1,086 matches
-
timp ce-și căuta puloverul gros, moștenit de la Yael, zări o insectă mică lucind pe brațul fotoliului. Era oare posibil ca vreun licurici zăpăcit să fi uitat să se stingă cu toate că noaptea se sfârșise? Dar de fapt nu mai văzuse licurici de peste treizeci de ani și habar n-avea cum arătau. Cu șiretenia unui vânător Încercat, Fima se aplecă și cu o mișcare fulgerătoare a mâinii drepte, care Începu ca o palmă și se termină cu un pumn strâns, reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Pentru o clipă se gândi să-i telefoneze tatălui său, să-i citească la telefon datele despre India, să-l oblige să-și recunoască greșeala și să-i spună că Își pierduse acolo unul din butonii de la manșetă. Asta dacă licuriciul nu era totuși un cercel de-al Annettei. Hotărî până la urmă că era mai bine să nu-i telefoneze lui Baruch, ca să nu se complice. Nemaiavând pe cine să sune, Fima mai stătu câteva clipe În bucătărie, strânse una câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un fel sau altul, de la Hitler. Ce voiam să fac acum? Să dau un telefon. Era ceva urgent. Dar cui? Pentru ce? Ce-a mai rămas de spus? Și eu m-am rătăcit prin pădure. Ca sfântul acela. 21 Dar licuriciul a dispărut Fiindcă dimineață, când coborâse să aducă ziarul, uitase să Încuie ușa și fiindcă era cufundat Într-o Încercare inutilă de-a reasambla radioul stricat, ridică dintr-odată privirea și o văzu În fața sa pe Annette Tadmor, Îmbrăcată Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vedea nici o deosebire. Am vești bune, spuse. Cercelul tău e aici. L-am găsit În fotoliul pe care stai chiar acum. Uite ce nătărău sunt: cum am deschis ochii dimineață, În primele străluciri ale zorilor, am crezut că e un licurici care a uitat să se stingă. Prinse curaj și adăugă: —Vezi Însă că sunt un șantajist. N-am să ți-l dau Înapoi gratis. Annette izbucni În râs. Nu Încetă să râdă nici când Fima se rezemă de ea. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
intenționa să i-o ofere Tamarei, ai cărei ochi erau plini de lacrimi. Dar din cutele batistei căzu un obiect micuț, pe care Fima nu-l observă. Tamar se aplecă, Îl ridică și Îi restitui lui Fima, zâmbind printre lacrimi, licuriciul Annettei. Își șterse ochii cu mâneca, pe cel verde și pe cel căprui, scoase fișa solicitată și fugi pe urmele doctorilor. Din ușă, Întoarse spre Fima fața ei chinuită și spuse cu patos și disperare, parcă jurându-se pe tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aerul amețitor ca vinul, mirându-se că cineva putea suferi În mijlocul unei asemenea frumuseți. La picioarele lui se Întâmplase În dimineața asta o minune: un migdal nonconformist, nerăbdător, hotărâse brusc să Înflorească, de parcă Încurcase anotimpurile. Se acoperise În Întregime cu licurici minusculi, care uitaseră să se stingă la ivirea zorilor. Pe mugurii roz sclipea mulțimea stropilor de ploaie. Migdalul strălucitor Îi amintea lui Fima de o femeie fină și frumoasă, care plânsese toată noaptea și nu-și ștersese lacrimile. Imaginea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Oare Înălțimea Sa mai ascultă? Oare Înălțimea Sa zâmbește? Expresiile aramaice antice precum „zilele de demult“, „de pe altă lume“ și „partea ascunsă“ Îi umplură lui Fima sufletul de mister și venerație. Se Întrebă pentru o clipă dacă lumina și noroiul, licuricii, migdalul și strălucirea cerului, deșertul care se Întindea spre răsărit de aici până În Mesopotamia și de la sud de Bab-el-Mandeb până la capătul Peninsulei Arabice, și bineînțeles locuința sa neîngrijită și trupul lui care Îmbătrânea și chiar telefonul stricat nu erau toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
felinar chior se leagănă În vânt de capătul unui stâlp, pâlpâind, agonizând În Întuneric, iar În afară de el nu mai există nici o lumină În toată pustietatea vastă a Pacificului spre nord, până la Pol, și spre sud, până În Țara de Foc. Un licurici solitar. Absurd. Locul său nu l-a cunoscut. Și totuși lumina aceasta prețioasă. Pe care ai obligația s-o Întreții cât mai mult posibil. Ca să nu Înceteze să strălucească În inima câmpiilor Înghețate, la poalele ghețarilor acoperiți de zăpezi. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
