1,329 matches
-
cu niște oportunități mari pentru a-și proteja proriul stat. Pentru acest scop, consiliul administrativ l-a însărcinat pe patriarhul "Hoyek" cu participarea la Conferința de pace de la Versailles, pentru a preveni stabilirea Siriei și Campania pentru crearea unui stat libanez independent. Existau două întruchipări distincte ale Libanului. Prima, Micul Liban, includea doar Muntele Liban și Beirut și crea o țară care avea să fie un refugiu pentru creștinii din Orientul Mijlociu, bucurându-se de o majoritate creștină. A doua întruchipare, Marele
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
legăturile istorice dintre ținutul maronitilor și Liban. Aceasta a doua întruchipare obținea mai mult sprijin din parteea comunității maronite, inclusive din partea ierarhiei bisericii. La Versailles, patriarhul Hoyek și-a asigurat postul de preot fondator al Libanului modern, prin ounerea statului Libanez sub protective franceza. Odată cu anunțarea mandatului francez în Marele Liban în anul 1919, maronitii și-au luat drumul spre visul lor: un stat suveran independent. Din cauza opoziției musulmane asupra prezenței statului creștin, maronitii s-au bazat inițial pe autoritățile franceze
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
al-Solh, care recunoștea necesitatea de pragmatism pentru a stabili un sistem de guvernare viabil. Pozițiile guvernamentale erau reprezentate în parlament, conform proporției populației intregistrat la recensământul din 1932. Pactul Național avea menirea, de asemenea, să resolve problemă complexă a identității libaneze. Cu privire la politica externă, musulmanii trebuiau să accepte că Lban era o țară suverana legitimă, în timp ce maoronitii erau nevoiți să renunța la protecția occidentală. Factorii care au dus la războiul civil libanez pot fi identificați în sistemul politic libanez încă de la
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
menirea, de asemenea, să resolve problemă complexă a identității libaneze. Cu privire la politica externă, musulmanii trebuiau să accepte că Lban era o țară suverana legitimă, în timp ce maoronitii erau nevoiți să renunța la protecția occidentală. Factorii care au dus la războiul civil libanez pot fi identificați în sistemul politic libanez încă de la începuturile sale. În primul rând, guvernul a rămas specific mai degrabă prin alianțele personale, decât prin diferențele ideologice. Bunătatea a rămas cea mai importantă legătura. Zulama au obținut puterile prin utilizarea
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
a identității libaneze. Cu privire la politica externă, musulmanii trebuiau să accepte că Lban era o țară suverana legitimă, în timp ce maoronitii erau nevoiți să renunța la protecția occidentală. Factorii care au dus la războiul civil libanez pot fi identificați în sistemul politic libanez încă de la începuturile sale. În primul rând, guvernul a rămas specific mai degrabă prin alianțele personale, decât prin diferențele ideologice. Bunătatea a rămas cea mai importantă legătura. Zulama au obținut puterile prin utilizarea poziției lor, în favoarea și protejarea intereselor clienților
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
alăture, însă eforturile se dovedeau a fi în zadar. Forțele creștine erau pretutindeni învinse și erau faimoși pentru organizarea militară foarte precară. Muntele Liban și Beirutuș urban prosperau și se dezvoltau în timp ce zonele rurale predominant șiite, rămâneau subdezvoltate. Criza identității libaneze devenise mai pronunțată spre sfârșitul anilor 60’. Maronitii încă se vedeau ca un grup distinct, care, sub Pactul Național ebeneficiau de dominant politica indiferent de schimbările demografice. Pactul de la Cairo din anul 1969 a avut ca scop dirijarea atacurilor armate
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
se vedeau ca un grup distinct, care, sub Pactul Național ebeneficiau de dominant politica indiferent de schimbările demografice. Pactul de la Cairo din anul 1969 a avut ca scop dirijarea atacurilor armate palestiniene asupra Israelului, lansate din Liban. În timp ce recunoastea suveranitatea libaneză, permitea organizațiilor palestiniene să se înarmeze în taberele de refugiu. Relațiile cu Israel s-au dovedit a fi o problemă divizată. Unii considerau că este nevoie de o alianță pentru a asigura viitorul creștinilor libanezi, în timp ce alții precum fostul președinte
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
din Liban. În timp ce recunoastea suveranitatea libaneză, permitea organizațiilor palestiniene să se înarmeze în taberele de refugiu. Relațiile cu Israel s-au dovedit a fi o problemă divizată. Unii considerau că este nevoie de o alianță pentru a asigura viitorul creștinilor libanezi, în timp ce alții precum fostul președinte Ftanijeh îi identifică precum arabi, și erau conștienți că oricare altă legătură cu Israel ar putea duce la reprercusiuni severe în alte comunități. Se spunea de multe ori că principalul motiv pentru care Israelul a
