1,272 matches
-
i se recomanda să respecte întocmai "legiuirile și instrucțiile date ramului învățăturilor" și, îndeosebi, cele ce urmau a se elabora în chip special pentru numita instituție, fiindu-i asigurate, în schimb, drepturile cuvenite corpului profesoral. Între acestea, erau personalizate deja leafa anuală în sumă totală de 10.000 de lei, înscrisă în bugetul Casei Școalelor, cu începere din "ziua întăririi în post" 10 februarie 1839, precum și o locuință în incinta viitoarei școli, dotată cu lemnele necesare pentru încălzirea ei. În plus
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
răspântiile caselor Cantacuzino". Costul estimat al tuturor lucrărilor cuprinzând: săparea canalurilor din afara orașului, fabricarea și transportul țevilor până la Iași, via Galați, antrepriza întreținerii canalurilor intravilane, execuția unui număr de patru cișmele și patru havuzuri noi în oraș, precum și propria-i leafă se ridica la suma de 376.637 lei și 69 bani, sumă ce depășea cu mult disponibilitățile bugetare ale Epitropiei și pentru acoperirea căreia, aceasta cerea încuviințarea domnitorului de a se împrumuta la "vreo casă obștească, precum este Mănăstirea Sf.
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
clauză contractuală, deloc neînsemnată, era motivată prin experiența dramatică a autorităților românești, confruntate adesea cu imixtiunea puterilor străine și abuzurile îngăduite în favoarea lor prin menținerea jurisdicției consulare în Principate 34. La capitolul drepturi, respectiv obligații, pentru Epitropie, figurau: asigurarea unei lefi de 350 galbeni pe an (față de 200 de galbeni, cât i se oferise lui F. Barbereau), la care se adăugau alți 25 galbeni pentru cheltuiala drumului la Ruskberg, de câte ori ar fi fost nevoie, plus 10 galbeni pe lună pe durata
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
urmare a acestor ample lucrări, debitul de apă potabilă a orașului a fost sensibil ameliorat, beneficiarii vor fi fost mulțumiți, nu însă și executantul, care, încheindu-și misiunea, la 25 mai 1848, revendica de la Epitropie un rest de plată a lefii pentru anul 1844, în valoare de 150 de galbeni, plus cuvenitele procente pentru economiile în valoare de peste 3.000 de galbeni 42, pe care le realizase personal la bugetul statului în anul următor. Cu acel prilej, relevându-și contribuția și
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
42, pe care le realizase personal la bugetul statului în anul următor. Cu acel prilej, relevându-și contribuția și "zelul neobosit" cu care și-a îndeplinit obligațiile, chiar dacă "în cei întâi ani ai slujbelor sale n-au primit regulat nici leafa sa cea foarte moderată, ci de-abia i-au agiuns spre întâmpinarea celor de nevoie", Mihalic afirma că înlocuise vechiul apeduct ce fusese, începând din 1803, "prefăcut din nou de patru ori cu mari cheltuieli", fără ca orașul să aibă suficientă
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
pentru pavarea străzilor orașului și pentru dezvoltarea și consolidarea șoselelor în țară. Revenind însă asupra eventualității respingerii demersului său, montanistul pretindea acelorași autorități repararea nedreptății materiale ce i se făcuse în ultimii trei ani, când îi fusese diminuată fără motiv leafa, prin restituirea trecutelor diferențe salariale și prin stabilirea unei pensii, în deplin acord cu onorarea, de către el, a importantelor servicii aduse Moldovei, drept pe care "în orice țară, însuși în patria sa, l-ar fi primit". Un memoriu cu exact
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
4 aprilie, același an, Secretariatul de Stat al Moldovei era în măsură a comunica Departamentului reclamat soluția dată de Sfat și transmisă, prin anafora, domnitorului, de "a se hărăzi d-sale comisului Mihailic de Hodocin pensia, a treia parte din leafa de 750 lei pe lună, cursul Vistieriei, ce primea în slujba de idraulic". Asta însemna doar 250 de lei pe lună, o pensie mult prea mică prin raportare, pe de o parte, la leafa-i inițială (10.000 lei pe
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Hodocin pensia, a treia parte din leafa de 750 lei pe lună, cursul Vistieriei, ce primea în slujba de idraulic". Asta însemna doar 250 de lei pe lună, o pensie mult prea mică prin raportare, pe de o parte, la leafa-i inițială (10.000 lei pe an) și, pe de altă parte, la însemnatele servicii aduse de el țării pe multiple planuri. De reținut ar fi și faptul că domnitorul a agreat soluția, adăugând doar necesitatea "slobozirii pensiei de la vremea
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
