902 matches
-
Slăvite Gând-Împărat și iubite tată-socrule, îngăduie-mi să vorbesc. LEHAMITE: Ce-i trebuință de-atâtea vorbe? Pe acela să-l taie... istuilalt să-i deie alte bucate... BOLOVAN: Frumoasă nuntă și bine petrecem, ha, ha, ha! GÂND: Spune, fata mea. LIANA: Mai-marele peste bucătari, Ceaun, n-are nici o vină; eu i-am poruncit să aducă bucate deosebite pentru Măria Sa Pricină-Împărat. (rumoare) Și să știi că acele bucate, care văd că lui nu-i plac cu niciun chip, sunt pregătite chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îi tăiați capul și cui nu, s-ar mai putea găsi ceva de mâncat și de băut în casa asta? GRAS: Bun cuvânt! GÂND: Mâncarea și băutura stau pe loc până ne-om limpezi. S-o ascultăm pe nora noastră. LIANA: Am pregătit asemenea bucate nu cu gând de ocară, ci pentru a-i face pe plac Măriei Sale Pricină-Împărat. PRICINĂ: Ce fel de plac poate fi acesta? Și de unde știi tu ce-mi place și ce nu-mi place mie. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu gând de ocară, ci pentru a-i face pe plac Măriei Sale Pricină-Împărat. PRICINĂ: Ce fel de plac poate fi acesta? Și de unde știi tu ce-mi place și ce nu-mi place mie. Să i se...(își înghite vorba) LIANA: Știu, Măria Ta, încă de pe când binevoiai să mă știi și să mă ții în preajmă-ți. (rumoare) Aflați Măriile Voastre că Pricină-Împărat este tată al meu drept și că am crescut cu bine sub mâna maicii mele, cât a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mele, cât a fost în viață, și sub grija tatălui meu, ocrotindu-mă el cu dragoste și îngăduință, așa cum a făcut și cu cele două surori ale mele, Ana și Dana. PRICINĂ. Doar n-ai să spui că tu ești... LIANA: Ba da, iubite tată, eu sunt Liana, fiica ta cea mai mică, pe care te-ai supărat odată, de mult, și-ai alungat-o de la mila ta și de sub acoperișul tău. Îngăduie-mi acuma, când ne întâlnim din nou, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
acoperișul tău. Îngăduie-mi acuma, când ne întâlnim din nou, să vin să-ți sărut mâna. (vine la Pricină, îi sărută mâna) LIOARA: Stau, mă uit și ascult și nu pricep nimica. Oare să fie adevărat ce spui tu acolo? LIANA: Adevărat ca lumina, mamă. Cercetându-ne într-o zi tatăl nostru și întrebându-ne pe noi, cele trei surori, cât de mult îl iubim, una și-a asemuit dragostea cu mierea cea limpede de albine, alta cu șerbetul de zmeură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cât de mult îl iubim, una și-a asemuit dragostea cu mierea cea limpede de albine, alta cu șerbetul de zmeură, iară eu i-am spus că-l iubesc cum iubești sarea în bucate. PRICINĂ: Cu adevărat, așa a fost! LIANA: Tatăl meu, Pricină-Împărat, aici de față, s-a mâniat pentru asemenea vorbă, socotind că dragostea mea este de râs, aflându-se sarea în țara lui pe toate drumurile, și m-a alungat din casa noastră. Așa că acuma, la ospățul nunții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
înainte de toate, îl rog pe Măria Sa Pricină-Împărat să ne arate dacă cele spuse de nora noastră sunt adevărate. PRICINĂ: Adevărate, până la ultima vorbă! GÂND: Atuncea, iubite cuscru al nostru, te rugăm pe tine să fii judecător, ca tată drept al Lianei și ca unul care te-ai socotit ocărât prin bucatele aduse în fața ta. BOLOVAN: Hă, hă, dacă mă punea pe mine să fac judecata, îndată porunceam să-ți taie capul, frate Pricină! PRICINĂ: Mă aflu întru totul rușinat, și mărturisesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
curtea mea. Acuma se află și el aici, în odaia hotărâtă de cuscrul nostru pentru cei din cinul său. Apoi aceluia am să pun să-i taie capul îndată ce sfârșim masa, pentru că nu s-a priceput să-mi frângă cerbicia. LIANA: Ba să nu-l tai, tată, că-ți este cel mai credincios și mai cu priință dintre sfetnici. El singur a știut unde m-am oprit și-mi trimitea din când în când vești despre sănătatea Măriei Tale. PRICINĂ: Atuncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bucate omenești și-o ulcică de vin, nu mai am a cere nimănui nimica și mă împac cu toată lumea. (rumoare, veselie) LEHAMITE: Eu am spus de la început să-i deie să mănânce, și gata! Iaca ce dea vreme am prăpădit! LIANA: Tată, eu abia acum sunt cu adevărat liniștită, căci te văd alături de ceilalți pe care-i iubesc, soțul meu și Măriile Lor socrii mei. PRICINĂ: Atunci să-mi spui, fata mea cea mai mică, Liana, cum ne iubești tu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
