919 matches
-
s-au stabilit în partea nouă a Jaffei, în jurul bulevardului King George numit de acum Yerushalaim (Ierusalim), unde pot fi văzute până astăzi numeroase restaurante cu profil culinar bulgar și sefard din Balcani, alături de altele cu profil kasher, arab local, libian sau românesc. În partea veche din jurul pieții numite în prezent Kedumim s-au așezat arabi din straturile sărace, mulți din ei veniți din alte așezări arabe părăsite. Aceste zone ale orașului, neglijate multă vreme, s-au degradat foarte mult, sărăcia
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
timpului au existat contacte sporadice între locuitorii Canarelor și cei de pe continentul african, în special, dar și de pe cel european. Numidienii, fenicienii și cartaginezii cunoșteau insula și o vizitau des. O dovedesc descoperirea pe insula a unor pietre cu înscrisuri libiene sau numidice sau artefactele române din insula Lanzarote care stau dovadă că românii care au cucerit nordul Africii au vizitat insula în sec I-IV e.n., iar mai tarziu, mărturiile unor cronicari arabi că Muhammad al-Idisri în "Nuzahstul Mushtaq"(din
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
Dinamo Bacău (1956/57). În echipa României a jucat de șapte ori, înscriind un gol. Activitatea de antrenor a început-o la Flacăra Roșie București, în Divizia C 1969/70. Din 1971, timp de doi ani a fost angajatul Federației Libiene, ca antrenor al echipei naționale și al formației de club Ahly Bengazi. La reîntoarcerea în țară a antrenat mai multe divizionare, printre care Mureșul Deva (1974/75), Viitorul Vaslui (1975/76), Progresul București (1977/78), Tractorul Brașov (1978/79), Jiul
Nicolae Oaidă () [Corola-website/Science/307904_a_309233]
-
Scorpion al II-lea și Narmer. Istoricii consideră că Narmer e cel care a realizat unificarea prin intermediul unor lupte împotriva populației Egiptului de Jos în anii 3150 î.en. Pe o paletă de fildeș de la Hierakonpolis apare Narmer zdrobind captivii libieni. Pe paletă, însoțit de ""purtătorul sandalelor"", Narmer poartă o coroana dublă, compusă din coroana roșie în forma florii de lotus a Egiptului de Sus și coroana albă în formă de Cyperus papyrus a Egiptului de Jos - un semn al statului
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
aromate, parfumuri și bijuterii pe corp, după care acesta era pus in coșciug și îngropat. Egiptul de Jos este la nord adică acea parte unde Delta Nilului se varsă în Marea Mediterană, iar Egiptul de Sus este la sud de la Deșertul Libian până după Abu Simbel. Motivul acestei aparente inversări este acela că Egiptul era considerat un dar al Nilului, și deci așa se explică și raportarea tuturor măsurătorilor la acesta. Egiptul de Sus era cunoscut ca "Ta Shemau" și era împărțit
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
dintre faraoni și cler, ajuns din ce în ce mai puternic, la începutul Dinastiei XXI (1070 î.Hr.) Egiptul intră într-o nouă perioadă de tranziție, A Treia Perioada Intermediara, care durează până în 712 î.Hr.. Această perioadă este marcată de rivalități interne și de prezența libiană în Egipt. Ea se continuă cu Dinastia XXV kushită (nubiană) și prezența străina în Egipt se accentuează. După dominația assiriană, urmează ocupația persană (525 î.Hr.), iar în 332 î.Hr. Egiptul este ocupat de macedoneni, care în 305 î.Hr. instaurează Dinastia
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
în timpul domniei lui Narmer. Prin aceasta s-ar explica și prezența unor vase sau fragmente ale acestora de tip sirio-palestinian descoperite la Abu Rowash sau Abydos de pe teritoriul Egiptului. Se pare că au existat relații mai puțin pașnice cu triburile libiene de la granița de vest a Egiptului. Pe un cilindru de fildeș, descoperit la Hierakonpolis, apare elementul Nar din numele lui Narmer, care zdrobește captivi. Prezența unui text scurt - <ta> tjehenu „<țara> libienilor“ - ar fi indiciul unei campanii militare purtate de către
Narmer () [Corola-website/Science/303082_a_304411]
-
au existat relații mai puțin pașnice cu triburile libiene de la granița de vest a Egiptului. Pe un cilindru de fildeș, descoperit la Hierakonpolis, apare elementul Nar din numele lui Narmer, care zdrobește captivi. Prezența unui text scurt - <ta> tjehenu „<țara> libienilor“ - ar fi indiciul unei campanii militare purtate de către Narmer împotriva triburilor libiene care amenințau teritoriul egiptean. Ținând cont în special de reprezentările care apar pe cele mai importante monumente ale domniei lui Narmer - paleta și capătul de sceptru - se poate
Narmer () [Corola-website/Science/303082_a_304411]
-
