23,746 matches
-
un zid lung de 40 km și prevăzut cu 10 intrări. În vremea aceea, toate intrările erau păzite de ostași. Fiecare edificiu funerar avea amenajate spații pentru administratori, grădinari și ostași. Administratorii se ocupau de organizarea ceremoniilor, grădinarii de cultivarea legumelor și fructelor necesare oficierii ritualurilor, iar ostașii, de paza complexului. Pentru protejarea eficientă a zonei de veci, împărații ceruseră sfetnicilor să născocească și să răspândească povești care să înspăimânte și să-i țină la distanță pe posibilii intruși și au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-și continue studiile la Academia Yingtianfu. Însă nu avea bani. O perioadă lungă de timp, a fost nevoit să mănânce doar supă de orez. În fiecare dimineață își pregătea o porție și o împărțea în trei. Rareori, mai punea câteva legume sărate tăiate mărunt în orez. Asta mânca Fan la fiecare din cele trei mese ale zilei. Odată, a venit să-l viziteze un prieten. Acesta a observat ce mânca Fan și din milă a vrut să-i lase niște bani
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
zâmbet larg pe față: "Greșești, frate! Nu că n-aș vrea să le mănânc, n-am curajul s-o fac! Dacă mă înfrupt acum cu pește și pui, va fi foarte greu apoi să mai am poftă de orez cu legume sărate. Îți mulțumesc pentru amabilitate și nu mai fi, te rog, supărat pe mine!" Prietenul lui a fost profund mișcat. Când a fost întrebat despre ambițiile sale, Fan a răspuns: "Dorința mea este să ajung fie un medic bun, fie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
miez de nucă, migdale, alune, semințe uscate de lotus etc. Conținutul variază de la o regiune la alta. În nord, acest terci este un fel de desert, în care se pune zahăr, iar în sud din contră, se pun sare și legume. Această tradiție își are rădăcinile în obiceiurile religioase budiste. Se spune că, atunci când Sakyamuni a plecat de acasă pentru a dobândi virtutea, a leșinat pe drum din cauza foamei și oboselii. O păstoriță care trecea pe acolo l-a luat cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
iau fiecare în altă direcție! Dar cu răbdare și exercițiu, ele pot fi "învinse"! Forța cu care degetele strâng bețișoarele depinde de felul bucății de mâncare pe care vrem să o apucăm. În rețetele bucătăriei chinezești se specifică mereu "carnea, legumele etc. se taie in cubulețe, fâșii sau felii subțiri". Explicația este simplă: în afară de faptul că se pătrunde mai bine, preparată în acest fel, mâncarea nu mai necesită să fie tăiată la masă. Pe de altă parte, îndemânarea cu care se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Ori în loc de orez și pâine, 100 de grame de tăiței și un ou fiert. Dejunul (sau masa de prânz) este considerată cea mai importantă dintre cele trei mese. Se servesc patru, cinci feluri de preparate, din care nu lipsesc carnea, legumele, supa sau ciorba. În loc de pâine, chinezii mănâncă orez (mifan) sau pâine chinezească (mantou). Pentru cei care lucrează în instituții sau fabrici, masa de prânz este mai simplă și se servește de obicei la cantină un castron de orez, un fel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
hățișurile cu liane sau vegetația luxuriantă i-ar fi tăinuit existența ca pe a unui zeu bătrân, uitat de curiozitatea păgână a exploratorilor, nici pentru că importanța ei în rostul și mersul tainic al lumii ar semăna izbitor cu soarta unei legume (hai să spunem o ceapă abandonată în ger), nici măcar pentru motivul, altminteri chibzuit și pertinent, că hărțile nu s-au îndeletnicit până acum cu misterele grădinilor întunecoase și împrejmuite cu gard ale blocurilor de patru etaje, ci doar pentru că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Nu? Luna viitoare, la serbarea firmei?“. Chiar dacă femeia are 40 de ani și trei copii. „Trei copii?“, te întrebi în gând. „Cumva și o fată, cam de 15-16 ani?“ O întrebi pe o vânzătoare în supermarket unde e raionul cu legume și, de fapt, zici: „Zău că ai cei mai frumoși sâni din Tokyo“. Sau cei mai frumoși ochi. Sau dinți. Sau cel mai frumos păr. Sau buric. Mda. Hm. Asta e, își zise Shuoke și sorbi o gură de supă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
