1,986 matches
-
condamnare aștepta să plece cu referințe bune din partea administrației. În ziua eliberării familia îl aștepta la poartă. Când i s-a dat biletul de eliberare, doctorul a căzut în poartă și-a murit pe loc. Milițienii au crezut că a leșinat de bucurie. Dar... Și familia, care-l aștepta cu atâta dor... Vestea s-a răspândit în închisoare. Ne-am cutremurat de sanctiunea divină: „Dacă nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel!”. Cu inginerul Dragon și teologul Ilie Țintă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
De va iubi cineva pe tatăl său, pe mama sa, pe fiul său, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine!”. Mai greu mi-a fost cu maică-ta, căci nu puteam s-o mai aduc de la Biserică. Leșina plângând în fața Icoanei Maicii Domnului; dădea tot din casă, și hainele de pe ea ar fi fost în stare să le dea. Nu-i mai trebuia nimic din lumea asta. Du-te și acum în casă și te convingi că o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mi-a dat un plic și apoi încă unul și m-a felicitat. Eu am spus mulțumesc, iar el din nou "Felicitări". "A!", am făcut eu, "servesc patria!" S.B.: Ați utilizat formula consacrată. G.Ș.: Când m-am uitat, să leșin, nu alta: erau 10 000 de lei. S.B.: Oo, sumă frumoasă! G.Ș.: M-am dus la șeful meu, colonelul Dobrinescu, care era și antrenorul echipei de fotbal a unității noastre, și l-am întrebat: "Toa'șu, ce am făcut
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
în Corpul de gradă. Până am ajuns, un coleg deja deschisese vizeta: "Ce se-ntâmplă?" Și-a tăiat venele!" Imediat a venit cineva de la Infirmerie, apoi mașina salvării. L-au dus la pansat. Săracul locotenent, când a văzut sângele, a leșinat. M. M.: Normal. Una e pe timp de război, alta e pe timp de pace. S. B.: Atunci noi aveam două probleme: una era să-i pui garoul ăluia și, a doua, să-i dai apă locotenentului, să-și revină
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
din alte baruri sau restaurante, mai ales ale celor din generația lui, care debutaseră aproape în același timp : la Ion Luican, care avea să ajungă mai apoi vedeta de la Izvorul rece ; la Gheorghe Ionescu, fostul student la medicină care, după ce leșinase la prima autopsie, își vânduse toate cărțile și își cumpărase un frac și câteva instrumente, mai apoi luându-și numele de scenă Gion ; la amicul său de suflet, „eternul îndrăgostit“, Titi Botez ; la Dorel Livianu sau, mai ales, la cel
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
uși, care păreau ca niște porți spre altă lume. Spre infern. Și a parali- zat și s-a cutremurat tot când a văzut podeaua aceea neagră, jegoasă și plină de zgârieturi. Câteva clipe nici n-a respirat, poate a și leșinat, nu-și mai aduce aminte. A întins mâna tremurândă, de parcă ar fi băut un an întreg fără oprire și n-ar fi dormit în acest timp, a întins-o încet și a atins podeaua. O liniște de cimitir în gara
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
doua zi. Nu era de găsit, se epuizase... Dă-i, caută, întreabă, și în sfârșit ! Acolo, Aurele, mai ții minte, la bătrânul din Batignolles, am găsit discul ! Zaraza ! Și atunci, domnule, ți-am văzut mutrișoara ta aranjată și elegantă, să leșinăm și alta nu. Uite-l, mă, pe Vasile al nostru, care ne cânta pe stradă, să dormim liniștiți, când bubuiau tunurile la depărtare și nu mai știam care suntem vii și morți și unde ni-s ai noștri, chiar el
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
înecăcioasă era tot mai puternică. Deodată simți cum întreaga celulă se pune în mișcare, aude dedesubt niște roți imense cum scrâșnesc pe niște șine groase. — Lăsați-mă să ies ! ! ! a urlat cât l-au ținut plămânii, în vis. Căci deja leșinase ; însă mintea nu îi întrerupse agonia, ci, în loc să se potolească, începea să-i proiecteze o lume tot mai fantastică și bolnavă, el nemaifăcând diferența între iluzie și realitate. Ușa solidă a celulei s-a deschis atunci. Dar în loc să nimerească pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