vest a Egiptului. Pe un cilindru de fildeș, descoperit la Hierakonpolis, apare elementul Nar din numele lui Narmer, care zdrobește captivi. Prezența unui text scurt - <ta> tjehenu „<țara> libienilor“ - ar fi indiciul unei campanii militare purtate de către Narmer împotriva triburilor libiene care amenințau teritoriul egiptean. Ținând cont în special de reprezentările care apar pe cele mai importante monumente ale domniei lui Narmer - paleta și capătul de sceptru - se poate stabili faptul că iconografia regală era destul de apropiată de cea tradițională, cunoscută
Narmer () [Corola-website/Science/303082_a_304411]
-
sfârșitul Noului Regat și decăderea Imperiului Egiptean. A condus între 1069 și 943 BC. Influență scăzută în Egiptul de Jos. Au condus între 1080 și 943 BC. Influență scăzută în Egiptul de Sus. Nu au fost recunoscuți ca faraoni. Dinastie libiană, ce a condus între 943 și 728 BC: Dinastie cu origini libiene, ce a condus între 837 și 735 BC: Rudamun a fost succedat în Teba de un lider local: A condus între 805 și 732 BC. A condus între
Lista faraonilor egipteni () [Corola-website/Science/303127_a_304456]
-
943 BC. Influență scăzută în Egiptul de Jos. Au condus între 1080 și 943 BC. Influență scăzută în Egiptul de Sus. Nu au fost recunoscuți ca faraoni. Dinastie libiană, ce a condus între 943 și 728 BC: Dinastie cu origini libiene, ce a condus între 837 și 735 BC: Rudamun a fost succedat în Teba de un lider local: A condus între 805 și 732 BC. A condus între 732 și 720 BC, cu doar 2 faraoni: A durat din 732
Lista faraonilor egipteni () [Corola-website/Science/303127_a_304456]
-
în timpul Noului Regat, în perioada Ramesside care rivaliza cu Imperiul Hitit, Imperiul Asirian și Imperiul Mitanni, după care a intrat într-o perioadă de declin lent. Egiptul a fost invadat și cucerit de o succesiune de puteri străine (canaaniți/hyksoși, libieni, nubieni, asirieni, babilonienii, perși, macedoneni și romani), în a treia perioadă intermediară și Perioada târzie. În urma morții lui Alexandru cel Mare, generalul acestuia Ptolemeu I Soter, s-a proclamat noul conducător al Egiptului. Dinastia Ptolemeică a condus Egiptul până în anul
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
construit monumente mărețe precum Marele Coridor din templul lui Amon de la Karnak și multe dintre templele de la Abu Simbel, statuile de aici ale faraonului având dimensiuni uriașe. Bogăția Egiptului a devenit o țintă tentantă pentru invazii, în special pentru berberii libieni de la vest, și pentru popoarele Mării, o confederație puternică de pirați în mare parte grecești, luwieni și fenicieni / canaaniți din Marea Egee. Inițial, forțele egiptene au reușit să respingă aceste invazii, dar Egiptul a pierdut în cele din urmă controlul asupra
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
dintre faraoni și cler, ajuns din ce în ce mai puternic, la începutul Dinastiei XXI (1070 î.Hr.) Egiptul intră într-o nouă perioadă de tranziție, A Treia Perioada Intermediara, care durează până în 712 î.Hr.. Această perioadă este marcată de rivalități interne și de prezența libiană în Egipt. Ea se continuă cu Dinastia XXV kushită (nubiană) și prezența străina în Egipt se accentuează. După dominația assiriană, urmează ocupația persană (525 î.Hr.), iar în 332 î.Hr. Egiptul este ocupat de macedoneni, care în 305 î.Hr. instaurează Dinastia
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
deoarece pentru acestea s-au investit 8 milioane și respectiv 50 de milioane de dolari pentru construirea lor. Un alt stat care a avut inițiative de finanțare a construcției de moschei, mai ales în lumea Africii negre, a fost Jamahiriya Libiană. Stilul arhitectural al moscheilor persane a împrumutat elemente de stil din arhitectura palatelor persane din vremea Parților și a Sasanizilor. Astfel intrarea principală a moscheii persane are în partea superioară arcade, de asemeni domul folosește acelaș stil precum acoperișul palatelor
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
un grânar al unei Rome erijate în principala putere mediteraneană occidentală, la egalitate cu marile puteri elenistice. Înfrânta, Cartagina a trebuit să înfrunte noi dificultăți-nercebaruu care n-au fost retribuiți, s-au răsculat. Reîntorși din Sicilia și sprijiniți de triburile libiene și orașul Utica de supremația împovărătoare cartagineza, mercenarii se răscoală, sub conducerea lui Maho și a grecului Spendios. Cu dificultate, forțele militare conduse de Hanno și Hamilcar Barcă îi zdrobesc în 238 î.Hr. Românii ocupă Sardinia și Corsica , iar Cartagina
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
prognozări va depăși 25 miliarde dolari, finalizarea planificată a construcției - nu mai devreme de 20 de ani. Din 1990, de instruirea inginerilor și a tehnicienilor se ocupă un proiect inițiat de UNESCO. Schema Marelui Râu Artificial este disponibil pe dinarul libian de douăzeci.