pe an, iar noul beneficiar al privilegiului se îndatora autorităților statului ca, în termen de numai un an, să pună fabrica în funcțiune, altminteri afacerea era compromisă, Drept înlesniri din start, i se avansa suma de 9.000 lei "din leafa sa de inginer al statului" și i se aproba "un concediu în două rânduri câte patru săptămâni pentru punerea la cale a fabricii"2. Avansul bănesc încredințat dovedește în plus că, la acea dată, Hodocin își redobândise postul sau poziția
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
o fabrică de prav <de pușcă>, neapărat trebuitoare țării, încât, numai prin estimarea pravului trebuitor Miliției naționale și Departamentului Lucrărilor Publice, cu prețul neobișnuit de ieftin de 10,5, chiar și cu 10 lei/oca, au iconomisit statului mai toată leafa sa". Nu era însă singurul avantaj al statului de pe urma întrării în funcțiune a acelui obiectiv industrial: potrivit uneia dintre clauzele contractuale survenite între cei doi parteneri, după expirarea privilegiului obținut de întreprinzător pentru o durată de 20 de ani, din
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
că, de atunci, el (reclamantul n.ns.) iarăși au slujit statului mai mulți ani și din nou au făcut servițiuri importante, mai ales prin înființarea fabricii de praf, trebuitoare țării și, totodată, au economisit statului cu mult mai mult decât leafa ce primea de 12.000 lei pe an și anume, prin îndatorirea de a trăda (preda n.ns.) praful trebuitor miliției naționale, câte cu 10 lei/oca"9. De astă dată, el cerea departamentului pe care-l slujise cu credință
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
zeciuială. Scutirea lucrătorilor de obicinuitele dări personale și de îndatorirea slujbei militare se întemeiază, parte, pe trebuința de a putea căpăta lucrătorii trebuitori pentru această primejdioasă și gre meserie și, parte, pe împregiurare ca lucrătorilor să se poată da o leafă măsurată pentru a lor viețuire, fiind că ii nu au alte mijloace de agonisire, ce sînt siliți să petreacă numai din această primejdioasă îndeletnicire. Îndeobștie este de însămnat că lucrarea minelor nu să poate asămăna nici cu una din alte
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
mai înainte, adică până în patru săptămâni. Fiind că pentru cumpărarea și pregătirea uneltelor trebuitoare se cere o mai îndelungată vreme, cel puțin de câteva săptămâni, apoi pentru aceea trebuiesc a să cumpăra înainte de a să așeza meșterii și calfele cu leafă. De vreme ce dorita bună ispravă a unui asemenea așezământ să poate aștepta numai de la o bine chibzuită alegere a meșterilor, care să fie oameni vrednici și iscusiți în meșteșugul lor, apoi pentru aceea, asemenea persoane trebuie de pe acum căutate, însă tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
a unui asemenea așezământ să poate aștepta numai de la o bine chibzuită alegere a meșterilor, care să fie oameni vrednici și iscusiți în meșteșugul lor, apoi pentru aceea, asemenea persoane trebuie de pe acum căutate, însă tocmai de atunce așezate cu leafă, cât vor fi gata atât lăcuințele, laboratoarele și uneltele, precum și materialurile trebuitoare. Ca ucenici, mai cu folos s-ar putea întrebuința persoane din miliție și anume din următoarele temeiuri: 1) alegându-să acei cari slujesc cel puțin de doi ani și
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
cuviință a să faci într-un an, sînt datoriu totodată a da lămurită socoteală și de materialul ci va trebui la așazarea lor. Al 5<-lea>. De asămine, și Epitropia, spre răsplătirea ostenelilor mele, să îndatorește a-mi da o leafă de trii sute cincizăci # (galbeni n.ns. D.V.) pi an, în trii ciferturi, numărându-mi-se fiiștecare cifert înainte de începirea lui. Al 6<-lea>. Fiind că țăvile ci au a să așăza pentru aducirea apei să fac la Ruzberg, undi
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
și remunerația meritată, totuși subscrisul nu pretinde nicicum aceasta, când la întâmplare s-ar face observație cum că, pentru slujbele sale, el ar fi fost plătit după contract. Dar, fiind că pe anul 1844 subscrisul nu și-au primit nici leafa sa cea moderată de 350 galbini, au căpătat numai 200 galbini cu totul, de remunerație, pentru aceea, îndată atunce și, de la acel timp în toți anii, au declarat atât verbal, cât și în scris, că nu poate fi mulțămit cu
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
scris, că nu poate fi mulțămit cu acea sumă ce i s-au dat sub numi de remunerație. Cu toate aceste, la repetatele sale declarații necăpătând nici un răspuns, subscrisul este nevoit a cere încă o dată, hotărâtoriu, o despăgubire măsurată a lefii sale de 150 # pe anul 1844. Afară de aceasta, când proprietarii fabricei de la Rușberg, în anul 1845, au trimis înapoi cinst<itei> Epitropii contracturile atingătoare de lucrarea țevilor trebuitoare, declarând hotărâtoriu că nu pot lucra țevile cerute, în greutate de 6