primit scrisoarea ta frumoasă și generoasă, dar trebuie să-ți spun că n-o înțeleg. Poate că nu doresc s-o înțeleg. Dar mi-e de ajuns c-o am. Când am văzut scrisul tău pe plic, aproape că am leșinat de bucurie și de teamă. De ce teamă? Ce ți-am făcut eu vreodată, ce altceva decât să te iubesc? Și când ți-am citit scrisoarea, am plâns și am tot plâns. Mă întreb dacă știi cât timp a trecut de când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fixă a lui Ben în legătură cu tine a fost ca... ca un demon în viața noastră. Dar, desigur, nu m-a împins numai dorința de a povesti cuiva. Știi, când te-am văzut pentru prima oară în sat, aproape că am leșinat. Tocmai dădusem colțul dinspre bungalovuri și te-am văzut intrând în cârciumă. Mi s-au muiat genunchii, și a trebuit să urc îndărăt câțiva pași pe deal, să mă așez în iarbă. Pe urmă mi-am spus că poate am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scrisorile unei persoane de la British Museum care m-a telefonat să mă întrebe de soarta cărților lui James. I-am cerut acestei persoane să se uite la cărți, și a venit ieri. Când a văzut bogăția bibliotecii, aproape că a leșinat de emoție și cupiditate. Nu știu ce să fac cu poemele lui James. Da, POEMELE lui James! Nu cred să mai fi vorbit de ele. Așadar, James a realizat, într-o oarecare măsură, ceea ce a spus că va realiza: a intrat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se mutase locul, și un major zice: Rămâi în poartă futu-ți Dumnezeul mă-tii! Brigada cutare... stai! Și m-a oprit în poartă și mi-a dat vreo 10-15 la fund. Acuma te punea să numeri ca să vadă când leșini (râde - n.n.) și nu știu când am leșinat sau cum mi-am revenit, că m-am trezit ud... Probabil că mi-a turnat o găleată cu apă în cap. Asta a fost... Cred că vreo 15, țin minte, că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
în poartă futu-ți Dumnezeul mă-tii! Brigada cutare... stai! Și m-a oprit în poartă și mi-a dat vreo 10-15 la fund. Acuma te punea să numeri ca să vadă când leșini (râde - n.n.) și nu știu când am leșinat sau cum mi-am revenit, că m-am trezit ud... Probabil că mi-a turnat o găleată cu apă în cap. Asta a fost... Cred că vreo 15, țin minte, că am numărat... Nu vă mai amintiți numele celui care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ca să-mi facă pneumotorax, să introducă aer în plămân, să anihileze plămânul, și în timpul ăsta un planton de drept comun mă ținea de mâini, și eu îl țineam pe el... Și la un moment dat, m-a pătruns... și am leșinat. Și am avut senzația că mă duc, că pătrund prin pământ, că tot timpul coboram... Și parcă nici nu exista pământ... După aceea mi-o spus plantonul că l-am strâns de nu și-o putut desface mâinile... așa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
spune, care nu vrea să facă demascare? Și Juberian a arătat la Gogu Crainic: Asta nici gând nu are. Hai, vino aicea, banditule! L-a apucat aicea la gât, i-a dat un pumn, încât imediat a căzut jos, a leșinat. Și pe urmă l-a luat iarăși de la gât, l-a ridicat și a spus: Bagă mințile în cap, pentru că asta e numai inceputul. O să vezi mai târziu! Și pe urmă s-a dus... Au fost și dintre cei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
pus un gardian un deget. Mă credeți? Și s-o bătut! Asta am vrut să vă spun... Era unu’ Savu Vasile și îl duce un ofițer, Roade Molai, și îl bagă sub trepte. Și ce-o văzut acolo... era să leșine, așa s-o speriet. Era unu’ cu jumătate țeasta capului... pe ochi și pe față îi curgea sângele ca din porc... Săracu’ Vasile, când o venit îi era frică și să vorbească. Măi, da’ cine o fost? Nu știu, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
un regiment american din Germania Occidentală și știa mii de rețete și îmi spunea: Măi, hai că încep o rețetă cu cartofi. Și zicea, zicea, zicea, până îmi lăsa gura apă și îi spuneam: Oprește-te că mă săturai! ... că leșin dracu de foame aicea... Era un artizan desăvârșit... Am stat cu el și îmi vorbea mult despre Nietzche, pe care-l adora, și îmi spunea povești din lumea mare... El a fost la Gherla și după aia a venit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