privesc în jos din culmi spre văgăuni, Sufletul îmi zboară spre castele, Și de-acolo se prelinge în spre cele Ancorate-n larg caice: - trei păuni Noaptea când se afundă-n haos, mare, cer și stâncă. Galbeni îmi clipesc trei licurici. Case mici dorm spânzurate-n gol și nici Una dintre ele nu s-a desprins încă. Bucuria dimineții singur mi-o însemn Cu popasul între cimitire, Când, cu mine-aprind, sub cruci din lemn subțire, Tinichele negre fără untdelemn. Câteva zile mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o navă străină. Dar tenacele Tai An era tot mai aproape de fur, precum undele concentrice se strâng mereu mai aproape de piatra zvârlită În apă. A schimbat de nenumărate ori numele și mahalaua. Asemenea celorlalte științe exacte, magia e doar un licurici care luminează În bezna nesfârșită drumul pe care-l străbatem cu zadarnice poticneli; luminile ei se puseseră pe locul unde stătea pitit furul, dar magul nu-i aflase nici casa, nici chipul. Dar el Își urmărea fără răgaz țelul neostoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aceasta diseară? — De ce nu, Rose? spuse Barnes, plin de bunăvoință. Norman privi afară prin fereastra Întunecată a hubloului. Se putea vedea rețeaua rectangulară luminoasă pe fundul oceanului, Înconjurând nava spațială Îngropată, lungă de opt sute de metri. Scafandrii, luminați ca niște licurici, mișunau peste suprafața strălucitoare a grilei. Norman Își spuse: „Ne aflăm la trei sute de metri adâncime și discutăm despre prăjituri!“ Dar cu cât se gândea mai mult la asta, Își dădea seama că cea mai bună metodă de a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
intermitenți. — Singurele structuri interne care se pot distinge În Întuneric, spuse Tina, arătând spre deschizătură, sunt aceste multiple surse punctiforme de lumină. Ele par să-și schimbe poziția de la un cadru la altul. — E ca și cum sfera ar fi plină de licurici, observă Beth. Numai că aceste lumini sunt mai slabe decât licuricii și nu clipesc. Sunt foarte numeroase. Și creează impresia că se mișcă Împreună, În valuri... — Un roi de licurici? — Ceva În genul ăsta. Banda se termină, iar ecranul deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Tina, arătând spre deschizătură, sunt aceste multiple surse punctiforme de lumină. Ele par să-și schimbe poziția de la un cadru la altul. — E ca și cum sfera ar fi plină de licurici, observă Beth. Numai că aceste lumini sunt mai slabe decât licuricii și nu clipesc. Sunt foarte numeroase. Și creează impresia că se mișcă Împreună, În valuri... — Un roi de licurici? — Ceva În genul ăsta. Banda se termină, iar ecranul deveni Întunecat. — Asta-i tot? Întrebă Ted. — Mă tem că da, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cadru la altul. — E ca și cum sfera ar fi plină de licurici, observă Beth. Numai că aceste lumini sunt mai slabe decât licuricii și nu clipesc. Sunt foarte numeroase. Și creează impresia că se mișcă Împreună, În valuri... — Un roi de licurici? — Ceva În genul ăsta. Banda se termină, iar ecranul deveni Întunecat. — Asta-i tot? Întrebă Ted. — Mă tem că da, domnule Fielding. — Bietul Harry, făcu Ted, pe un ton sumbru. Din tot grupul, Ted era cel mai vizibil Îngrijorat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Întâmplat acolo? — A fost minunat. — Ce a fost minunat? — Spuma, spuse Harry și se adânci din nou În tăcere, privind absent În gol. — Spuma? reluă Norman. — Marea. Spuma. Minunată... „Vorbește oare despre luminițe?“ se Întrebă Norman. „Despre configurația Învolburată a licuricilor?“ — Ce a fost minunat, Harry? — Te rog să nu-ți bați joc de mine, spuse Harry. Promite-mi! — Bine, n-o să-mi bat joc de tine. — Crezi că am rămas neschimbat? — Da, așa cred. — Crezi că nu m-am schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
trăsături Își recăpătaseră aspectul normal. Privind sfera de pe monitor, Își putea vedea reflectată În sticla ecranului imaginea familiară. Afurisita aia de sferă! Se Întrebă dacă aveau să știe vreodată ce se Întâmplase cu adevărat. Își aminti de luminițele ca niște licurici. Și ce spusese Harry? Ceva despre o spumă. Spuma. Norman auzi un huruit și privi afară prin hublou. Submarinul se afla În mișcare. Eliberat din ancore, minisubmarinul galben plutea la mică distanță de fundul oceanului, pe care se reflectau luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
deschisă. Privi cu atenție prin spațiul ușii, dar nu văzu decât un Întuneric adânc și uniform. „Acum ori niciodată“, Își spuse și păși Înăuntru. În spatele său, sfera se Închise. Pe măsură ce se obișnuia cu Întunericul, Începu să vadă ceva ca niște licurici. Era un fel de spumă luminoasă, milioane de lumini punctiforme care dansau rotindu-se În jurul său. „Ce-o fi asta?“ se Întrebă. Nu vedea decât spuma. Nu avea nici o structură și, aparent, era nemărginită. Era ca un ocean agitat, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
