2,072 matches
-
la amiază Sub un bătrân și falnic nuc care cutează Să pună barieră infernului de cald Și să creeze-o oază din frunze de smarald. Visam cu voce tare adeseori pe rând Apoi tăceam de-odată în liniște-admirând Și clipocitul leneș al apei din pârâu Și galbenul de aur al spicelor de grâu Ce se-ondulau în valuri de-un farmec ireal Sub razele de soare pe coastă și pe deal. Eram așa de tineri și-așa naivi eram, Că pentru
ERAM AŞA DE TINERI de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379568_a_380897]
-
soarele de veri incandescente. Copilăria mea, floare de ram, mă minunez de cel care eram, când serile le petreceam la vie și ascultam doar glas de ciocârlie. Cântecul ei zbura așa stingher, spărgându-se de bolta de pe cer, amurgul venea leneș ca o apă și înghițea lăstunii ce se-adapă. Copilăria mea era la țară și colindam nebun întreaga vară, pădurea, râul îmi erau aproape și foșnetul de sălcii dintre ape. Copilăria mea, tărâm de vis, în care orizontul s-a
COPILĂRIA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381077_a_382406]
-
în oala de supă. La oraș am înțeles că sunt protejați. Am văzut în centrul orașului mulți porumbei. Oamenii le aruncau firmituri și ei se plimbau fără teamă ciugulind. Eu nu am lăsat porumbeii mei acolo. Ar putea să devină leneși și captivii unor resturi lăsate din mila unor oameni cu suflet mare. Eu i-am adus în parc. Aici e multă verdeață și lumină. Ar putea să învețe ce înseamnă libertatea. (Privește colivia.) Nu ați gustat niciodată libertatea. O să fie
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
apar mai mulți porumbei.) Se pare că porumbeii din centru se plimbă și prin parc. Cei doi porumbei se apropie de ceilalți.) Poate că împreună vor învăța să zboare. (Porumbeii ciugulesc restul de firmituri, pe urmă se plimbă.) Ce porumbei leneși! Preferă să fie robii unor rămășițe, să tremure în colivie, când ar putea să cucerească văzduhul cu zborul spre libertate. (Copilul ia colivia și o aruncă într-un coș de gunoi.) Să nu o mai văd! Ea a șters orice
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
Privea la CLOȘCA cea cu pui Și la DOI FRAȚI CUMINȚI. De PEDEAPSA MÂȚEI toți știam. Chiar și UN PORUMBEL Ce rotocoale tot dădea, Să prindă un GÂNDĂCEL... Era o zi de soare plină Și FLUTURII ÎN ZBOR, Alături de BONDARUL LENEȘ Dădea de zor ocol, Să se așeze pe o floare Sădită la fereastră, De cine credeți oare? De Farago, poeta noastră! Referință Bibliografică: PORTRET DE AUTOR / Flori Bungete : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2280, Anul VII, 29 martie 2017
PORTRET DE AUTOR de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374495_a_375824]
-
nr. 1623 din 11 iunie 2015. Cioburi de dimineață monotona Se împrăștie peste tot astăzi, Mă lovesc dureros în ochi, Ascuțite și nemiloase Și îmi zgârie dispoziția Deja iritata. Mă uit galeș la cafeaua plictisita și ea De atâta sorbit leneș. Până și aroma ei a șters-o ștrengar În dimineața asta Și și-a găsit locul într-o ceașcă mai veselă, De îndrăgostiți. Muzică îmi obosește auzul. Leneșa și greoaie Își scurge notele asonante și zgomotoase, Fără nicio armonie sau
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Mai zece minute e ora nouă. Cărare: O să ajungă, chiar și în ultimul minut. Nu vă lasă singură. A așteptat mult ziua aceasta. (privind de-a lungul străzii) Vine! Sera: Vine? (Se întoare cu fața spre strada ce se întindea leneșă la soare. Îl văd și eu. E mai frumos ca niciodată. Cărare: Se apropie. Soare (ajungând): Salut! Cu greu am reușit sărezolv totul. (către Sera) Pregătită? Sera: Aș merge cu tine până la capătul pământului. Soare: De ce nu și dincolo de el
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
pe facebook mă mândresc Și toți băieții cuceresc. Am și mobil,pe el vorbesc, Și babele, iar mă bârfesc. Dar mie nu îmi pasă,jur! Eu știu că sunt o fată„cool. -Cool pe dracu!,ești tâmpită, De trufie bântuită. Leneșă și mofturoasă Și-ți stă murdăria-n casă. Când maică-ta te ia la „draci,” Tu cânți și unghile îți faci. Nu-ți pasă când o vezi muncind, Doar pentru tine robotind. Eu am crezut că mă iubești. De drag
CE SEMENI AZI,MÂINE CULEGI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371446_a_372775]
-
lor miere îmbătătoare;Vapez clipa dintr-un aburPrin amintiri nemuritoare...Emilian Oniciuc- 10.11.2016... XXIV. NISIPUL DIN CLEPSIDRĂ, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2053 din 14 august 2016. Nisipul din clepsidră Emilian Oniciuc- 14.08.2016 Timpul leneș se întoarnă În clepsidra de cristal... Nu ne anunță printr-o goarnă Când zdrobiți vom fii de mal... Avem rugăciuni albastre, Și duminici efemere, În chiliile sihastre, Bântuite de himere...! Ne lăsăm purtați de valuri... Ce ne-alintă în furtună
