1,194 matches
-
între care varietăți de frezii sălbatice, care au servit ca punct de plecare pentru freziile de seră, ca și frumoasa "copihue", de un roșu aprins, floarea națională chiliană), malurile lacurilor oferă plaje de nisip alb sau negru (rezultat din fărâmițarea lavei), iar piscurile înalte sunt habitatul pumei, grațioasa și puternica felină. Lângă "Parque Nacional Alerce Andino" am putut vizita o atare stațiune turistică, Puerto Varas, situată pe malul lacului Llanquihue, cu o vedere superbă asupra vulcanilor Osorno (2652 m) și Puntiagudo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în realitate raportul cu maeștri și idoli din tinerețe. Cu câteva rânduri mai încolo poți găsi ura și ranchiuna lui Ovidiu cel „istoric” („în vis am vrut să dau foc Romei. Orașul întreg cu cele șapte coline semăna cu o lavă încinsă ... Aerul era îmbibat cu un miros de putreziciune și de sex”), precum și nodul din gâtul poetului elegiac copleșit de nostalgie („Simt o mireasmă îmbălsămată: sunt flori de glicină. Aia a adus o rămurică de la crâng. Parfumul ăsta îmi aduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cu moartea-i proprie, inclusiv) sugerate de Aia, misterioasă iubită și mântuitoare, și în plus preoteasă a lui Zalmoxis. Adică a zeului vechilor geți, românii, tăcuți și austeri ca Mincu însuși. „Orașul tot, cu cele șapte coline, era aidoma unei lave arzânde. Aerul din Roma era năpădit de un miros înecăcios de sex ș...ț. Simt un parfum îmbălsămat: sunt flori de glicină. Aia mi-a adus o crenguță de la crâng ...” În această carte, pe care Umberto Eco, pe ultima copertă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
format, literă și ornamentație elzeviriană, legat În piele vișinie și cu marginile aurite, mi amintește și azi, cu filele lui afumate, lampa cu petrol a tinereților noastre pline de veghe pasionată. Îl luasem Într-o zi cu mine, pe vremea lava lierei vagabonde, În căruța cojanului de pe Ialomița care mă ducea, pentru o cinzeacă de țuică, cu Ioachim Botez, să visăm pe malurile Căldărușanilor. Amețit de căldură și de zdruncin, rătăcisem frumusețea de carte printre cocenii și paiele scitu lui, mult
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vieții noastre politice de până la 1916, luptător patriot pentru toate cauzele naționale, romantică figură de boier, impulsiv, temerar și cu arțaguri, corect și dezinteresat În viața lui particulară și cea publică (minune mare!), generos și entuziast, după cum Îl arăta și lava liera lui albastră cu picățele albe; mânuind spada ca un mus chetar cu conștiința abia tulburată de uciderea adversarului pentru un fleac de articol În ziar, cum fu Georges Em. Lahovary, directorul monitorului liberal L’Indépendance Roumaine, căruia i s-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
obiect fictiv, transfigurat subiectiv. Numărul 1/1972 cuprinde poemul Gravură-n lemn de Tudor Arghezi, iar numărul 1/1974 oferă trei inedite de Lucian Blaga. În numărul 1/1978 sunt introduse în circuitul lecturii variante inedite ale poemelor barbiene Înecatul, Lava și Din ceas dedus, numărul 2/1978 propune un grupaj de poezii ale Magdei Isanos, iar numărul 1/1991 oferă douăzeci și patru de inedite eminesciene. În numărul 1-4/1992 e recuperat un poem inedit de V. Voiculescu scris în 1940 și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]
-
aramă, nostalgică, fără flori, odaia ta cu culorile frun zei din Luxembourg, biuroul tău cu lampa de cristal roșu, care nu se aprinde, biblioteca roșie, colțul tău, fără unele lucruri care au plecat cu tine și casa toată încremenită sub lava amintirei și a nostalgiei ca după o erupție de vulcan, colcăind încă fierbinte de amintirea despărțirei noastre. Natural, întâi scrisorile tale. Le-am desfăcut febril și cum citeam, parcă descătușam cuvintele, care zburau prin casă și umpleau casa cu prezența
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
împiedici noaptea de ei și să bodogăni și noaptea: „Desigur, nu aveau loc în altă parte“. Batista lăsată pe masă, mânușile pe biurou, poșeta pe fotoliu[l] galben? Nimic, nimic? Totul înțepenit în ordine, ca într’o casă încremenită de lava unui vulcan. Să mergi spre fotografie ca spre o făptură vie să-i ceri iubire, consolare, sfat, vorbă. Să vezi în radio o mobilă cuminte șt tăcută, fără muzică de jazz, ci numai cu „jurnal“? Nici azi nu am primit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ridicat, e în plin marș și are să distrugă totul. „Proști, dar mulți“(Alexandru Lăpușneanu). Că vor fi păcăliți și că-și vor da seama prea târziu, asta-i altă poveste; dar forța s-a dezlănțuit și, ca o erupție de lavă inepuizabilă, are să culce la pământ și are să pârjolească tot ce întâlnește în cale. M. c. p. 6 februarie [1950], luni Scumpa mea, copilul meu iubit, O mare bucurie. Astăzi, coborând la ora 1 ca să mă duc la școală, am găsit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
