KorAP: Find »[drukola/base=lanternă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...81 >

2,011 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

apei și parcă vedeam mânerul în formă de sferă, care închidea și deschidea bătrânul stăvilar. Era totuși un râu mic pe care iarba de pe mal îl ascundea aproape complet. Era atât de întuneric, încât în clipa în care am stins lanterna, nu mi-am mai văzut nici propriile picioare. Spectacolul ce mi s-a oferit privirilor a fost de-a dreptul feeric: sute de licurici au țâșnit deasupra apei, sclipind ca o ploaie de scântei. Am închis ochii și m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
desfăcut canapeaua și a transformat-o în pat, exact cum procedase și cu o seară în urmă. Ne-am urat noapte bună, am stins luminile și ne-am culcat. Neputând să adorm, am scos din rucsac Muntele vrăjit și o lanternă. Am citit o vreme. Puțin înainte de miezul nopții, ușa de la dormitor s-a deschis ușor și Naoko a venit și s-a cuibărit lângă mine. Nu mai era Naoko din seara precedentă, ci Naoko cea adevărată. Privirile erau normale, mișcările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
mai era Naoko din seara precedentă, ci Naoko cea adevărată. Privirile erau normale, mișcările sprintene. Mi-a șoptit la ureche: — Nu știu de ce, dar nu pot să adorm. Nici eu, am zis. Am pus cartea la o parte, am stins lanterna, am luat-o în brațe și am sărutat-o. Bezna nopții și sunetul ploii ne învăluiau. — Ce-ar zice Reiko dacă ne-ar vedea? — Nu te-ngrijora, doarme tun. Și când doarme, apoi doarme, nu glumă. Naoko m-a întrebat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
supărare de când s-a născut. Văzând-o astfel, m-am liniștit și m-am culcat cu inima împăcată. Când m-am trezit la ora șase, ea nu mai era. Cămașa de noapte fusese aruncată pe jos, dar tenișii, hainele și lanterna pe care o țineam întotdeauna lângă pernă, dispăruseră. Imediat mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva. Până și simplul fapt că luase lanterna cu ea m-a determinat să socotesc că plecase în plină noapte. Mi-am aruncat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
ea nu mai era. Cămașa de noapte fusese aruncată pe jos, dar tenișii, hainele și lanterna pe care o țineam întotdeauna lângă pernă, dispăruseră. Imediat mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva. Până și simplul fapt că luase lanterna cu ea m-a determinat să socotesc că plecase în plină noapte. Mi-am aruncat privirile pe biroul ei să văd dacă găsesc ceva și am dat peste bilețelul acela în care scria „Vreau ca toată îmbrăcămintea mea să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

departe, gîndind intens, fărĂ să dea vreo importanță durerii. „De ce au pornit sirenele?“, se gîndi. „ De ce n-a venit o a treia mașină din spatele casei? De ce nu pun un reflector pe cîmp sau de ce nu se apucă să caute cu lanternele? Cubanezi...“, se gîndi. „E posibil să fie chiar atît de proști și de teatrali? Trebuie să se fi gîndit că nu-i nimeni În casă. Or fi venit doar să confiște marfa. Dar de ce au pornit sirenele?“ Îi auzi În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
cu gura-n iarbă. Ajută-mă să nu vorbesc, Enrique. Vicente, ajută-mă să nu vorbesc niciodată. Din spate, Îi auzea trecînd printre buruieni ca hăitașii Într-o vînĂtoare de iepuri. Se Împrăștiaseră și Înaintau ca niște scormonitori, aruncînd luminile lanternelor printre buruieni. — O, Enrique, spuse, ajută-mă. Își luă mîinile de pe ceafă și le Încleștă pe coapse. „E mai bine așa“, se gîndi. „Dacă fug o să tragă. O să fie mai simplu așa.“ Se ridică Încet și Începu să alerge către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437

o rariște, și nu existau nici drumuri, nici poteci. Înaintarăm pe o pantă În urcuș, Împotmolindu-ne prin pădurice: nu plouase, dar pantofii alunecau pe un strat de frunze putrede și de rădăcini lipicioase. Agliè aprindea când și când o lanternă ca să descopere locuri pe unde se putea trece, dar o stingea imediat, fiindcă - spunea el - nu trebuia să ne semnalăm prezența celor care oficiau. Diotallevi Încercă la un moment dat să comenteze ceva, nu-mi mai amintesc bine ce, cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397

sunt din geam masiv, securizat, nu pot fi tăiate sau sparte, mai adaugă acesta, grav. Mă tem că vom asista la finalul poveștii. Che sera, sera! Peste încă un minut, pe sticla ușilor alipite, se preling razele oblice ale unei lanterne, răsună câteva ciocănituri puternice, apoi erupe un glas gros, răgușit de la răcnete, de la țigări proaste, tebeciste și de la tărie. Glasul șmirgheluit aparține, cu certitudine, lui nenea Sandu Chituc, șeful veșnic interimar de la celebra Secție de Sud-Est (cu aceasta, în sine