Marele Râu Artificial () [Corola-website/Science/304323_a_305652]
-
imediată a activităților militare, dar au apărut relatări că forțele sale continuă să bombardeze Misrata. A doua zi, din ordinul lui Obama, armata americană a luat parte la bombardamente ce aveau ca scop distrugerea capabilităților de apărare aeriană a guvernului libian, cu scopul de a proteja civilii și de a aplica un "no-fly-zone", inclusiv prin utilizarea de , , și avioane de luptă. Șase zile mai târziu, la 25 martie, prin votul unanim al tuturor celor 28 de membri, NATO a preluat conducerea
Barack Obama () [Corola-website/Science/311138_a_312467]
-
și priveau definirea graniței dintre Libia italiană și Egiptul sub control britanic. Aceste negocieri au dus la ocuparea de către Italia a unui teritoriu nerevendicat până în acel moment. În 1934, Italia a cerut încă o dată mai mult teritoriu pentru colonia sa libiană, de această dată pe seama coloniei britanice Sudan și din nou Anglia a cedat și a permis ca anumite teritorii sudaneze să fie anexate la Libia. Aceste concesiuni au avut loc pe fundalul unor bune relații iatalo-britanice de la acea vreme. În
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Regiunea a fost relativ liniștită în primele luni de război, până în momentul în care Italia Fascistă a declarat război Franței și Regatului Unit pe 10 iunie 1940. Luptele au continuat cu putere până când forțele Commonwealthului au atacat Tunisia, traversând frontiera libiană. În februarie 1943, responsabilitatea Comandamentului Orientului Mijlociu a trecut în sarcina Comandamentului Unit Aliat pentru Medierana. Din acel moment, luptele de pe frontul din Orientul Mijlociu au încetat pentru restul războiului. Aliații au considerat că Orientul Mijlociu (Asia de sud-vest) ar fi putut
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
pe flancuri, Hannibal a aliniat restul trupelor sale din cele trei linii drepte în spatele elefanțiilor . Prima linie a constat în infanteria mixtă de mercenari din Galia, Liguria, și Insulele Baleare. În al doilea rând, el a dispus soldați cartaginezi și libieni , în timp ce veteranii săi din Italia au fost plasați în linia a treia. Hannibal a intenționat să mențină spatele liniei sale de infanterie a treia, în scopul de a contracara tendința lui Scipio de a fixa centrul cartaginez și de a
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
crez statuează că Fiul este „"homoousion to patri"” (de o ființă cu Tatăl, din aceeași substanță cu el). Despre Constantin se crede că a exilat pe cei care au refuzat să accepte Crezul de la Niceea — pe Arius, diaconul Euzoios, episcopii libieni Theonas de Marmarica și Secundus de Ptolemais — si de asemenea pe episcopii care semnaseră Crezul dar refuzaseră să se alăture condamnării lui Arius, Eusebiu de Nicomedia și Theognis de Niceea. Împăratul a ordonat să fie arse exemplarele din "Thalia", cartea
Arianism () [Corola-website/Science/313098_a_314427]
-
marginea de răsărit a deșertului Sahara. Ea cuprinde o parte din Sahara de est întinzându-se din nord de la țărmul mediteran până la granița de nord a Sudanului de la Wadi Huwar. Spre est este mărginit de cursul Nilului. Din teritoriul Deșertului Libian, 75 % se află în Egipt, iar restul de 25 % de Libia. Topografia regiunii este deluroasa cu în partea de sud-vest altitudinea regiunii ajunge la 1.000 de m. Din punct de vedere geomorfologic Deșertul Libian este privit ca un podiș
Deșertul Libian () [Corola-website/Science/314596_a_315925]
-
cursul Nilului. Din teritoriul Deșertului Libian, 75 % se află în Egipt, iar restul de 25 % de Libia. Topografia regiunii este deluroasa cu în partea de sud-vest altitudinea regiunii ajunge la 1.000 de m. Din punct de vedere geomorfologic Deșertul Libian este privit ca un podiș (platou) format din roci calcaroase în partea de vest, Platoul Egiptean cu Gilf Kabir, Abu-Ras-Plateau și Abu-Said-Plateau. Nivelul apei freatice este mai aproape de suprafață în regiunile joase, unde apar oaze că de exemplu Oază Siwa
Deșertul Libian () [Corola-website/Science/314596_a_315925]
-
mari de nisip, cu suprafețe că Marea Nisipoasa (114400 km²), Selima (63200 km²), Qattara-Sud (10400 km²), Farafra (10300 km²), si Ghard Abu Muharrik (6000 km²) care are o lungime de aproape 600 de km. Din punct de vedere climatic Deșertul Libian aparține de regiunile cele mai aride de pe glob, cantitatea medie anuală de precipitații fiind între 0 și 5 mm. Sunt ani în care n-a plouat de loc în regiune sau sunt uneori numai averse scurte de ploaie.
Deșertul Libian () [Corola-website/Science/314596_a_315925]