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
bine de 3.000 galbini ce au cruțat statului, o mulțămire cel puțin cu proțentul ei. Pe lângă aceasta, dacă cinst<ita> Epitropie va lua în privire că subscrisul, în cei întâi ani ai slujbelor sale, n-au primit regulat nici leafa sa cea foarte moderată, care în cursul slujbelor sale celor ostenitoare de atâția ani, de-abie i-au agiuns spre întâmpinarea celor de nevoie. De aceea, subscrisul, cu încredere nădăjduiește că cinst<ita> Epitropie va binevoi a lua în dreaptă băgare
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
au atîrnat-o pe cer, cîndva. Mimi Mimi și-o trage cu arăbanii și turcaleții, pe-autostradă. Dar arată trăznet, are craci pînă-n gît, țoale de la Unirea Shopping Center și miroase-a parfumuri de milioane. Numai smacurile de pe ea fac cît leafa lui taică-miu pe un an, ce să mai zic de dresuri, de lanțuri și de inele. Numai cu ce are pe ea ai putea trăi ca boierul o lună-n Bahamas. O știm de cînd era mică, de cîte
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
nu au răspuns la chemare (subl.ns.)”. Cum vizitele lungi și dese erau și pe atunci considerate a fi cheia marilor succese, nici tinerii comuniști vasluieni nu au fost ocoliți de mahării veniți în inspecții, măcar pentru a-și justifica lefurile grase ce le primeau „de la partid”: „...în cursul lunii am fost vizitați de tovarășii instructori regionali, tov. Zota și tov. Hușanu”. Nemulțumit de prestația celui din urmă, Bighiu l-a încondeiat zdravăn în „raportul” său care a ajuns, mai mult
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Rășescu Constantin care s’a adresat tineretului vasluian (ce minciuni a debitat și acest tov., nu vom afla, probabil, niciodată, n.n.)”. Pentru ca treaba să nu fie considerată a fi de mântuială și, mai mult de atât, pentru a-și justifica lefurile grase și traiul de nabab, iată ce mai comiseseră tinerii „progresiști” vasluieni, prin „măiestrul” condei al tov ului Bighiu: „...la sfârșit s’a trimis telegrame și scrisori pentru tinerii din țările prietene”. Cu numai o zi înaintea alegerilor, iarăși mare
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
multe părți negative. Întreaga muncă a fost dusă în mod sectar numai de secretarul Secției, iar membrii colectivului de muncă nu au depus nici o muncă în această direcție (subl.ns.)”. Credem că această frază agramată nu era altceva decât justificarea lefii frumușele pe care o primea în acele timpuri grele „tov. secretar al secției de Educație și Cultură”, autonumitul „sectar” Petru Bighiu. Dacă la începutul acestui material spuneam că raportorul trecuse sub tăcere numărul participanților la „manifestările culturale”, la coada documentului
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
de față fiind și proprietarul ca să vadă cum ditamai generalul și-a schimbat profilul de activitate. A doua oară, dacă se mai întâmpla, generalul nu mai mătura gunoiul ci trimitea guardul primăriei cu cuvenita amendă. Generalul Rășcanu își folosea integral leafa de primar pentru ajutorarea cantinelor școlare, el mulțumindu-se doar cu pensia și cu dividendele de pe la societățile unde era acționar sau membru în consiliile de administrație, după cum am arătat mai sus. În fiecare zi trecea prin parcul central al orașului
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
pare că femeia nu primea bani pentru această ocupație odată ce în aceeași decizie scria că „...această muncă se va face onorific”. Ion P. Jitaru fusese angajat ca referent agricol la data de 1 aprilie și a fost „păcălit” cu o leafă de 309 lei/lunar, conform unei decizii de angajare pe care am găsit-o la dosar. Tot Jitaru fusese învestit (împreună cu Lupu G. Ilie) la data de 5 iulie a aceluiași an, să se ocupe cu încasarea impozitului agricol datorat
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
să depună un nou jurământ de credință. Ca pretutindeni, și la Huși a fost respectată regula. Pe 6 septembrie 1940, primarul Andriescu semna o convocare cu următorul conținut, de la care nu se putea sustrage nici un angajat care încasa lunar o leafă de la bugetul statului: „Toți funcționarii Primăriei Orașului Huși sunt convocați în ziua de 7 septembrie 1940 orele 8,45 dimineața în localul Prefecturei Județului Fălciu, pentru a depune jurământul de credință M.S.R. MIHAI I, REGELE TUTUROR ROMÂNILOR (subl.în orig
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]