din Alaska până în Țara de Foc, Noua Zeelandă, insulele Pacificului de sud, întorcându-se apoi spre Japonia și Peninsula Kamciatka. Vulcanii chilieni sunt maiestuoși, înalți, cu vârfurile veșnic acoperite de zăpadă, ceea ce-i face de două ori mai periculoși o data pentru lavă și a doua oară pentru torentele de apa și roci declanșate la topirea zăpezilor în cazul erupțiilor. Sunt obiective turistice căutate, în special vulcanii Villarica (2840m), Lonquimay (2890m), în limba mapuche însemnând "fără cap", Osorno(2652 m), Llaima (3125 m
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
colorat, în game surprinzătoare de verde și albastru. Lacurile sunt de origine glaciară, formându-se în urma eroziunii milenare a solului și adunând ape din topirea zăpezilor. Mulți vulcani din zonă fiind activi, unele lacuri s-au format prin acumularea de lavă în albia râurilor, lava răcită constituindu-se în veritabile baraje. Cel mai mare lac, Llanquihue, al patrulea ca mărime din America Latină, are 877 km2 și un diametru de 50 kilometri. Zona lacurilor și vulcanilor este de la început de secol XX
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de verde și albastru. Lacurile sunt de origine glaciară, formându-se în urma eroziunii milenare a solului și adunând ape din topirea zăpezilor. Mulți vulcani din zonă fiind activi, unele lacuri s-au format prin acumularea de lavă în albia râurilor, lava răcită constituindu-se în veritabile baraje. Cel mai mare lac, Llanquihue, al patrulea ca mărime din America Latină, are 877 km2 și un diametru de 50 kilometri. Zona lacurilor și vulcanilor este de la început de secol XX un loc favorit pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
între care varietăți de frezii sălbatice, care au servit ca punct de plecare pentru freziile de seră, ca și frumoasa "copihue", de un roșu aprins, floarea națională chiliană), malurile lacurilor oferă plaje de nisip alb sau negru (rezultat din fărâmițarea lavei), iar piscurile înalte sunt habitatul pumei, grațioasa și puternica felină. Lângă "Parque Nacional Alerce Andino" am putut vizita o atare stațiune turistică, Puerto Varas, situată pe malul lacului Llanquihue, cu o vedere superbă asupra vulcanilor Osorno (2652m) și Puntiagudo (2190m
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
său, iar omul a fost un uragan cu străfulgerări violente pe culmile norilor fan- tastici. Ce cumpănit e stilul lui Caragiale și ce impetuos a fost omul ! Cât e de rece în tot ce-a scris și ce torente de lavă n-a revărsat în jurul său !...” Victor Eftimiu pune în evidență dimensiunea excesivă a unei personalități accen- tuate, caracterizată deopotrivă prin verbozitate și colocvia- litate, iar cei care l-au cunsocut subliniază spiritul causeur al scriitorului în căutarea mai puțin al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nedescinzând vreo grupă de plante mai evoluate, ei și-au Îndeplinit, alături de licheni, rolul de valoare esențială: pregătirea uscatului pentru colonizarea Vieții. Astăzi chiar, ei, mușchii și lichenii, sunt pionierii Vieții În formațiunile geologice nou formate, precum insulele vulcanice ori lava solidificată pe pantele vulcanilor, refăcând scenariul de odinioară. “Radiosfera”, 8 mai 1995, ora 12,40 32. Omniprezentul beton Dacă ar fi să Încercăm o clasificare a tipurilor de poluare, ar trebui să amintim În primul rând pe acelea care provoacă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
învins prima oară.” Substituindu-se umanității, îi înregistrează destinul dramatic, înfrângerile, suferințele, chiar și când acestea fac cât o victorie, cum i s-a întâmplat lui Leonidas. Ca premoniții ale propriului destin, răsună alte secvențe ale liricii sale mereu tensionate: „Lava durerii/ Curge încet/ Nu cunoaște firescul drum/Balans de beție lucidă/Hohotind nud/Ecouri cardiace din galaxii/ Liniște apoi/Liniște stranie și nebună/Sapă mormânt/Din adâncimi/ Așteptarea ochilor/ Înșurubată în amintire/ Înfioară morții/De sub zidurile arse.” Ca pe un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286095_a_287424]
-
