu spargerile, și veți fi surprins când veți afla că acest om al cavernelor s-a specializat în traficul de tablouri. În Olanda, toată lumea e specialistă în pictură și în lalele. Tipul ăsta, în ciuda înfățișării lui modeste, e autorul celui mai celebru furt de tablouri. Care? Vă voi spune poate cândva. Să nu vă mire că știu asemenea lucruri. Deși sunt judecător-penitent, în timpul meu liber, din pură plăcere, fac pe consilierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
netezite în fiecare an cu cel mai fin glas-papier și lăcuite cu atenție ca să confere minimum de rezistență. În rasteluri, vîslele scurte și cu o fîșie de zinc împotriva uzurii, pentru bărci, mai lungi, cu lame elegante în formă de lalea, cele pentru ambarcațiunile de competiție. Registrul de pe micul pupitru, în care trebuia să notezi pentru cît timp și cu cine plecai pe rîu; celelalte registre, pentru plîngeri legate de echipament sau de purtarea vreunui camarad; mopurile întinse la uscat pe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și-i spuse lui Ozenfant: — Ai vrea să comandați pentru mine? — Desigur. încearcă Enigma de Filets Congalés. După zeama aia lungă din salonul bolnavilor, o să apreciezi o carne mai consistentă. Ozenfant sorbi cu poftă dintr-un pahar în formă de lalea și-și coborî colțurile gurii. — Din păcate, nu-ți pot recomanda vinul. Chimia sintetică are multe de învățat în această privință. Chelnerița așeză în fața lui Lanark o farfurie cu un cub de gelatină cenușie pe ea. Tăie o felie subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vei uita, Eu voi fi-n credință de atunci încoace Și fericire de a-ți închina, 468 {EminescuOpVI 469} Aste rugăciune singură ți-i face Și ți-aș zice, dragă, a nu mă uita. No. 80 Frunză verde și-o lalea, Ah, Marițica, Doamna mea, La Bibescu că intra: Iorgule Bibescule, Iată firman de la Sultan Să te lipsești de domnie, Să primești boerie. Ah! Ce-o să fac cu boeria Dacă mi-ați luat domnia? Strigă, strigă Marița, Marițica Doamna mea: Ah
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
obiectivitate, decât în imaginația noastră, despre realitatea ce-am fi putut-o trăi rămânând în țară. Când ești departe de țară, fiecare rând al dumneavoastră are altă semnificație decât poate v ați imaginat scriind aceste cărți: * lăcrămioarele, florile zarzărului, zambilele, lalelele, trandafirii * prietenii mai vechi sau mai noi, care sună la ușă sau la telefon, care v-au citit sau care pur și simplu vor să aibă vești * foștii elevi care vă mulțumesc pentru ceea ce ați însemnat în evoluția lor * știrile
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
care nu le purta de obicei, o haină de piele maro Închis și niște pantaloni Ralph Lauren de culoarea pepenelui galben, Matt Hassinger arăta ca un adolescent Îmbrăcat În haine de adult. A pășit Înăuntru ținând un buchet imens de lalele roșii În mâna stângă, i-a zâmbit lui Armanoush, apoi a observat publicul din fundal și a Înghețat. Întreaga familie Tchakhmakhchian se aliniase În spatele lui Armanoush. — Intră, tinere, a spus mătușa Varsenig pe cel mai Încurajator ton al ei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Ca să-l enervez, l-am Întrebat dacă nu găsea că psihanaliza expres cu Reik era comparabilă cu Întîlnirea dintre Gustav Mahler și Freud, cînd cei doi bărbați Își petrecuseră o după-amiază Împreună În Olanda. — Nu Îngrijești pe cineva plimbîndu-te printre lalele și grămezi de brînză de Olanda. Freud n-a izbutut nici măcar să zgîrie blindajul nevrozei obsesive a lui Mahler! Nimeni n-ar fi izbutit Înr-un timp așa de scurt. Iar dumneata n-ar trebui, dragul meu, să te cufunzi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Sper că nu te superi că am trecut pe la tine, dar mi-am dat seama că dacă ar fi să aștept o invitație de la Dan, m-ar prinde paștele cailor. Unde pot să așez astea? Ducea un imens buchet de lalele, pe care Îl transportase În bucătărie, unde Începu să deschidă dulapurile, vrînd probabil să găsească o vază. Rahat. Bucătăria arăta ca după un bombardament. Pregătisem amîndoi cina cu o seară Înainte, iar Dan se strecurase În spatele meu În vreme ce curățam și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
casă. Și, sincer, cu excepția dimineții În cauză, Îmi place să cred că-mi Îndeplinesc bine obligațiile, deși nu avea rost să precizez asta. Dacă aș fi Linda Cooper, n-aș Înghiți așa ceva. — Oricum, zise ea cîntat, În timp ce rupea vîrful cozilor lalelelor și le aranja În vază cu mînă de expert, n-o să dureze mai mult de o secundă ca să strîng tot de pe aici. Erai cumva pe cale să mergi la duș? Locul ăsta o să lucească pînă termini tu. Acuma, să fim Înțeleși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