eu abia acum sunt cu adevărat liniștită, căci te văd alături de ceilalți pe care-i iubesc, soțul meu și Măriile Lor socrii mei. PRICINĂ: Atunci să-mi spui, fata mea cea mai mică, Liana, cum ne iubești tu pe noi? LIANA: Cum să vă iubesc, tată? Cum iubești sarea în bucate! CORTINA SPECTACOL TOPÎRCEANU Balada amintirii Scenariu pe versuri ale poetului * Între Rai și Ilinca lui Dudău Versiune scenică după romanul Minunile Sfântului Sisoe și Epilog BALADA AMINTIRII Scenariu pe versuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pentru ochiul elin, lumina cade seara În ruine, iar noaptea face parte dintre lucrurile barbare... Observ Însă că Încep să vorbesc despre Apolo cum aș vorbi despre surîsul femeilor primitive pictate de Gaugain În Tahiti, cu trupurile vegetale parcă, de liane calde, răsucite În soare și unse cu mirodenii, uitînd că pe buzele zeului se lățește un surîs străin de orice pasiune. Și uitînd că sînt inutile eforturile de a imita un suflet olimpian. Cum inutil am Încerca să amestecăm cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
sprijini cu o mână de bancă, privind concentrat șoșonii de spital ai lui Chiosea. - Experimentul continuă, șopti bărbosul, ca și cum le-ar fi vorbit șoșonilor. Tu, Aulius Chiosea, vei scăpa. Joia viitoare vei fi în avionul pentru Sudica mult visată. Unde lianele atârnă cu visele în coadă. Împreună cu Iulius Tomnea, așa cum prevăd instrucțiunile. Ți se va pierde urma. Ca și cum n-ai fi avut necazuri niciodată. O simplă poveste dintr-un vis rău. Iar tu - arătă spre Verginel - vei intra la PRIPONEX SRL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
undelor cutrier, Iar în iarba înflorită, somnoros suspin-un grier... E atâta vară-n aer, e atât de dulce svonul... Singur numai cavalerul suspinând privea balconul Ce-ncărcat era de frunze, de îi spînzur-prin ostrețe, Roze roșie de Șiras și liane-n fel de fețe. Respirarea cea de ape îl îmbată, ca și sara; Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara: O arată-mi-te iară-n haină lungă de mătasă, Care pare încărcată de o pulbere-argintoasă, Te-aș privi o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
vin, Să mă-mbete acel miros de la pânzele de în; Cupido, un paj șăgalnic, va ascunde cu-a lui mână, Vioriul glob al lampei, mlădioasa mea stăpînă! " Și uscat foșni mătasa pe podele, între glastre, Între rozele de Șiras și lianele albastre; Dintre flori copila râde și se-nclină peste gratii - Ca un chip ușor de înger e-arătarea adoratei - Din balcon i-aruncă-o roză și cu mînile la gură, Pare că îl dojenește când șoptește cu căldură; Apoi iar dispare-n
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de mâni, Un tremurat de gene. {EminescuOpI 190} Te urmăresc luminători Ca soarele și luna, Și peste zi de-atîta ori Și noaptea totdeauna. Căci scris a fost ca vieața ta De doru-i să nu-ncapă, Căci te-a cuprins asemenea Lianelor din apă. {EminescuOpI 191} PE LÎNGĂ PLOPII FĂRĂ SOȚ Pe lângă plopii fără soț Adesea am trecut; Mă cunoșteau vecinii toți - Tu nu m-ai cunoscut. La geamul tău ce strălucea Privii atât de des; O lume toată-nțelegea - Tu nu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lin prin vânt A tot știutoarea, De-asupră-mi teiul sfânt Să-și scuture floarea. Cum n-oiu mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte, Ce n-or ști că privesc O lume de patemi Pe când liane cresc Pe singurătate-mi. {EminescuOpI 221} NU VOIU MORMÎNT BOGAT (VARIANTĂ) Nu voiu mormânt bogat, Cântare și flamuri, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Frunzișului veșted Doar vântul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
palatin, căzut peste ultima vorbă ca un boreal baldachin. îndoiala dar, dacă, în locul altcuiva respir? dar, dacă, dintr-o greșeală, mi-am însușit o viață ce nu mi-a fost destinată? dar, dacă, dorințele mele, irepresibile și greu de indurat, liane constrângătoare sunt pe trunchiul altei voințe de a viețui? poate era nevoie de altcineva, nu de mine, pentru a umple locul acesta. poate de femeia fără chip din vis, a cărei voce mi se năzare strigându-mă în amiaza mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