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848

să desfacă două sticle de bere. Niște tubulaturi întinse pe plafon explodară imediat. Trei panouri din compartimentul cubic de control luară foc, în timp ce o valvă de presiune hârâi și se topi. Lumina se stinse. Cei doi bâjbâiră în căutarea unor lanterne. Parker încercă să găsească butonul de declanșare a generatorului auxiliar care procura energie în absența mașinilor principale. Pe pasarelă domnea confuzia. Când urletele și exclamațiile se mai potoliră, Lambert proferă prima reflecție inteligentă. ― Generatorul secundar trebuie să fi fost branșat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
spate..? aici. Nu era prea departe... Mâna i se încleștă pe o lampă electrică. Acționă declicul. Țâșni lumina, difuză, care dezvălui șapte siluete fantomatice. Profitând de această firavă lucire, Dallas și Lambert se dotară cu propriile lămpi electrice. Cele trei lanterne împreună dădeau destulă lumină pentru continuarea activității. ― Ce s-a întâmplat? De ce nu a preluat generatorul secundar? Și care a fost cauza acestei avarii? Ripley apăsă pe intercom. ― Camera mașinilor! Ce-i acolo? Care e situația? ― Nasoală! se auzi glasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
caz. Dallas era deja înăuntru. ― Suprafața e tare. Al doilea prag, sau tambuchiul interior, sau cum vreți să-i ziceți, e deschis ca ovalul. (Un moment de tăcere, apoi reluă). În spate e o sală mare! ― Și lumina? Lambert acționă lanterna electrică și luă în mână pistolul-laser. ― Destulă, deocamdată. Economisiți energia pentru cazul în care vom avea nevoie. Haide! Kane și Lambert îl urmară în coridorul strâmt și ușor înclinat. Dădură într-o sală de dimensiuni foarte mari. Dacă erau controale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
la câțiva pași mai departe era aplecat deasupra unei găuri negre. ― Hei, ia uitați-vă! Nu se vede fundul. ― Nava este deschisă vraiște și nimeni n-a remarcat intruziunea noastră. Nu cred că e ceva viu pe aici. Dallas desprinse lanterna, apăsă pe comutator și îndreptă fascicolul de lumină în adânc. ― Vezi ceva? întrebă Lambert. ― Mda, zâmbi Kane. Un iepuraș cu un ceas, să zicem? Era ca o undă de speranță în glasul său. ― Nu văd absolut nimic, răspunse Dallas plimbându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
pe comutator și îndreptă fascicolul de lumină în adânc. ― Vezi ceva? întrebă Lambert. ― Mda, zâmbi Kane. Un iepuraș cu un ceas, să zicem? Era ca o undă de speranță în glasul său. ― Nu văd absolut nimic, răspunse Dallas plimbându-și lanterna. Raza era subțire, dar puternică. ― Ce este? zise Lambert aplecându-se și ea. Un alt antrepozit? ― Nu pot să mă pronunț. E foarte adânc. Pereții par netezi. Nici urmă de trepte metalice, de ascensor, de scară, sau alt mijloc de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
formau parcă interiorul burții unei balene, rămâneau nemișcați, spre marea satisfacție a căpitanului. ― Să ne desfășurăm în evantai, continuă Dallas, dar nu prea departe. Nu depășiți, orice ar fi, perimetrul de viziune al vecinului. Ne-ajung două minute. Înarmați cu lanternele, măturau cu mare grijă toată suprafața imensei încăperi. Pe jos erau împrăștiate fragmente de material cenușiu, cea mai mare parte acoperită de stratul de praf care se inflitrase în navă. Kane nici nu le luă în seamă. Ei căutau un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
imensei încăperi. Pe jos erau împrăștiate fragmente de material cenușiu, cea mai mare parte acoperită de stratul de praf care se inflitrase în navă. Kane nici nu le luă în seamă. Ei căutau un obiect intact. Cercul de lumină al lanternei lui Dallas căzu din întâmplare pe o formă care, în mod vizibil, nu făcea parte din perete sau din sol. Avea aspectul unei urne delicate, sau a unei vaze, maronii, incredibil de lucitoare și lustruită. Se apropie de acest lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