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Ce ne-alintă în furtună Înspumați de arginți și lauri N-auzim goarna, de sună... În nisip se duce totul, În nisipul din clepsidră... Emilian Oniciuc- 14.08.2016 ... Citește mai mult Nisipul din clepsidră Emilian Oniciuc- 14.08.2016Timpul leneș se întoarnăîn clepsidra de cristal... Nu ne anunță printr-o goarnăCând zdrobiți vom fii de mal...Avem rugăciuni albastre,Și duminici efemere,În chiliile sihastre,Bântuite de himere...! Ne lăsăm purtați de valuri... Ce ne-alintă în furtunăînspumați de arginți
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > IARNĂ TÂRZIE Autor: Daniel Bertoni Albert Publicat în: Ediția nr. 2186 din 25 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului IARNĂ TÂRZIE autor, Bertoni D Albert Vai, ce frig este !... și nori plumburii Se strâng, se adună, sunt leneși, târzii. .. Miroase a iarnă, și cred că ar vrea Din cer ca să cearnă cu fulgii de nea ! Copiii să zburde, trăgând sania Cu bulgări s-arunce, din stratul de nea Pe -alocuri să vezi câte -un om de zăpadă La
IARNĂ TÂRZIE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371636_a_372965]
-
lui Hărnicel se anima pe zi ce trecea, iar toate acele gâze mulțumite și pline de veselie nu mai conteneau să vină cu noi și noi clienți pentru căsuțele speciale ale micuțului melc argintiu. În cealaltă parte a livezii, melcii leneși se treziră dintr-odată că nu se mai puteau odihni de hărmălaia care părea să nu înceteze nici noaptea pe partea de livadă în care trăia Hărnicel. - Trebuie să facem ceva, spuse într-una din zile Limax, cel mai gras
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
la un moment dat o furnicuță roșcată întârziată noaptea pe afară. - Ce este asta, sări furnicuța arătând urma unei râme care își scosese capul din pământ în apropierea ei? Seamănă cu mizeria pe care o lasă în urma lor melcii cei leneși. - Da, da, fu de acord râma, ondulându-se pe pământ pentru a cerceta mai de aproape urmele. - Ce caută aici? Ei nu își părăsesc niciodată partea lor de livadă. - Poate îl caută pe Hărnicel, doar e melc și el. - Normal
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
i-a povestit mamei sale despre o fetiță bibelou și un câine fără umbrelă! Bucuria și râsul sincer al mamei i-au trezit lacrimile fetei, ce cădeau sacadat ca o ploaie de toamnă peste un câine creț, lățos, mare și leneș pe care l-a iubit din tot sufletul în primele clase de școală! Referință Bibliografică: Fetița bibelou și câinele fără umbrelă / Maria Teodorescu Băhnăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1782, Anul V, 17 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
FETIŢA BIBELOU ŞI CÂINELE FĂRĂ UMBRELĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374905_a_376234]
-
a dispărut. Sângele căldurii începe să de-an fiert, iar în turla clopotniței, pe clopotul mare, cel din mijloc și mai de sus, cel cu informațiile elegant de stupide și acid-criminale, cucuveaua mândră își aranjează bretonul aruncându-și un ochi leneș către plopii-ntr-un picior din Șasa - proaspăt văruiți - ce stau rezemați de umbrele negre și tăcute, care se scaldă în apa râului, umbre tot mai mici, către prânzu’ ăl mare. Aici, Domnul zice că ziua s-a oprit la
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
fi contondente... Fiecare crede că Dumnezeu e de naționalitatea lui. • Noi știm totul, cu toate că nu suntem informați. • Politician e unul care strigă, diplomat e unul care tace. • Scărpinatul, ca și împrumutatul, ajută pentru puțin timp. • E de preferat un hoț leneș unui hoț harnic. • Ciorile și porumbeii murdăresc în acelaș mod statuile. • Toți bandiții se recomandă haiduci... Apele politicii nu-s niciodată potabile. • Dumnezeu să-ți ierte toate greșelile gramaticale... • Afganistanul afganilor - aplauze. Africa africanilor - ovații. Europa europenilor - huo! rasiștilor! • Prostia
(195/196) – SCARA VIEŢII & DOUĂZECI ŞI UNU de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375000_a_376329]
-
omului de către om. Acolo sunt activiști care supraveghează respectarea acestor principii. Acolo munca este răsplătită după necesități și nu după valoarea ei. Dacă ai mai mulți copii primești salariul mai mare... Dreptaciul: (Precipitat) - Bine, bine... dar, dacă acel om este leneș și nu muncește la fel ca ceilalți? Principiul pe care-l susții încurajează lenea. Activiștii se vor comporta mai rău decât... patronii, de care faci vorbire. Se vor comporta cu averea tuturor de parcă ei ar fi proprietarii acesteia. Va fi