îmi era greu să fac rost, gazda noastră având o grădină uriașă în care, printre altele, cresc roșii. Atât de multe, încât este silită să vândă o parte dintre ele. M-am ridicat de la masă și am plecat să caut legumele, care de regulă se află într-o magazie grena, în care însă nu am găsit decât: - un borcan cu castraveți; - o ladă cu vinete; - o ladă cu cepe; - un borcan cu ardei iuți; - o ladă cu ardei grași. Dar roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
că acesta ar fi cuvântul cel mai potrivit. Mă gândesc la comune ca fiind genul de loc în care se strâng hippioții și fumează dagga, ceea ce nu era cazul aici. Erau cu toții foarte serioși și nu intenționau decât să cultive legume într-un sol foarte uscat. Ideea fusese a lui Burkhardt, neamțul. Credea că poate îmbunătăți agricultura din ținuturile secetoase cum sunt acelea din Botswana și Namibia, cultivând legume sub niște plase umbroase și irigându-le cu picături de apă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cazul aici. Erau cu toții foarte serioși și nu intenționau decât să cultive legume într-un sol foarte uscat. Ideea fusese a lui Burkhardt, neamțul. Credea că poate îmbunătăți agricultura din ținuturile secetoase cum sunt acelea din Botswana și Namibia, cultivând legume sub niște plase umbroase și irigându-le cu picături de apă de pe sfoară. Poate ați văzut procedeul, Mma Ramotswe: sfoara iese dintr-un furtun subțire și picătura de apă se prelinge în sol la baza plantei. Chiar e un procedeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Îi sugerase asta lui Mma Potokwane, dar ea întotdeauna născocea motive pentru a cheltui banii pe alte proiecte, ce i se păreau mai presante. Dar apa e cel mai important lucru, susținea domnul J.L.B. Matekoni. Dacă nu poți să uzi legumele, ce o să le dai copiilor să mănânce? — O să ne ajute Dumnezeu, răspundea Mma Potokwane calmă. O să ne trimită un motor nou într-o bună zi. — Poate că da, replica domnul J.L.B. Matekoni, poate că nu. Adesea Dumnezeu nu este interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
era amândoi obturați și trebuiau cât mai repede desfundați. Și, când scoase pistoanele, constată că garniturile erau mâncate și uzate de parcă ar fi suferit de artrită. Asta scădea drastic randamentul motorului, ceea ce însemna combustibil irosit și mai puțină apă pentru legumele orfanilor. Va trebui să facă tot ce putea. O să înlocuiască niște garnituri, să reducă pierderea de benzină și va aranja să i se aducă motorul cât mai repede la curățat. Dar va sosi și timpul când eforturile lui vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o oră termină. Fu mulțumit când îi dădu drumul și părea să funcționeze bine și domol. Totuși, reparația nu va rezista mult timp și știa că va trebui să se întoarcă s-o demonteze cu totul. Cum vor mai uda legumele atunci? Ăsta-i necazul într-un ținut secetos. Totul, fie că-i vorba despre viața oamenilor, fie că-i vorba de dovlecei, atârnă de un fir de păr. CAPITOLUL CINCI Magazinul de bijuterii Judecata de Apoi Mma Potokwane avea dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
felul ăsta. Sfatul se putea întâmpla să fie bun și să dea roade în altă parte, dar Africa avea nevoie de propriile ei soluții. Ferma asta era un alt exemplu de proiect care nu dăduse roade. Nu se pot cultiva legume în Kalahari. Și cu asta, basta! Sunt multe plante care pot crește într-un loc ca acesta, dar sunt plante care-și au locul aici, nu-s ca roșiile și lăptucile. Locul lor nu-i în Botswana sau, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
speriate de prezența lor cu totul neașteptată. Șopârle, șopârlițele gecko, praful din aer; cam asta era tot - o casă pustie. Cu excepția fotografiei. Mma Potsane fu fericită să iasă din casă și îi propuse să-i arate locul unde cultivau odinioară legume. Din nou, pământul avusese ultimul cuvânt și tot ce mai rămăsese din proiect erau urmele unor canale șerpuitoare, acum reduse la niște mici șanțuri. Ici-colo, încă se mai cunoștea locul unde fuseseră amplasați stâlpii de lemn care susținuseră transperantele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