puțin? I-l trec binișor lui Fran, care se așază pe patul de spital, ținîndu-l cu mare băgare de seamă În brațe pe Tom, În vreme ce se minunează de perfecțiunea trăsăturilor lui. — Cum te simți? Sally pune un buchet mare de lalele pe pervazul ferestrei, fără să-și dea seama că se vor ofili Într-un ceas, căci În nenorocitul ăsta de spital s-a dat căldura pînă la trei sute de grade, deși sîntem În miezul lui august și mori de cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la prima lui slujbă. — Doamna Solari? spuse străinul, privindu-l bănuitor. — Poate mă căutați pe mine..., preciză Sasha. Privirea rușinată a celuilalt Îi aminti că era gol și cu fața Înspumată. — Trebuia să Înmânez asta. Era un coș uriaș cu lalele albastre, atât de mare, că nici măcar nu Încăpea pe ușă. Lalele albastre. Sasha se dădu la o parte și străinul - privind nehotărât În jur - târî cu greutate coșul, până În centru Încăperii. Sasha Îi spuse să Îl lase acolo, lângă canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Poate mă căutați pe mine..., preciză Sasha. Privirea rușinată a celuilalt Îi aminti că era gol și cu fața Înspumată. — Trebuia să Înmânez asta. Era un coș uriaș cu lalele albastre, atât de mare, că nici măcar nu Încăpea pe ușă. Lalele albastre. Sasha se dădu la o parte și străinul - privind nehotărât În jur - târî cu greutate coșul, până În centru Încăperii. Sasha Îi spuse să Îl lase acolo, lângă canapea, conștient că nu era În stare să-și șteargă de pe chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să Îl lase acolo, lângă canapea, conștient că nu era În stare să-și șteargă de pe chip bucuria idioată. Bătrânul cu coadă de ponei, scandalizat de indecența locuitorilor acestei țări perverse, se retrase În grabă spre ușa deschisă și dispăru. — Lalele albastre, Îi strigă Sasha motanului, oau! Uitând cu totul de spuma de bărbierit, extaziat, deschise larg ferestrele, mângâind gâtul motanului care Începu să toarcă de plăcere. Pe mica terasă a garsonierei sale se simțea un parfum Înălțător de dalii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sărbătoare. Deschise bilețelul. Iubitul Îi scrisese, cu grafia lui măruntă și calculată: Mii de astfel de zile. Fraza era de o banalitate aproape jignitoare. Sasha Își atinse fără să vrea obrazul. Degetul său se albi de spumă. Întârzia la școală. Lalelele emanau un miros grețos. Poate nu erau proaspete. Iubitul avea să-l strângă de gât pe florar dacă pusese În loc de flori proaspete niște muribunde. Aceste lalele trebuiau să rămână vii până luni. Deoarece biletul generic și atât de impersonal cuprindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atinse fără să vrea obrazul. Degetul său se albi de spumă. Întârzia la școală. Lalelele emanau un miros grețos. Poate nu erau proaspete. Iubitul avea să-l strângă de gât pe florar dacă pusese În loc de flori proaspete niște muribunde. Aceste lalele trebuiau să rămână vii până luni. Deoarece biletul generic și atât de impersonal cuprindea o știre excitantă prin ea Însăși, care Îi Îndeplinea cele mai mari speranțe. Un week-end Împreună - promis de atâtea luni și de fiecare dată amânat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un miros de asfalt Încins, de pizza cu suc de roșii amestecat cu duhoarea gazelor de eșapament - mirosul Romei. Din curtea școlii se auzeau mingile și primele clase care făceau orele de gimnastică. Încercă să se consoleze, gândindu-se la lalelele albastre. Dar Dario era Încă departe, În cealaltă viață a sa. Iar aici era această clasă indolentă, douăzeci și șapte de adolescenți nestăpâniți, nepăsători În fața gramaticii, a istoriei oamenilor și a poeziei italiene: versuri care lor nu le spuneau nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai vadă niciodată, chiar acum, când el ar fi trebuit să alerge acasă și să se pregătească pentru sosirea lui Dario. Fusese evident Încă de dimineață că aceasta nu avea să fie o zi ca toate celelalte, Încă de când sosiseră lalelele albastre. Și senzația aceasta Îi fusese confirmată de e-mail-ul absolut neașteptat pe care Dario i-l trimisese după prânz și pe care el Îl citise și Îl recitise perplex. Subiect: Propunere indecentă. Puiuț - Îi scria iubitul - urmează să Înregistrez un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
schimba în bine Vei putea muta munții cu mintea Cerul cu mâna Apele cu gândul. Primăvară Primăvară, primăvară, Ești o aură frumoasă Floare mică, floare rară Dulce și armonioasă. Tu ai flori rare, flori mici: Toporașii cei pitici, Ghiocei, multe lalele Și sunt toate și-ale mele. Elegante, zâmbitoare Sunt atât de-n cântătoare! Că eu le-aș lua cu mine Să le am, să-mi fie bine. Banca din colț Merg pe alee și gândesc, Merg repede să nu greșesc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]