5,763 matches
-
mi-l luasem și micșorând într-atât însemnătatea reușitelor mele profesionale, încât nici măcar nu mai simțeam dorința de a fi lăudat. De nimeni! Iar asta, pentru că mă obliga pe mine să aleg dintre două atitudini: fie să mulțumesc îndelung pentru laude, să fac plecăciuni, să roșesc, iar inima să-mi crească înăuntrul meu, să-mi bată puternic și să se umple de trufie; fie să îmbrac pios haina modestiei și să-mi neg, până la ultimul, succesele pentru care eram eu lăudat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nouă. Ești și tu vinovată, vezi ce se întâmplă când nu asculți de părinți? Ai vrut să te lauzi, uite că Dumnezeu ți-a arătat că nu e bine să fii mândră și lăudăroasă. Nu prea înțelegea ea lecția cu lauda și cu pedeapsa lui Dumnezeu, era pur și simplu bucuroasă că nu o mai vedea pe maică-sa plângând și în sine hotărâse că o va asculta de acum înainte de fiecare dată și va face doar ce o va învăța
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
chiar o pizmuiau, era sănătoasă, talentată, cânta la vioară ca nimeni alta, dar viața ei se stricase în mare măsură din această pricină. Cât zdrăngănise cuminte la vioară, interpretând fidel din clasici, avea prieteni cu duiumul, o și copleșeau cu laudele lor, nu era zi să nu audă cât este "de bellă, de florelinte", dar cum a început să se lase în voia arcușului ascultând acea voce interioară care se zbuciuma în ea ca pruncul în pântecele mamei, se făcuse gol
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu râmă groasă, vermuști sau carabeți, dar era prea static și plicticos, iar peștii prinși aveau dimensiuni reduse, fiind reprezentați în mare parte de mrene, porcușori, ochene și boiști, buni doar pentru un borș cu lobodă și leuștean. Nu sunt laude exagerate sau nelalocul lor, ci doar sumare aprecieri la varietatea și densitatea mare de pește din apele curgătoare de munte, ce au generat in timp diverse moduri de pescuit ilegal, dar de mică amploare, în comparație cu braconajul actual. Pescuitul de noapte
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
putea vorbi, cu prisosință, în locul multor argumente de fațadă. Din când în când, Olga, la începutul vieții ei conjugale, îi trimisese Inei câte o misivă povestind detaliat aspecte din viața ei cu Victor. Scrisorile îi erau saturate până la refuz cu laude la adresa acestuia. Din toate scrisorile ei reieșea că avea o viață plină, o căsătorie reușită. Ina, prin firea ei iertătoare, se bucurase sincer de realizările prietenei sale; în fond, fiecare ființă trăitoare pe acest pământ are dreptul și la un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Era convins și el, erau convinsi, deopotrivă, colegii și superiorii, că este acolo unde s-ar fi cuvenit să fie. Lăudat în sus, lăudat în jos, nu mai putea, bietul nostu erou, să se miște, să respire, din cauza prea multor laude, formulate, din toate direcțiile, la adresa muncii sale. A comis însă o gafă. A facilitat o arestare fără suport, fără acoperire legală. Drasticitatea analizei care a urmat, a fost dură. Eroul a fost mutat într-o altă structură polițienească. Inferioară celei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Chiriac... Citesc o cronică a unei tinere condeiere, cu bucuria că mai aflu ce se-ntîmplă În teatrele alternative. De la Iași, ori Timișoara, nu am cum vedea spectacole off ... Bucuria-mi este de scurtă durată, deoarece cronicăreasa cu pricina, după ce o laudă cu asupra de măsură pe regizoarea care a semnat montarea cu pricina („Carmen Vidu mi se pare, În momentul acesta, singura experimentalistă autentică și unica regizoare care Își construiește spectacolele plecînd de la multimedia”), gazetara face o apreciere destul de gravă, prin
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
perfect și trebuia să spun asta și altora”. Criticii de ocazie și cârcotașii ar putea găsi aspecte encomionice în capitolul dedicat Forever-ului, dar oricine va avea o asemenea experiență de redobândire a echilibrului și vitalității ar fi tentat să aducă laude binemeritate binefăcătorilor săi, trezirea la o nouă viață aduce o mare bucurie care se cere împărtășită. Iată un moment pe care autoarea îl prezintă cu căldură și bucurie, elemete care fac ca această carte să fie interesantă și apreciată: “..... a
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
