3,106 matches
-
care au beneficiat de o legislație care le-a recunoscut un statut non-industrial, incluzându-le în codul proprietății artistice. În această ordine de idei, s-ar putea evoca și jazz-ul sau banda desenată, alte domenii de expresie "pe cale de legitimare" (Bourdieu, 1971). • Valorile Alți autori caută mai degrabă în "principiile de justiție" mijloacele de "ridicare la generalitate", de mobilizare a colectivelor și de calificare a obiectelor. Boltanski și Thévenot arată că există diferite "centre" pornind de la care se pot mobiliza
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Cum am scris mai sus, bunurile și, prin intermediul lor, oamenii și grupurile nu candidează la calificare decât în măsura în care se pot anticipa anumite efecte. Totuși, nu toate sunt intenționate. Sociologia weberiană a dezvoltat această temă, mergând până la a subînțelege că efectele legitimării sunt cu atât mai eficiente cu cât intenționalitatea lor este negată. • Efecte intenționate În general, luptele pentru calificare sunt deosebit de aprige când consecințele sunt cunoscute și anticipate (fie că ne referim la calificarea școlară și la "randamentele ei economice" ori
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
un mijloc inductiv de a revela o structură socială latentă: "Gusturile funcționează ca marcatori privilegiați ai clasei [...]. Arta și consumul artistic sunt predispuse să îndeplinească, fie că vrem sau nu, fie că o știm sau nu, o funcție socială de legitimare a diferențelor sociale [...]. Studiul gusturilor, adică al preferințelor manifestate, este afirmarea practică a unei diferențe inevitabile. Nu întâmplător, atunci când trebuie să se justifice, o afirmă în mod negativ, prin refuzul opus altor gusturi [...]. Fără îndoială, gusturile sunt, înainte de orice, dezgusturi
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a dominării (1921), putem spune că religia constituie o formă de dominare a claselor privilegiate asupra claselor neprivilegiate. Weber vorbește despre un mijloc de "domesticire a maselor". Religia propune o viziune a lumii, în parte prin intermediul teodiceei, care este o legitimare teoretică și simbolică a ordinii sociale. El distinge teodiceele fericirii și nefericirii, care își joacă rolurile respective: justifică privilegiile într-un caz și valorizează suferința sau măcar o transfigurează în câteva speranțe, în celălalt. Tot religia stă, în plan practic
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
crearea, dacă nu avantajoasă, măcar derogatorie, a statutului angajaților temporari instaurează un regim de șomaj pentru artiștii și tehnicienii din domeniul spectacolului. Ea este contestată de patroni și mai mult sau mai puțin apărată de oamenii politici, împărțiți între exigența legitimării charismatice (susținându-i pe artiști, se lustruiesc pe ei) și un lobbying presant al patronatului; introducerea unei asigurări sociale pentru artiști, din 1964; derogările fiscale multiple (pe taxele de ocupare a atelierelor, un TVA diminuat), care sunt semne incontestabile ale
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
intercomunală. Colectivitățile locale arată că au știut să-și însușească pentru propriile scopuri categoria de acțiune publică de cultură și, fără îndoială, să o interpreteze aplicând-o unor problematici specifice (dezvoltare locală, animație socioculturală, crearea unui patrimoniu local...). Activitatea de legitimare și controversele ei Guy Saez se întreabă cum s-au format politicile culturale și cum au fost ele transformate în mize politice. Noi adăugăm: după ce valori, ce interese și prin ce mijloace procedurale a reușit politicul să transforme culturalul în
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
au fost ele transformate în mize politice. Noi adăugăm: după ce valori, ce interese și prin ce mijloace procedurale a reușit politicul să transforme culturalul în misiune de interes general (și, prin asta, în serviciu public)? Procedurile "Care sunt procedurile de legitimare care fac dintr-o problemă economico-socială obiectul politicii publice?" (Saez, 1985, p. 388). Această întrebare trimite la problema esențială a legitimității. Ea presupune că aceasta poate fi exclusiv de esență culturală. Interesul general este interpretat ca un simplu "efect procedural
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
care fac dintr-o problemă economico-socială obiectul politicii publice?" (Saez, 1985, p. 388). Această întrebare trimite la problema esențială a legitimității. Ea presupune că aceasta poate fi exclusiv de esență culturală. Interesul general este interpretat ca un simplu "efect procedural". Legitimarea fondată pe recurgerea la valori și care să-și propună obiective practice nu mai prezintă interes. Există o puternică tradiție de gândire care adoptă acest punct de vedere: după Nozick, dacă se poate ajunge la o înțelegere în privința procedurilor de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