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
loc în cele din urmă în anul 2003. La acest sinod, participanții propuneau subiecte care afectau biserica maronită contemporană. De-a lungul timpului, comunitatea maronită a reușit să își mențină statutul autonom și a făcut contribuții semnificative pentru independență statului libanez. Deși războiul civil a avut efecte devastatoare asupra dominantei politice a maronitilor, este de înțeles că aceasta comunitate continua să fie o prezență creștină importanta în Orientul Mijlociu. Există o legătură puternică între biserică și comunitate. Rolul bisericii maronite este afectat
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
propune organizarea unei conferințe la Moscova dedicate negocierilor. Șeicul Karim Rajah anunță, la Doha, crearea Ligii Ulemalelor Sirieni din Levant care susțin cauzele revoluției siriene și formează o autoritate religioasă activă în rezolvarea problemelor din Siria. 12 septembrie: Fostul premier libanez, Saad Hariri, acuză gruparea Hezbollah de trimiterea unor luptători în Siria care au sprijinit trupele regimului în înăbușirea revoltelor și protestelor. Mai multe brigade și batalioane din Siria se numesc într-o formațiune numită Frontul Eliberării Siriene. Se realizează unificarea
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
membru. Liga Arabă își are sediul la Cairo, capitala Egiptului, unde a fost înființată la 22 martie 1945, pe baza Protocolului de la Alexandria, de către șase țări fondatoare:Regatul Egiptului, Regatul Irakului, Emiratul Transiordaniei (din 1949 Regatul Hașemit al Iordaniei), Republica Libaneză, Regatul Arabiei Saudite și Republica Siriană. Prin instituțiile sale, ca de pildă Organizația Ligii Arabe pentru Educație, Cultură și Știință ALECSO, și Consiliul Economic și Social al Ligii Arabe - Consiliul Unității Economice Arabe CAEU, Liga Arabă facilitează programe politice, economice
Liga Arabă () [Corola-website/Science/297650_a_298979]
-
consideră provincia Hatay din Turcia este parte a teritoriului său. Israel a anexat în mod unilateral Înălțimile Golan în 1981, iar guvernul sirian continuă să ceară întoarcerea acestui teritoriu. Ocuparea Libanului de către Siria a început în 1976 în urma războiului civil libanez și s-a terminat în aprilie 2006, ca reacție la presiunea internă și internațională de după asasinarea fostului prim-ministru libanez, Rafik Hariri. Siria este inclusă în Politica Europeană de Vecinătate (ENP) ce urmărește apropierea dintre UE și vecinii săi. Siria
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
iar guvernul sirian continuă să ceară întoarcerea acestui teritoriu. Ocuparea Libanului de către Siria a început în 1976 în urma războiului civil libanez și s-a terminat în aprilie 2006, ca reacție la presiunea internă și internațională de după asasinarea fostului prim-ministru libanez, Rafik Hariri. Siria este inclusă în Politica Europeană de Vecinătate (ENP) ce urmărește apropierea dintre UE și vecinii săi. Siria este împărțită în 14 guvernorate, care se sub-împart în 61 districte, care sunt la rândul lor sunt împărțite în subdistricte
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
a diasporei siriene din afara lumii arabe este în Brazilia, care are milioane de oameni cu origini arabe sau din Orientul Apropiat. Brazilia este prima țară de pe continentele americane ce oferă vize umanitare refugiaților sirieni. Majoritatea arabilor argentinieni sunt de origine libaneză sau siriană. Musulmanii sunniți constituie în jur de 74% din populația Siriei, iar arabii sunniți constituie 59-60% din populație, iar cei mai mulți kurzi (9%) și turkmeni (3%) sunt sunniți, pe când 13% sunt șiiți (alaviți, isnașariți și ismailiți). 10% din populație sunt
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
principală este catolicismul pentru peste 90% din locuitori, alte religii fiind religii protestante, hinduiste sau aniniste africane. Mare parte din populație (peste 90%) este de origine africană, descendenți ai sclavilor. Alte grupuri importante sunt europenii, existând și importante comunități indiene, libaneze sau chineze. Datorită faptului că etnia nu face parte din datele recensămintelor franceze, nu există date exacte. Cultura Guadelupei se remarcă prin reușitele literare ale unor locuitori, cel mai de seamă fiind poetul Saint-John Perse, pseudonimul utilizat de "Alexis Léger
Guadelupa () [Corola-website/Science/300153_a_301482]
-
Israelului pe 14 mai. Statul Israel și-a proclamat independența, care a fost recunoscută foarte repede de Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii și numeroase alte state, dar nu și de statele arabe vecine. În următoarele câteva zile, 700 de soldați libanezi, 4.000 irakieni, 2.800 egipteni au invadat Palestina. Aproximativ 4.500 de soldați transiordanieni comandați de 38 de ofițeri britanici, care demisionaseră din armata britanică cu doar câteva săptămâni mai înainte, au invadat regiunea care cuprindea Ierusalimul (ca răspuns