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
au avut grijă de ei. Tot din acele povestiri ale cailor a reieșit că cei care i-au urât, chinuit sau ucis, au fost răi nu numai cu ei, ci și cu oamenii. Inși fără suflet, fără milă, fără Dumnezeu, leneși, viciați de alcool, tutun sau alte otrăvuri trupești și sufletești, cu obiceiuri oribile, hoți și desfrânați, într-un cuvânt, scursura speciei umane. Ca dovadă că firea omului se cunoaște și după dragostea de animale, iar acestea simt atât pe oamenii
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
clipa în care le foloseau, aceastea ieșeau afară neașteptat, ca un briceag. Ochii lor mari și rotunzi erau gri. În zborul lor scoteau un sunet strident: ,,cotaaaan, cootaaan!’’, ,,cootaaan, cotaaan!’’, de unde și numele lor. Erau niște păsări migratoare, deoarece erau leneșe și nu le plăcea să muncească pentru a-și face cuib. De câte ori ajungeau într-un loc care le plăcea, se apucau să-și facă unul, dar renunțau dintr-un motiv sau altul, preferând să-și ia zborul și să lase
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > IARNĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului IARNĂ Toarce de un timp bunica, Rezemată de cuptor, Toarce leneș și pisica, Sforăind pe pat, sonor. Șoarecii au prins de veste Și cămara e al lor, Iar afară se pornește Vântul, șuierând ușor. Chiar și omul de zăpadă Astăzi pare relaxat, Fulgii-ncep din bolți să cadă Într-un iureș
IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372039_a_373368]
-
o Colindă și un fragment din Plugușorul. Paginate de Eminescu l-7, foile 160-l66 constituie un caiet intercalat între producții de alt gen. Printre culegeri autentic populare se află aici și fragmente din Spitalul amorului (Fata trecută, Muierea cu bărbat leneș) și din diferite cântece de lume. Unele versificări sunt exerciții de-ale poetului după model popular. Cf. Caietele Eminescu. 3 Foile 285-301 cuprind versificarea Mușatin și Codrul, iar ff.274-284, încercarea Ursitorile. Sunt adaosuri de după anul 1878, deoarece au, pentru
SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372751_a_374080]
-
Sunt omul care absoarbe liniștea sunt omul care absoarbe liniștea prin toate capilarele, iubirea e aura mea iar gândul vălul de mireasă. Atinge-mă, dorință, nu te speria că sunt flacără uneori; în zilele mele bune sunt doar un râu leneș ce curge prin brațele bărbatului, alteori crivățul care mușcă alteori mă așez pe buze, trivial sărut lasciv înviind trăiri uitate. sunt mâna care mângâie, sunt ochiul care luminează, în mine soarele pătrunde ca într-o lampă, uneori, dar numai uneori
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
printre cei peste treizeci de ... IX. GÂNDURI DE BUZUNAR, de Ion C. Hiru, publicat în Ediția nr. 447 din 22 martie 2012. Aud frumusețea ta în pivnițele gândului. Un sfert din mine o cântă, restul e un nimic obosit și leneș prevăzut în curiozitatea oglinzii care te privește. Crucea de la margine drumului seamănă cu tine: cântec fără cuvinte. Stau în genunchi, mă uit în mine, văd buzele inimii sărutând povara dimineții din plânsul tăcerii cu care mă strigi. Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
lor atrăgătoare, istorii ce nu s-au spus niciodată. Pentru mine, aceste vremuri apuse au gust de pișcoturi, șampanie franțuzească și aromă de cafea la nisip. Mă văd în apele unor oglinzi de acum două secole și ascult cum toarce leneșă, o pisică mare și albă. Caut și nu mă opresc din mers. Nu am tovarăși de drum, ci doar amintiri ce se trezesc din somn toamna, dintre paginile unor cărți cu titlu efemer - “Craii de Curtea Veche” și “Cronica de
LUMEA DE ATUNCI... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371261_a_372590]
-
își pregătea să dea. Înainta omida agale, Dar în urma ei Frunza își scutura Clipele. Cât timp i-a trebuit pomului Să se înalțe din acea sămânță Care a rodit. Cât soare, câtă ploaie, Ce vânt l-a unduit, Omizile cad leneșe Și-n șirul lor solemn, Pornesc agale, Spre alt susținător Al vieții polifage, Căci cel lăsat în urmă, Curând, culcat de vânt, El vreascuri se va face. București, 07.04.2013 notă: sincer, prima mea poezie; eu scriu proză, romane
DIN POM, UN BRAŢ DE VREASCURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345755_a_347084]