se invoce faptul că statul are dreptul să-și exercite monopolul în crearea și aplicarea dreptului după un sistem de reguli raționale. O procedură nu poate de una singură să ofere legitimitate. Dimpotrivă, procedura legislativă este ea însăși supusă constrângerii legitimării." Jürgen Habermas, 1978, p. 137. Cei care critică procedurile, mijloacele și resursele puse în practică operează pe trei terenuri sensibile: democrația comisiilor (Mesnard, 1990): sunt convocați oamenii din mediul respectiv pentru a fi asociați la decizii (expertiză și competențe științifice
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de inegalități? "A cultiva sau a se cultiva, acesta poate fi considerat principiul unificator pentru toți actorii implicați. În consecință, dezinteresarea unei activități culturale este cu atât mai legitimă în câmpul politic cu cât dezinteresarea este unul dintre principiile de legitimare a câmpului politic." Pierre Bourdieu, "La représentation politique: éléments pour une théorie du champ politique", în Actes de la recherche en sciences sociales, nr. 36-37, februarie-martie 1981, pp. 3-24. Dreptul universal la cultură În cadrul unei alternanțe a muncii salarizate și a
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
este, într-un fel, exercitarea simbolică a forței. În această perspectivă, "morală" este și ordinea care își dictează propria lege pe scena culturală. Altfel spus, dacă mergem pe urmele lui Habermas (1978), emergența unei asemenea politici răspunde unei probleme de legitimare a puterilor publice. Iar motivația ei "probabilă" provine dintr-o nevoie de a confirma legitimitatea acțiunii politice asupra dimensiunii sensului, simbolului și creației. Statul apare dezinteresat și neutru tocmai datorită culturii, al cărei monopol și-l asigură în cursul timpului
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
rol de transformare a prețurilor în valori estetice și/sau etice. Faptul că aleșii locali (și, într-o mai mică măsură, cei naționali) se preocupă atât de mult de acțiunile culturale reliefează această dimensiune simbolică: cultura este o pârghie pentru legitimarea acțiunilor publice. Munca simbolică a criticului Harrison și Cynthia White au pus în evidență poziția-cheie a criticilor. Odată cu apariția sistemului comercial (înființarea galeriilor), ca urmare a deficiențelor de la Salonul Academiei, au apărut și noi actori, intermediari între artiști și public
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cere să i se răspundă, o literatură [...]. Cauza primă a unei opere nu este oare dorința de a se vorbi despre ea? [...] Critica este cea care dă artei priza la societate [...]. Discursul estetic este, logic și cronologic, prima etapă în legitimarea culturală și în socializarea picturii". Raymonde Moulin, 1967, pp. 181-182. Valoarea culturală nu este deci legată numai de bunuri, cum ne-ar putea lăsa să credem substanțialismul simțului comun: ea ține de actul de definire, privește toți actorii care sunt
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de notorietate: "Creația artistică ține de o logică a comunicării [...]. Cererea artistică apare în primul rând ca o cerere de notorietate" (Rouget et alii, 1996, p. 137). De câțiva ani, anchetele se axează pe punerea în evidență a rețelelor de legitimare (Moulin, 2000). Toți actorii joacă acest joc, atât administratorii de galerii, pentru a monopoliza informația și a produce "efecte de ciorchine" (Moulin și Becker, 1986), cât și artiștii. Înmulțirea evenimentelor ca târgurile internaționale (FIAC) sau marile manifestări (Bienala de la Veneția
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
o spun mai întâi lor înșiși. Doar în mod excepțional sinceritatea este deplină" (ibidem, p. 135); • criticul, transformat, când se prezintă ocazia, în ființă generică pe baza câtorva convorbiri considerate exemplare, nu este mai bine înzestrat: "Funcția lui culturală de legitimare și explicitare este folosită, pe ascuns, în scopuri publicitare. Funcțiile economice pe care, după bunul-plac sau fără tragere de inimă, le exercită astăzi ne fac să ne îndoim de autenticitatea judecății sale" (ibidem, pp. 185-186); • colecționarii nu rămân mai prejos
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ea, ca o lume economică "pe dos" (1992, dar și 1971 și 1966), în cadrul căreia succesul economic este denigrat. Deși adevărul premiilor este aici sistematic negat, toți actorii caută să acumuleze capital simbolic și să-și asigure monopolul instanțelor de legitimare. În articolul său din 1971 ("Le marché des biens symboliques"), el descrie emergența unui "câmp intelectual" în procesul de autonomizare și constituire a instanțelor specifice de legitimare. "Bunurile simbolice" (păstrează această denumire, provenită din viziunea sa antropologică) au dubla față de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
actorii caută să acumuleze capital simbolic și să-și asigure monopolul instanțelor de legitimare. În articolul său din 1971 ("Le marché des biens symboliques"), el descrie emergența unui "câmp intelectual" în procesul de autonomizare și constituire a instanțelor specifice de legitimare. "Bunurile simbolice" (păstrează această denumire, provenită din viziunea sa antropologică) au dubla față de marfă (economică) și de semnificație (simbolică). Acest câmp de producție se divizează în doi poli, în funcție de privilegierea dimensiunii comerciale (capital economic) sau a celei simbolice (capital cultural