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Centro Editoriale e Librărio, 2007, pp. 221-235. Vanhese G. , "Sub semnul frumuseții tenebroase. În Eminescu plutonico. Poetico del Fantastico, Vanhese G. (a cură di), Università degli Studi della Calabria: Centro Editoriale e Librărio, 2007, pp. 13-29. Vanhese G. , "Présentation. Poezia libaneză francofona". Plaisance, 2007, Vol. 10, pp. 5-6. , "Vanhese G. Exodul cuvintelor în poezia lui Benjamin Fondane". În The tragic discourse. Shestov and Fondane's existențial thougt, Fotiade R. (ed.), New York: Peter Lang, 2006, pp. 205-213. Vanhese G. , Vanhese G. , "Erosul
Gisele Vanhese () [Corola-website/Science/337237_a_338566]
-
Guzzetta (a cură di), Palermo: Helix Media Editore, 2002, pp. 453-463. Vanhese G. , ""Am fost pulbere de stele". Sur "Métempsychose de Benjamin Fondane". Acanthe. Annales de Lettres francaises, 2002, Vol. 2, pp. 137-150. Vanhese G. , "Între cenușă și foc. Poezia libaneză contemporană". Îl lettore di provincia, 2002, Vol. 113-114, pp. 61-70. Vanhese G. , "Lamartine și Calabria,". La toison d\'or, 2002, Vol. 2, pp. 85-97.25. Vanhese G. , Despre miere și cenușă". În Scritti în onore di Lidia Meak (a cură
Gisele Vanhese () [Corola-website/Science/337237_a_338566]
-
(în limba arabă سليمان فرنجيه;) s-a născut la 18 octombrie 1965 și este liderul formațiunii politice libaneze Marada (membră a Alianței 8 Martie). De asemenea, este membru al parlamentului libanez (Adunarea Națională) din partea comunității creștin-maronite, districtul Zgharta-Zawyie (nordul Libanului). Cuprins s-a născut în Zgartha (Liban) la 18 octombrie 1965, fiind fiul lui Tony Frangieh (ucis în
Suleiman Tony Frangieh () [Corola-website/Science/331951_a_333280]
-
(în limba arabă سليمان فرنجيه;) s-a născut la 18 octombrie 1965 și este liderul formațiunii politice libaneze Marada (membră a Alianței 8 Martie). De asemenea, este membru al parlamentului libanez (Adunarea Națională) din partea comunității creștin-maronite, districtul Zgharta-Zawyie (nordul Libanului). Cuprins s-a născut în Zgartha (Liban) la 18 octombrie 1965, fiind fiul lui Tony Frangieh (ucis în masacrul de la Ehden din 1978 de milițiile rivale ale Partidului Kataeb) și nepotul
Suleiman Tony Frangieh () [Corola-website/Science/331951_a_333280]
-
„” (în română: „Nebună”) este un cântec pop, Latino și Merenrap al cântăreței columbiene de origini libaneze Shakira. Este primul single extras de pe albumul „Sale El Sol” al interpretei. A ajuns pe locul 1 în Franța, Spania, Italia și Elveția și pe locul 32 în Billboard Hoț 100. În Romanian Top 100 s-a oprit, momentan, pe
Loca () [Corola-website/Science/321089_a_322418]
-
și adâncimea maximă de 22 metri. În acest scop, au fost realizați 14 km de canal însă, după abandonarea lucrărilor, nu se preconizează investiții pentru restul de 13 km. Imediat după alegerile din 2000, Tony Mikhael, cetățean australian de origine libaneză, a propus guvernului PSD condus de Adrian Năstase construirea unui complex de agrement pe cuva lacului Văcărești, care urma să reunească un hipodrom, un teren de golf, un centru de conferințe, un centru expozițional, un hotel, o zonă rezidențială și
Văcărești () [Corola-website/Science/303448_a_304777]
-
include zone pietroase, zone cu dune de nisip și numeroase oceane de nisip. Are înălțimi de la sub 80 de metri sub nivelul mării până la pește 3.350 m în munții Ahaggar și Tibesti. Sahara este împărțit în următoarele regiuni: deșertul libanez, deșertul nubian și deșertul vestic din Egipt, chiar la vest de Nil. Deșertul este lipsit de aproape orice fel de precipitații, singurele zone izolate irigate de râurile subterane ce izvorăsc din Munții Atlas fiind oazele. În est, apa Nilului face
Africa () [Corola-website/Science/296607_a_297936]
-
Tammam Saib Salam (în arabă: تمام صائب سلام, născut la 13 mai 1945 la Beirut) este un politician libanez, reprezentant al comunității musulmane sunite, din februarie 2014 - prim-ministrul Libanului și președinte interimar al acestei republici. În trecut a fost ministru al culturii. În aprilie 2014 a fost însărcinat cu formarea guvernului. Cunoscut inițial ca făcând parte din tabăra
Tammam Salam () [Corola-website/Science/335009_a_336338]
-
Makassed - Vocea Națiunii. Salam a candidat în alegerile parlamentare din anul 1992, dar și-a retras candidatura în semn de protest față de intervențiile Siriei în afacerile interne ale țării sale.În 1996 a fost ales deputat de Beirut în Parlamentul libanez în cadrul listei conduse de Rafik Al-Hariri. În continuare, a încetat colaborarea cu acestă din urmă, și în anul 2000 și-a pierdut locul în Parlament. La 11 iulie 2008 a fost cooptat ca ministru al culturii în guvernul lui Fuad
Tammam Salam () [Corola-website/Science/335009_a_336338]