curent pe parcurs. ― Înțeles. Kane porni sistemul de coborâre. Cablul se derula încet, afundându-l. Desfăcu picioarele pentru a intra în contact cu peretele. Cu ghetele puse pe zidul vertical își asigura coborârea. Sigur că nu putea să cadă, aprinse lanterna și se uită în jos. Cercul luminos îi dezvălui metalul întunecat, pe o distanță de zece metri, în jos, sub picioare; după care nimic. ― E mai cald aici, zise în microfon după o scurtă inspecție a instrumentelor de măsură. Cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-i crescu brusc moralul. Puțul își urma întruna cursa amețitoare fără să devieze și fără să se îngusteze. Nici să se lărgească. Kane își luă inima în dinți, și-și dădu drumul în căderi lungi întrerupte cu popasuri scurte. Fascicolul lanternei nu-i dezvăluia decât aceeași noapte monotonă, neschimbătoare. Iarăși obosit, se opri un moment și verifică toți senzorii. ― Interesant, zise pentru colegii lui, sunt sub nivelul solului, ― Te recepționez, replică Dallas. (Gândindu-se iar la ideea cu mina, întrebă:) Nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
era mai bine așa decât să aibă de-a face cu mânia căpitanului. Așa că nu-i mai rămânea decât să se descurce și să se roage ca firul să nu se-ncolăcească pe undeva. Mai stăpân pe el acuma, aprinse lanterna și lampa de pe cască nădăjduind că va putea înfrunta obscuritatea. Imediat văzu că presupunerea lui era atât falsă, cât și emotivă. În fața ochilor nu avea o hrubă ci, cât se putea de limpede, o altă sala a astronavei. După aspect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
mare lucru. Toată nava asta e fantastică, dar nu prea-mi vine să scriu așa în raportul oficial. ― O.K. Mă aflu într-o a doua sală enormă, cum e cea de sus. Pereții sunt acoperiți cu... cu proeminențe. Ținând lanterna cu mâna întinsă înainte, ca pe o armă, se apropie de zidul apropiat și examină protuberanțele cu mai multă atenție. Acum îi fu clar că nu făceau parte din structura cocăi. Și păreau mult mai organice. În încăperea de sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
cap. Arătă manivela. ― Nu poate. Sistemul e agățat de manivela trepiedului și la o unitate individuală. Va urca, de-i place, au ba! Lambert se aplecă deasupra puțului și încercă să străpungă întunericul. ― Nu văd nimic. Dallas lumină peretele cu lanterna. ― Nici eu. Dar greutatea urcă mereu. Încet, dar cablul se ridica din adânc, trecând prin fața a două figuri neliniștite. Se scurseră mai multe minute până când cercul de lumină dezvălui o formă atârnată de capătul firului. ― Iată-l! ― E nemișcat, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
pământ. Câțiva stropi se răspândiră și porniră să dizolve metalul. Brett era mai mult decât speriat. ― Ce dracu'! Lichidul ăsta va, găuri toate etajele și coca navei. Se răsuci și se năpusti spre cel mai apropiat culoar. Dallas apucă o lanternă și alergă pe urmele "tehului". Ceilalți se grăbiră să-i urmeze. La etajul inferior, de-a lungul coridorului punții B, se aflau instrumente prețioase și conducte de tot felul. Brett căuta deja urma acidului pe tavan, sub infirmerie. Până să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
știind că o bestie hidoasă putea să se ascundă pe undeva șt să-l ucidă în chip îngrozitor, înainta cu băgase de seamă, neîncrezător, în nici un ungher, pe când înainte se plimba de la un capăt la celălalt cu ochii închiși. Toate lanternele erau aprinse. Și cu toate acestea lumina nu ajungea să străpungă obscuritatea difuză în care era adâncită cea mai mare parte a lui Nostromo. Tuburile de neon nu serveau decât la întreținerea minimală și ocazională a acestor săli și antrepozite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
intrării. Arăta cu arma spre o despicătură făcută la semiînălțime. ― A fugit pe-acolo. Atunci văzură, Ripley și ceilalți, că era deschis canalul de ventilație. Grilajul de protecție, care în mod normal acoperea gura de aerisire, fusese ciopârțit. Luându-și lanterna electrică, Dallas îndreptă fascicolul în canalul întunecos. Când se întoarse cu fața la colegii lui, părea tulburat. ― A venit timpul șă ne mai tragem sufletul. ― Ai înnebunit? exclamă Lambert. ― Nu înțelegi? replică Dallas. Asta ne ușurează treaba. Canalul duce la sasul principal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
înțepenit pe undeva. Ar fi mult mai simplu. ― Cum este? întrebă Ash. ― Nu prea bine, răspunse Dallas, glasul fiindu-i îngânat de ecou. (Se foia să-și găsească poziția corectă.) E cam cât să nu te simți bine! Își aprinse lanterna, pipăi după emițătorul miniatural. Văzu o conductă sumbră și goală, ușor înclinată. Panta se va accentua, știa acest lucru. Va avea un etaj întreg de coborât până va ajunge în spatele vietății, la intrarea în sasul de la tribord. ― Ripley, Parker, Lambert

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]