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
raportează la instanțele care le consacră, la independența producătorilor și la înclinațiile estetice ale publicurilor. Din acest punct de vedere, el distinge trei tipuri de bunuri (1971), după un mod continuist: bunuri legitime (muzica și literatura clasice); în curs de legitimare (cinema, fotografie, benzi desenate); ilegitime (bucătărie, croitorie, bricolaj, grădinărit). Concurența între producători are ca efect major întărirea iluziei, adică a credinței în pertinența angajării în câmp. Dezbaterile sunt consubstanțiale câmpului cultural. Câmpul, în acest sens, este conceput și citit în
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
estima că logica economică este omniprezentă în principiul generalizat al "distincției", care acoperă explicația acțiunilor în câmp, scopul fiecărui producător cultural (intelectual, om de știință, artist, scriitor, jurnalist, critic de artă) fiind să obțină monopolul legitimității și al instanțelor de legitimare. Ideea că trebuie să se distingă întotdeauna, să se diferențieze, să inoveze amintește crezul teoriei economice, care merge de la Veblen (1899) la Schumpeter. Acest punct de vedere apropie, de altfel, teoria câmpurilor de paradigma precedentă. Bourdieu nu concepe operele decât
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
autentice. Problema este de a ști cine decide care sunt actorii și actele cele mai "autentice". Fenomenele de sprijin, abilitare, autentificare, afectare sau, dimpotrivă, de excomunicare, descalificare sunt în centrul acestei analize (ceea ce, în registrul lexical al lui Bourdieu, corespunde legitimării). Este vorba de probe sau proceduri care permit unui obiect, unui individ sau unei instituții să fie incluse sau excluse. Lucrările lui Becker despre devianță abordează și dezvoltă această problemă. El a fost interesat de munca "antreprenorilor de morală", care
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Theory, 293. Lectură, 67, 70, 87, 96, 100, 113, 116-119, 122, 142, 208. Legătură socială, 50, 153, 189, 217. Lege, 20, 30, 32, 35, 53, 56, 66, 101, 179, 190, 192, 196, 205-206, 208, 218-219, 228-230, 236, 241, 249, 256. Legitimare, 43, 54, 80, 129, 149, 193, 207, 212, 215, 219, 253-254, 258, 265, 274, 279, 283, 294. Legitimism, 287, 311. Legitimitate, 9, 13, 48, 70, 118, 131, 177, 181-182, 203, 205, 207, 212, 219, 227, 278, 283. Limbă, 10, 17-20
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sociale (înțelegeri locale, mobilizarea tuturor actorilor etc.), sporește acuzațiile aduse profesorilor de către politicieni (schimbarea practicilor, profesionalizarea meseriei de dascăl), este folosită (lucrările și analizele ei) de politicieni și adaptată la categoriile politice de care depind cerințele administrative, contribuind astfel la legitimarea măsurilor în favoarea descentralizării și autonomiei școlilor". Această critică vizează direct o celebră echipă de cercetare în științele educației de la Universitatea Paris-VIII, ESCOL, și lucrările lui Bernard Charlot, unul dintre animatorii acestei echipe și președintele comitetului științific al apelului interministerial de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
s-a întâmplat la nivel european. Sosirea unor noi cercetători în dezbatere e benefică, chiar dacă rezultă dintr-o concurență pentru obținerea creditelor care permit cercetarea empirică altfel ne-am mulțumi cu o știință fără trup. Departe de a fi o legitimare pseudoștiințifică a doxei politice care incriminează sărăcia, a adus, dimpotrivă, o deconstrucție a faptelor diverse, o nouă exigență metodologică și noi întrebări care, contrar tezei ultrastângiste, tind să reziste logicii strict represive. Am arătat-o suficient: există, fără nici o îndoială
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
am văzut, elemente declanșatoare în constituirea acestor rețele. Aceste rețele nu sunt rețele de conivență, ci rețele de concurenți putând concura uneori pentru același scop. Înmulțirea publicațiilor științifice nu este semnul unui profit ilegitim pe seama unei probleme sociale, ci, dimpotrivă, legitimarea deschisă, critică și publică a cercetărilor care se încheie prin prezentarea publică. Numărul colocviilor specializate sau al celor la care este abordată și această tematică este important. Prilejuirea întâlnirilor mondiale pe această temă, care se extind în numeroase țări, este
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
fie rezolvată de grupul redefinit de practicieni" (Kuhn 1970a: 11). În general vorbind, există două aspecte ale acestui concept: unul referitor la conținutul acestor achiziții și altul referitor la grupul de practicieni pentru care paradigma funcționează ca un instrument de legitimare și de definire a disciplinei respective. El definește consensul academic, care este însăși esența disciplinei (vezi și Gutting 1980: 1-2). Primul aspect, conținutul paradigmei, ilustrează ideea unei logici interne, a unei viziuni asupra lumii care orientează cercetarea, definește problema care
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]