lăsa lungit... El un singur lucru spunea: Dă ce, mă, nu vrei să vorbești cu tovarășu’ căpitan, sau cu tovarășu’ maior anchetator? Ce, tu vrei să-ți bați joc dă ei? Și să punea cu bătuta pe tine până când te leșina... Suna, venea un soldat care făcea acolo stagiul și te trimetea în celulă. Aici, colegii de celulă luau un prosop, îl udau cu puțină apă, și ți-l punea’ pe fund... Și Zamfirescu ăsta te lăsa două-trei zile și te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de „Pionieri”. Desigur și eu speram să fiu făcut pionier. N-a fost să fie așa, nu mai rețin din ce cauză dar acasă am fost muștruluit la modul cel mai aspru. A doua zi în drum spre școală am leșinat și m-am prăbușit într-o urmă de roată de camion, plină cu noroi. Grupul de copii a mers mai departe la școală lăsându-mă acolo, inclusiv așa zisul frate mai mare Puiu. Când mi-am revenit am constatat că
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
tecele care știam că îl ating, că îi aduc aminte de tinerețea noastră. Măi, și se înfurie la un moment dat, se ridică în pi cioare, mă oprește și îmi strigă: "Viorico, tot pe tine te iubesc!" Am crezut că leșin! Eu, de colo, parșivă: "Ce-ai spus?" Tot pe tine te iu besc!" Am avut o legătură dintotdeauna, pentru totdeauna. — Ce-i plăcea să-i cântați? — A, să mă așez la pian și să-i cânt romanțe! — Dar la Operă
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
senzațional la Nisa, iar direc torul, un mare businessman, făcea absolut orice ca să îl mulțumească. Eu eram slăbuță, iar în actul al II-lea, Domingo mă lua în brațe și mă purta prin toată scena. Mama, biata de ea, să leșine în lojă! A fost atât de fericită! "C’est toi? C’est moi." plácido domingo, tenor A fost mereu o mare plăcere să cânt cu Viorica Cortez. Mi-aduc aminte de multe momente împreună: Requiem-ul de Verdi la Scala
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
amândouă. Sigur, mai mult Grace, pentru că Fiorenza era cam ciupită... În schimb, când era să cânte amândouă, erau numai coate și dă te mai încolo și vino mai încoace. O luptă de pomină, ca în cărțile de altădată... Miguel era leșinat de plăcere! Spectacolele au ie șit foarte bine. O distribuție extraordinară, cu Matteo Manuguerra, Ermanno Mauro și Ivo Vinco, domnul Cossotto... — Dar să știi că, în tinerețe, el era steaua! Apoi a apărut ea, lui îi mai plăcea și câte
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
satului și apoi al comunei, dar întotdeauna cu precizarea că Tupchilești se găsea „încă de pe vrerea lui Cuza“ în plasa Covurlui. O întâmplare cu mirări Totul a început cu un simplu „mulțumesc“. De uimire, Otilia Coteț, secretara deputatului Șapcă, a leșinat. În opt ani de slujbă, era pentru prima oară când matahala de Șapcă nu pleca de la birou tunând și înjurând, ci, dimpotrivă, zâmbitor, mulțumindu-i că muncea pentru el ca un robot și duminicile. Când s-a trezit din leșin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
evenimentul, dacă nu soțului? În clipa în care colega de serviciu i-a zis domnului Coteț că-l căuta nevastă-sa și că e foarte, foarte veselă, contabilul Coteț s-a gândit, normal, la ce era mai rău și a leșinat. A crezut că ori fusese dată afară, ori rămăsese însărcinată. Otilia pleca la Cameră la opt dimineața și se întorcea acasă la unsprezece noaptea, așa că nu avea cum să rămână însărcinată. Iar de telefonat, nu-i telefona niciodată, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
șase după-amiaza, când bărbatul Nataliei avea ședință de consiliu, s-a dus glonț la Casandra, cu care se întâlnea numai vinerea, între zece și douăsprezece dimineața, când bărbatul Casandrei era la bancă. De uimire, normal că amanta numărul doi a leșinat. Casandra convenise cu domnul Coteț s-o caute la catedră numai în cazul că Rusia declara război Chinei sau se producea un tsunami pe lacul Herăstrău. Casandra trecea drept o persoană glacială și arogantă, singurele momente în care-și permitea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]