aduce aminte de cătănie, Dumitre. Nu te lăudai tu că ai fost cavalerist? Nu mă lăudam. Spuneam doar că infanteristul nu vede decât până la vârful puștii, pe când un cavalerist vede hăt departe... Și asta nu-i laudă? Cam miroase a laudă, dar trebuia să spun și eu ceva când tu te lăudai că vezi până în zare. Chiar și mai departe... Uite că n-ai înțeles ce am vrut să spun eu... Da’ ce ai fi vrut să înțeleg eu mai mult
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
călăream în cătănie! Aveam niște cai ca niște zmei! Calul comandantului de escadron era negru, țintat în frunte și pintenog! Parcă-l văd pe comandant cum ne privea! Ca un hultan, nu alta!... Dumitre, eu zic că-i deajuns cu lauda. Mai bine spune dacă am făcut o afacere bună cumpărând caii iștia? Ca dovadă că am pus mâna pe niște cai de soi, te poftesc să privești în urma mea... Moș Dumitru a adunat dârlogii în pumni, s-a aplecat ușor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ce-aș putea fi eu în viață ar fi să fiu ascultător? Un mic gentleman? Din toate aspirațiile mele spre pofte și dorințe! „Alex“, îmi zici tu în timp ce ieșim din restaurantul Weequahic - și nu mă-nțelege greșit, asta o înghit: lauda e laudă, și o accept sub orice formă - „Alex“, îmi zici tu mie, care-s îmbrăcat cu sacoul meu „șmecher“, în două tonuri, cu ac la cravată, „ce frumos ți-ai tăiat friptura! ce frumos ai mâncat cartofii, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
putea fi eu în viață ar fi să fiu ascultător? Un mic gentleman? Din toate aspirațiile mele spre pofte și dorințe! „Alex“, îmi zici tu în timp ce ieșim din restaurantul Weequahic - și nu mă-nțelege greșit, asta o înghit: lauda e laudă, și o accept sub orice formă - „Alex“, îmi zici tu mie, care-s îmbrăcat cu sacoul meu „șmecher“, în două tonuri, cu ac la cravată, „ce frumos ți-ai tăiat friptura! ce frumos ai mâncat cartofii, fără să-i scoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trecătorii de pe stradă, pe străini, cu personalitatea ei multilaterală! Uită-te la gagica aia cu un cur trăsnet - are o carte în mână! Cu rânduri și cuvinte adevărate! A doua zi după întoarcerea din Vermont, am cumpărat volumul Să aducem laudă oamenilor celebri, am scris pe o carte de vizită dedicația „Uluitoarei fetițe“, am pus să-mi fie împachetată în ambalaj festiv și seara i-am făcut-o cadou. — Să-mi spui ce cărți să citesc, OK? Cu această rugăminte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
după pupitrele birourilor agenților, În penumbră, la repetiții, În fața ieșirii de pe scenă la miezul nopții. Lumea teatrului vibra de vocea lui umilă și imperativă. Era meschin, cu o meschinărie banală și de rând, generos pe apucate, niciodată demn de Încredere. Laudele Îngăduitoare de la repetiții nu Însemnau nimic. După aceea, În birou, urma să spună la un pahar de whisky „Fătuca aceea din rândul din față... n-are rost s-o ținem“. Nu se enerva și nu ridica vocea niciodată, nu vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să știi ce să ceri și ce să vezi cînd te plimbi prin vreo uzină, ce să întrebi la o discuție. Nea Toader i-o fi spus ceva directorului și pățesc la fel ca Ion: descoperit peste noapte, promovat cu laude... Nici chiar așa! Măcar atîta respect față de mine însumi îmi pot permite, să nu accept un loc unde... Și de ce să nu fiu sincer? Aici, în secție, e mai bine; dealtfel, trebuie să stau, să prind adevăratul puls al uzinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
făceau genunchii să pară niște excrescențe fungiforme pe trunchiul vreunui copac. Rămăsese fără cuvinte.) Chiar cred că o să aibă succes. De fapt, îmi pun reputația în joc. Era o ironie? Femeia asta habar n-avea ce-i aia reputație. Spre lauda lui, Bull îi răspunse: — Nu cred că-l citești cum trebuie, Juniper. Ai răbdare până la interviu. O să vezi că e doar un tip cu înfățișare amuzantă și cu un complex de inferioritate, care la școală își făcea colegii să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a fost privită drept un obiect prețios și bogații Europei acelor vremuri s-au întrecut să o cumpere. Se spune că Gaius Iulius Caesar a mers în Forum îmbrăcat într-o haină din mătase, iar spectatorii s-au întrecut cu laudele. Cristofor Columb, cunoscutul navigator spaniol, a promis o haină de mătase ca premiu marinarului care va observa primul un nou continent. Prețul mătasurilor era la fel de mare ca cel al aurului în acele vremuri. În Imperiul Roman, de exemplu, a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