pentru a băga de seamă mediile și constantele. Nu "religia radicală", ci calea de mijloc, esența "burgheză" a Revelațiilor scrise. Comentariul n-ar fi fair play. Atrocități? Au comis cu toții, pe rând. Vulcanii confesionali nu se reglează după același orologiu, lava monoteistă țâșnește când pe ici când pe dincolo. Iudaismul a făcut multe, pe vremea lui, dacă e să credem Cartea lui Iosua, și nu numai el. Cartea Rut și Cântarea Cântărilor sunt singurele în care Iahve nu vorbește de război
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai mult pe curtezan decât pe stăpânul și soțul legitim. Acesta, gelos, neputându-se răzbuna pe nevastă, alege soluția odioasă a otrăvirii Rozicăi. Victimă la fel de inocentă, provocând reflecții melancolice poetului Lucian Blaga, este Câinele din Pompei, surprins de valul de lavă. În schimb, poetul Mircea Ivănescu introduce cu spirit ludic un hibrid inedit: Pisicâinele. Cu mult mai rar decât în poezie sau proză, apar, din motive foarte obiective, rudele lui Cerber în piesele de teatru. Apariția unui animal în scenă, e
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Nimănui nu-i va scăpa viziunea genetică, lapidaritatea concepției și a expresiei, sobrietatea relativă a acestui tânăr”. Debutul lui Ion Barbu în S. se va dovedi fast, în același număr intrând și cel dintâi grupaj liric, alcătuit din poemele Ființă, Lava, Munții, Copacul, Banchizele, din ciclul parnasian. Urmează altele, în numărul 38/1920 E. Lovinescu revenind asupra poetului, pe care îl susține cu mare simpatie și încredere (Iarăși d. Ion Barbu). În S. apar aproape întregul ciclu parnasian și, cu vremea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
n-au cunoscut altă educație decât coada sapei și coada vacii. Vitregia vremurilor i-a tot oprit de la înălțare, dar, asemenea vulcanilor, plasma minții, ca o forță latentă, și-a găsit drum să iasă la suprafață, asemenea unui uvoi de lavă. Acești mari anonimi ai satului și școlii românești au învățat să administreze capitalul de suferință al țăranului, acumulat în timp, și să facă din suferință un șirag de nestemate. Ei, marii anonimi, au crezut în puterea educației, învățăturii și în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
licurind, suspină-n flori molatic, coboară-n ropot dulce, sar în bulgări fluizi 214, sunt vergine și sânte 215. Armonii cu rezonanțe auditive perfecte între cele două entități (a naturii, dar și a naturii sufletului uman) devin un întreg de lavă inseparabilă: Numai murmurul cel dulce/ Din izvorul fermecat/ Asurzește melancolic/ A lor suflet îmbătat 216. Chiar și atunci când autorul face o descriere în proză, tot efectele auditive predomină: În mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
asupra pereților, dând jos toate portretele care îi împânzeau. Le smulse cu furie și totuși cu o oarecare grijă, chiar cu un soi de sfială în furia dezlipirii - ca și cum sfiala era un cub de gheață care sclipea tăcut în miezul lavei incandescente a furiei; până la urmă, erau munca lui, erau singurul lui mod de a le vorbi curgător și frumos celor din jur. Când termină de dezlipit ultimul portret, cel al Clarei, contemplă pentru o clipă pereții jupuiți, dar apoi cercetă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se înfiripa încetul cu în cetul un dialog mut, care îi trezea nu amintiri - pentru că amin tirile îi fuseseră trezite din lunga lor letargie - , îi trezea ceva care se aduna clocotitor în ea și urca spre coșul pieptului, ca o lavă tăcută și din ce în ce mai consistentă. Domnul Neacșu o aștepta în bucătărie, cu ușa larg deschisă, și Clara răsuflă ușurată când văzu că totul era repus în ordine, ca și cum nu s-ar fi petrecut nimic mai devreme. Dar, deși se simțea privită
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
asta... - Iubita mea mamă, zise el, sărutîndu-i mînile. - Mă rog d-tale... Ah! cât mi-e de ciudă... De te-aș putea urî c-o ură neagră și cumplită... Dar peste putință... Îmi vine să te sărut... Să te sărut, lavă înghețată ce ești... Știi tu ce te va învinge? Răceala... Dacă te-aș arunca în marea înghețată, atunci abia ai izbucni ca un vulcan, ț-ai arunca razele de lavă în cer, și el ar încremeni ca o eternă apunere
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
peste putință... Îmi vine să te sărut... Să te sărut, lavă înghețată ce ești... Știi tu ce te va învinge? Răceala... Dacă te-aș arunca în marea înghețată, atunci abia ai izbucni ca un vulcan, ț-ai arunca razele de lavă în cer, și el ar încremeni ca o eternă apunere de soare... Nebunule! ceea ce mă mângâie e că sunt mama ta... tânăra și frumoasa ta mamă... că-mi împărtășești gândirile, că îmi cauzezi momente de o dulce spaimă, că ești
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]