o amintire. Primii căzuți nu mai au nici șansa, și nici speranța de a mai vedea lumina bunăstării, ci doar Întunericul cel mai de jos al sărăciei. Cei aflați pe buza prăpăstiei, În plină agonie, agățându-se de câte o liană fragilă, căutând Înfrigurați rădăcinile adevărului. Dar adevărul este Împărțit Între cele două tabere de prădători neobosiți care supraveghează atent ecoul prăpastiei, având grijă să curețe, din când În când, orice ar germina și s-ar Înrădăcina mai mult decât ar
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
liberă, regală, nestingherită, această sumbră priveliște așteaptă, parcă, căutători 106 Însetați de adevăr pentru care toate prăpăstiile pot avea partea lor luminoasă. Din când În când, ni se pare că suntem chemați din fundul prăpăstiei spre lumină. Agățându-ne de liane fragile, spinoase, răspundem chemării. Odată ajunși la suprafață, ni se cere doar un lucru minor, și anume, cu mâinile Încă sângerând, să mângâiem noul nume al prădătorului. Să fim noi alegătorii?! Ce eroare!? (interviu cu scriitoarea Valentina Becart (Bișog ) Născută
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o poștă și numai greutăți îți vor face, nu vei putea trece de valea umbrelor de marțipan, unde dacă intri, nu mai ieși un an. șase în al patrulea loc: apar deja capcanele tinereții tale, drumul trece prin hățișurile de liane ale adolescenței, oștirile dușmane au întins curse cu slăbiciunile și pripelile primei părți a vieții tale, cugetă bine înainte să pășești mai departe la toate prinzătorile pe care le știi din trecutul tău, în care ți-ai rănit de-a
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
sunt sătule, mai este loc acolo și pentru suflețelul tău, mergi cu săgeata galbenă a clanului urșilor abenaki în mână, bishamonten lovește de data aceasta necruțător de câteva ori în petale și pistiluri. pericolul trece. șase deasupra: ești legat cu liane de zidul gros al cetății, maimuțele nopții, cu gâtul roșu, maimuțele nancy ma, au fost eficiente, maimuțele lumii noi te-au legat fedeleș, trei luni lungi nu te poți mișca, drumulețul tău către prințesa inimii tale va fi întârziat cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
sus, urci pe ea, ținându-ți echilibrul cu o tulpină lungă de bambus, faci pași buni înainte, îți pocnesc urechile, semn că ai ajuns la ceva înălțime, în inima muntelui, treci printre tufișuri pitice și pini înalți, prin hățișuri de liane crude, până ajungi să te strecori, circumspectă, prin zidurile pline de mușchi ale unei cetăți multifațetate, surprinzătoare, părăsite. șase în al patrulea loc: ajungi în turnul de sus al cetății, privești printr-un crenel lunguieț și zărești, de sus, mai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fost eficient, iată că zeii de mai de jos te călăuzesc bine. șase deasupra: nimerești într-o viță de vie, corzile te trag înapoi, nu te lasă să înaintezi, tu îți încordezi toți mușchii și împingi ca un taur în lianele verzi, te lupți cu lianele verzi ale acestei încrengături, strivești cu fruntea boabe mici de struguri acri, calci pe pământul cleios cu dificultate, pământul cleios este mișcător, trebuie să împingi mai tare, altfel te va înghiți, spui rugăciunea sufletului tău
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de mai de jos te călăuzesc bine. șase deasupra: nimerești într-o viță de vie, corzile te trag înapoi, nu te lasă să înaintezi, tu îți încordezi toți mușchii și împingi ca un taur în lianele verzi, te lupți cu lianele verzi ale acestei încrengături, strivești cu fruntea boabe mici de struguri acri, calci pe pământul cleios cu dificultate, pământul cleios este mișcător, trebuie să împingi mai tare, altfel te va înghiți, spui rugăciunea sufletului tău, o simți pe luo na
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
face să icnească pe ținătorul ei, baobabul-bătrân-capricios, după care un muget puternic, din rărunchi, asurzește toate vietățile tale. șase în al treilea loc: ești obișnuită să adormi cu muzica baobabului-bătrân-capricios, care în fiecare seară își pune, pentru tine, ochelarii de liane pe nasul de lemn gros, și începe să plimbe apa dinspre trunchiul lui către rădăcinile adânci și apoi îndărăt către trunchi, blobloblobloblo, timp în care își mișcă și ramurile puternice, cu frunze cu cinci degete, froooaaa, froooaaa, do mi do
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]