decenii e făcută țăndări. Ca să nu lăsați totuși orice speranță afară, voi, care intrați aici, În sala de cinema, mergeți mai Încet pentru a putea observa dîra subțire de lumină, e becul plasatoarei, printre rînduri sclipește un șir de regizori licurici, primul merge Spike Lee, din ’89, cu Do the Right Thing tradus Pizzeria lui Sal, urmează Tarantino cu Pulp Fiction și-atît, apoi, schimbîndu-și mereu ordinea, frații Coen, Guy Ritchie, Jocuri, poturi și focuri de armă, Vincent de Gallo, Buffalo ’66
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că singurii care puteau Încetini roata norocului lui Schwarzeneger nu puteau fi născuți decît tot În America. Să vedem ce se va mai Întîmpla, deocamdată mișcarea nealiniaților la Die Hard nu e unitară, nu scrie nicăieri, În nici o carte că licuricii au puterea sau voința de-a Înlocui bezna printr-o strălucire solară, nu putem decît spera, fiindcă aproape tot ce vedem acum seamănă cu desene animate cu oameni. Lipsesc directorii de film, scenariile ( În sensul că-s la fel, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
urmărită chiar și pe Întuneric cînd se dezbracă. De-acum Înainte orice femeie se va putea transforma Într-o orgă de lumini, Într-o caterincă, Într-o fîntînă arteziană”. Carevasăzică, după femeia păianjen și Michelle Pfeiffer liliac, va apărea femeia licurici. Dacă nu va lumina suficient, i se poate adăuga un far de motocicletă, nu se pricepe de ce va cînta o caterincă, În schimb nu trebuie uitate măsurile de protecție pentru bărbați, cărora ar fi bine să li se ocrotească părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nouăzeci de ani și care îi dăruise prima carte. Cât era mică, îi plăcea să-l viziteze, vara mai ales, să stea pe scăunele în curtea mirosind a iarbă și a regina-nopții, să asculte greierii și să încerce să distingă licuricii. Aproape tot ce știe despre flori, gâze, cer le-a aflat atunci. Nimic n-a fost vreodată mai calm ca verile acelea. A simțit dorința să cânte numai atunci și doar așa a cedat insistențelor maică-sii să învețe pianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o creangă doar o cireașă Somn de-amiază - vântul răsfoiește-un ziar prin geamul deschis Nici un nor pe cer - doar cumpăna fântânii se leagănă rar Vacanța mare - alergând după fluturi cu plasa goală Noapte senină - doi copii își dispută un licurici Îndemnându-se cu roua în picioare - copii după fragi Ciripit în zori - nepotul nu găsește nici o frăguță Nici un greier în noaptea fără lună - numai bătrâna Cântec de greier - între doi nori cenușii numai o stea Sorb ceai de tei ascultând
VACAN?A MARE by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83876_a_85201]
-
așează peste voalul alb. Marius prinde mâna Smarandei și începe ușor să-i mângâie degetele, în timp ce o privește cu ochi tandri și mângâietori. Ea îi răspunde cu un surâs plin de promisiuni, la fel de luminos ca sticlirea în noapte a unui licurici. Palmele lor îmbrățișate se caută frenetic, pasional, mărturisesc reflexia pură a unui singur gând. "Sunt al tău, sunt a ta." Mirii gustă din pâinea și paharul de vin sfințite prin binecuvântarea preotului, apoi ținându-se de mână împreună cu nașii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
contur material. Și poate, într-o legendă și mai fosforescentă, Prometeu a furat pentru uzul oamenilor nu numai flacăra, ci și cuvântul. Căci e, desigur, în denumirea abstractă care se naște în creier, fărâma de fosfor care să lumineze deodată licurici sau plantă. Trecute prin brutăria fierbinte a gurii, după ce aluatul s-a zămislit între fibrele abia simțite ale nervilor auditivi, tactili sau vizuali, cuvintele cad de pe buze, rotunjite în portocale, în pâini sau în argilă. ș...ț Sau poate e
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ci → ne → ment → tim 65. Grupați în aceleași coloane cuvintele care au același număr de silabe: Vintilă, Vlaicu, Victoria, Vinea, Văleni, Valentin, Valeria, Vrancea, Voicilă, Cicerone Lucian, Maricica. 66. Alcătuiți propoziții în care să fie și cuvintele: mărăcine, circ, meci, licurici, rătăcit, lucitor, cineva, altcineva, voci, tocit, maci, tricicletă. 67. Transcrieți textul: Trenul trece la ora cinci. Cu el vine Cicerone. Cu cine mai vine? Vine cu nouă voinici. Numai cine vrea vine cu el. 25 68. Alcătuiți propoziții din cuvintele
Primii paşi în lumea cuvintelor/ Auxiliar curricular pentru perioada preabecedară şi abecedară by Teodora Covrig () [Corola-publishinghouse/Science/697_a_980]