scaun în așteptarea ibricului de ceai de rooibos pe care i-l prepara secretara ei. Așa că m-am dus la Molepolole și am găsit locul unde au trăit oamenii aceia. Am văzut ferma și locul unde au încercat să cultive legumele. Am stat de vorbă cu o femeie care la vremea aia a lucrat acolo. Am văzut tot ce era de văzut. — Și ați aflat ceva? se interesă Mma Makutsi, în timp ce turna apa clocotită în ceainicul vechi de email și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ierți, domn’ doctor...”. Urla așa și cânta toată noaptea și ceilalți nebuni repetau, târându-se pe podea, mușcând din gratii, „dinții tăi ca o turmă de oi tunse”. L-am dopat... Dar dup-aia mi-a părut rău. Devenise o legumă, se blegise de tot, ce era mai atractiv se pierduse. L-am lăsat în pace, i-am pus pile să aibă o rezervă, cu geamul spre grădină. Mănâncă, citește, scrie... - Ce scrie? - Ultima dată mi-a povestit un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Întuneric! - Pe mine nu mă miră..., interveni din colțul său subofițerul cu chitara. Am găsit urme proaspete În vale și prin rîpele vestice. - Or fi ale cuiva care, ca și noi, căuta apă sau broaște-țestoase... - Am găsit și răzoare de legume și cîțiva pomi fructiferi... Făcu o pauză. Iar cineva mi-a spus mai demult că pe una din insulele astea a trăit Într-o vreme, și poate mai trăiește Încă, un sinistru harponier răsculat. - Legende! - Legendele, domnule - veni răspunsul calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ești unul dintre ei? Lassa arătă spre colegul lui: - El e mai bun. - Bine... În cazul ăsta, spune-i că se va ocupa de bucătărie; tu o să-l aprovizionezi cu carne și pește, Sebastián o să aibă grijă de straturile de legume și de depozitele de apă, iar tăntălăul de norvegian o să-l ajute la ce mai are nevoie și o să strîngă ce aruncă marea pe țărm... Arătă spre al doilea francez. Cum Îl cheamă? - Georges, răspunse Dominique Lassa. - Bine, spuse scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tot mai des ancora În arhipelag nu pentru a se aproviziona cu carne proaspătă pentru o lungă călătorie, ci mai ales În căutarea unui transport rodnic și comod. Oberlus știa că putea foarte bine să mănînce iguane, ouă, pești și legume din grădinile sale cît ar fi vrut el, dar carnea de broască-țestoasă fusese din prima clipă cea mai importantă În alimentația lui și Îl neliniștea sentimentul că Într-o zi ar fi putut ajunge să-i lipsească. De fapt, țestoasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nisipul de pe plajă sau În zonele cultivate pe care le dezvoltaseră cu răbdare În micile văi de pe insulă. Cercetă prin urmare plajele, Înfigîndu-și adînc În nisip harponul lung la fiecare jumătate de metru, și la fel procedă cu straturile de legume, distrugînd astfel culturile de salată verde, roșii, tutun și cartofi, dar afurisitul de pilot căpos refuza să se ivească. Nervozitatea făcu loc frustrării și mîniei, iar aceasta din urmă unei frici tot mai puternice, căci În orice clipă un vapor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Mahi Mahi. —Crud sau fript? Fript. — În câteva minute o să fie gata. Îi pregăti masă: o bucată mare de pește fript în cenușă și însoțit de fructe proaspete, căci Miti Matái ordonase să se consume cât mai multe fructe și legume, acesta fiind cel mai bun mijloc de a-și păstra echipajul sănătos. În timp ce băiatul mânca, Vahíne Tiaré îi taie o nucă de cocos, iar apoi se așeza pe vine în fața lui, zâmbindu-i, si zise: —Maiana mi-a cerut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
deschide ușa, nu? — Dar nu se întâmplă, spune domnul Whittier, cu gura plină de bucăți de pui și de capere. Nu rămânem fără mâncare. Și într-adevăr nu rămâneam. Nu încă. În prima săptămână petrecută înăuntru am mâncat curry de legume cu orez. Am mâncat somon teriyaki. Toate, alimente dehidomnișoaratate prin congelare. De mâncare aveam fasole verde sigilată în pungi de plastic Mylar pe care nu le puteai rupe cu mâinile. Pe fiecare pungă argintie era imprimată cu vopsea neagră inscripția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
auzise de prea multe ori că mămica ei nu are la fel de mulți bani ca surorile sale. În casa acestora intrau două salarii, bărbații lor erau bine situați și oameni de vază ai târgului. Mai apoi, văzuse lădițele cu fructe ori legume pe care unul sau altul le aducea în curte pentru unchii ei dar nimeni, niciodată, nu se oprise la poartă să-i lase doamnei Leon un lucru cât de mic. Această veșnică aducere-aminte o făcu să urască anonimatul și sărăcia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]