suferințe, am asistat la cea mai teribilă descătușare a poporului român însetat de dreptate și libertate. Cineva spunea că: „acolo unde se sfârșește teama, începe democrația”. În sfârșit, românii au făcut din nou istorie și cu un curaj demn de laudă, și-au luat soarta în propriile lor mâini. Euforia acelor zile n-a fost decât preludiul unor evenimente tragice și a fost umbrită de teroarea dezlănțuită de așa-zișii „teroriști”. O lume întreagă a putut vedea fragmente din Revoluția noastră
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ai aflat toate treburile astea? M-am uitat în cartea de telefoane, răspunse Mma Makutsi, apoi am sunat și am aflat restul. — Înțeleg, zise Mma Ramotswe, încă zâmbind. Ai procedat ca un detectiv adevărat. Mma Makutsi se lumină la auzul laudei. Ca un detectiv adevărat. Făcuse treaba unui detectiv, deși nu era decât o secretară. — Mă bucur că sunteți mulțumită de mine, spuse după un moment. Aș fi vrut să fiu detectiv. Sunt fericită că sunt secretară, dar nu-i același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
flecuștețe, avea fler Bîlbîie, ca un adevărat copoi, dar minte tot cît un cîine, nu știa să vadă nimic peste amănuntele care îl înconjurau, care îl asediau, îl acopereau. Dar meseria și-o făcea bine și de aceea merita toate laudele! Pentru Mihai Mihail faptele se înnodau și se deznodau oricum altfel decît pentru Leonard Bîlbîie. Deocamdată putea fi sigur că între "fascia Vulturul alb" care creștea ca o ciupercă în atelierele Arsenalului și caraghioșii de la Vladia exista nu doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și‑a zis că e mai bine să le acopere cu un strat gros de vopsea, urmărind conturul lăsat de igrasie. Așa apăru În baie prima floare, un clopoțel uriaș sau un nufăr, cine mai știe. Toți i‑am adus laude. Au venit și de prin vecini să‑i vadă opera. Până și nepoțelul lui drag și‑a manifestat sincer admirația. Și uite așa a Început totul. A urmat fereastra de la baie, pe care a Împodobit‑o cu floricele mărunte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ieșită din comun, îl determină s-o pună în legătură cu Savinschi, antrenor la clubul de atletism. Bărbatul în vârstă intui posibilitățile fetei. O înscrise în echipă și începu antrenamentele. Luana se declara încântată. Săritura incredibilă la groapa cu nisip îi aducea laudele colegilor de breaslă. Învățată să lupte pentru orice reușită, își dădea tot interesul deși antrenamentele erau îngrozitor de obositoare. Savinschi investi în ea muncă și speranțe fiind convins că poate ajunge o sportivă de performanță. Preocupat, doar, de înzestrarea fetei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și că bărbatul se uită după altele. Marc Antal veni la ea să o salute. Luana Leon era o apariție căreia orice bărbat, mai ales un fost prieten, nu putea să-i reziste. El nu contenea s-o copleșească cu laude și nu făcea nici un efort să ascundă admirația pe care o încerca atunci când o privea. Se formă în jurul lor un cerc gălăgios de colegi. Bărbatul își apropie gura de urechea ei, pentru a se face auzit. Vechile obiceiuri nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Permiteți s-o expun? Toți ochii se întoarseră spre ea. Bariu ezită un moment apoi încuviință. Sub privirile stupefiate ale lui Voicu, ea prezentă imaginea identică a celor petrecute între ei. Un birou, un bărbat și o femeie. El o laudă interesat, apelând la o gamă largă de complimente. Nefiind un bărbat frumos, ea se arată imună la cuvintele lui. Luminat, dintr-o dată, el iese, se dă cu antiperspirantul "Hombre" și revine în birou. Fizionomia lui e schimbată. "Hombre" a realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sau altul renunțaseră să-și ducă la bun sfârșit proiectele făurite cândva, ea purta cu adevărat o luptă pentru a le putea reda încrederea în propriile puteri, îi îndemna să nu-și abandoneze planurile, îi pistona insistent, încurajându-i cu laude și visuri de viitor mare, încât deseori reușea să-i mobilizeze, să-i facă să lege firul din punctul unde fusese întrerupt. De obicei, cam în această perioadă, când încrederea în ei reîncepea să se înfiripeze, simțeau un sincer atașament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]