954 matches
-
țâise bine de tot iar el zăcuse în cabină cu stomacul în pioneze pe parcursul celor două zile cât durase traversarea. Vremea se îmbună tățise abia când ajunseseră în largul coastelor Ucrainei. Marea se liniștise și arăta ca apa dintr-un lighean. La adăpostul întunericului, vasul ancorase la mică distanță de mal și ei coborâseră într-o barcă ce îi dusese la țărm. Nu-l luase cu el decât pe Boris, ceilalți băieți plecaseră pe drumul obișnuit prin Grecia și Bulgaria. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cioplitorilor de pietre, pentru cumpărarea lemnelor și pietrelor cioplite, trebuitoare la dregerea stricăciunilor Casei Domnului, și pentru toate cheltuielile privitoare la stricăciunile casei. 13. Dar cu argintul care se aducea în Casa Domnului, n-au făcut pentru Casa Domnului nici lighene de argint, nici mucăre, nici potire, nici trîmbițe, 14. ci îl dădeau celor ce făceau lucrarea, ca să-l întrebuințeze pentru dregerea Casei Domnului. 15. Nu se cerea socoteală oamenilor în mîinile cărora dădeau argintul ca să-l împartă lucrătorilor, căci lucrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
sîngele arderilor de tot și tot sîngele jertfelor; cît despre altarul de aramă, nu-mi pasă de el." 16. Preotul Urie a făcut întocmai cum poruncise împăratul Ahaz. 17. Și împăratul Ahaz a sfărîmat tăbliile de la temelie și a scos lighenele de pe ele. A dat jos marea de pe boii de aramă care erau sub ea și a pus-o pe o pardoseală de piatră. 18. De hatîrul împăratului Asiriei, a schimbat în Casa Domnului pridvorul Sabatului care fusese zidit acolo, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
aramă care era în Casa Domnului și au dus arama în Babilon. 14. Au luat cenușarele, lopețile, mucărele, ceștile și toate uneltele de aramă cu care se făcea slujba. 15. Căpetenia străjerilor a mai luat și tigăile pentru cărbuni și lighenele, tot ce era de aur și tot ce era de argint. 16. Cei doi stîlpi, marea, și temeliile, pe care le făcuse Solomon pentru Casa Domnului, toate uneltele acestea de aramă aveau o greutate necunoscută. 17. Înălțimea unui stîlp era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
26. Israel și Absalom au tăbărît în țara Galaadului. 27. Cînd a ajuns David la Mahanaim, Șobi, fiul lui Nahaș, din Raba fiilor lui Amon, Machir, fiul lui Amiel din Lodebar, și Barzilai Galaaditul din Roghelim, 28. au adus paturi, lighene, vase de pămînt, grîu, orz, făină, grîu prăjit, bob, linte, uscături, 29. miere, unt, oi, și brînză de vacă. Au adus aceste lucruri lui David și poporului care era cu el, ca să mănînce, căci ziceau: "Poporul acesta trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
roșii ale vecinei cu copii mulți înțepeniseră de la frigul care se lăsa spre dimineață. Eram bineînțeles copil, cu spaimele de rigoare, și nu aveam nici o grabă să plec undeva. N-am nici o grabă să plec undeva ori să trec la ligheanul cu apă semiîncălzită pentru scăldat. În casa de la Brașov, probabil cea mai dură lipsă, mai grea decât a apei curente, era aceea a bibliotecii. Câteva zeci de cărți depozitate într-un cufăr greu în podul comun erau toată zestrea intelectuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cele cumpărate pentru ghiveci: o pusesem cu frunzele În lada de jos, de la frigider. A, să nu uit să cumpăr hrean! Am o rețetă trăsnet, de gogosari. După ce Îi curăț, Îi spăl și Îi tai felii, Îi pun Într-un lighean mare, de pe o zi pe alta, Împreună cu zahărul, sarea, oțetul, boabele de piper, foile de dafin. Fac lista să nu uit fiindcă durerea de masea care nu Îmi dădea pace și stresul Începuseră să-și spună cuvântul și mă simțeam
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Mașina de spălat am primit-o mai târziu și era un model semiautomat. Trebuia pusă apa caldă în mașină, câte o porție de rufe murdare era mișcată de un rotor, iar pe urmă rufele trebuiau scoase cu mâna, clătite în lighean și stoarse... Drepturile egale asigurate femeilor prin lege era o teorie frumoasă, fără valoare practică însă. Acum femeile aveau serviciu, dar obligațiile casnice erau tot ca pe vremea bunicilor, întrucât în conștiința bărbaților nu se prea schimbase nimic... Cum te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
stres amândouă; ne temeam că a înghețat apa acolo și nu curge. Dar s-au întors cu plinul și au turnat tot ce-au adus în cazanul mare, la înfierbântat. În baie e ca la balamuc, numai oale, ulcele și lighene, plus spirtiera cu care mama speră să încălzească aerul, să nu deger de tot. Mă înmoi pe bucățele cu un burete, fac apă pe jos, dar ce mai contează, miroase a săpun bun și a abur, pe umeri pletele-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
fi putut hotărî și în cazul meu, cum hotărâseră în cazul altora, că nu „merit“ să merg acasă), că pentru a ne spăla mai ca lumea trebuia să ne aducem apă încălzită de la cantină, trecând cam trei sute de metri cu ligheanul plin printr-o turmă întreagă de băieți plini de hormoni, care jucau fotbal pe alee, unde trebuia ori să le suporți mojiciile, ca să păstrezi apa prețioasă, ori să renunți la apă și la spălat, ca să le-o arunci în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pielii. Altele au părul încrețit, vopsit blond, sunt îmbrăcate ca fetițele cu rochițe scurte de muselină. Prin ușa deschisă vezi o pardoseală de gresie roșie, un pat mare de lemn și pe o masă de brad un ulcior și un lighean. Pe strada asta se plimbă o mulțime pestriță - matrozi indieni de pe vase orientale de cursă lungă, nordici blonzi de pe un vapor suedez, japonezi de pe un distrugător, marinari englezi, spanioli, băieți cu înfățișare agreabilă de pe un crucișător francez sau negri de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
faci griji, că n-am trăit în mizerie. Poate că sora considera locuința noastră mizerabilă, pentru că niciodată nu a avut voie să intre decât în bucătărie. Mai precis, tot de ea mai ținea și cămara, nișa de lângă intrare, unde era ligheanul, precum și veceul englezesc separat. O singură dată a vrut să intre în cameră. Rareori i-am auzit glasul lui Eberhart, dar cele două cuvinte de atunci, „marș afară“, au sunat foarte trist. Locuința avea trei încăperi. Pe lângă cameră și bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cu oale pe pereți, cu perne multe cu broderie românească, cu mobile țărănești diferite. Când ne-am găsit acolo, exultam, ne amuzam pe socoteala camerei. Găseam colțuri stil "Louis XIV", "Louis XV" (un scăunaș cu trei picioare) sau "Empire", și ligheanul reprezenta epoca burgheză a lui Louis-Philippe. Viață pașnică de studii. Seara, culcarea la ora nouă. Mă sculam cu soarele și citeam singur pe cerdac. Peste trei ore mă întorceam și o găseam încă adormită. O trezeam plimbîndu-mi mâna rece în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și îngenunche pe iarbă. — Ei, frate? Genba îl privi cu coada ochiului, dar continuă să-și repeadă bărbia în fața oglinzii până când termină, în sfârșit, cu bărbieritul. Numai după ce briciul fu pus la loc și își clăti fața cu apa din lighean, se întoarse complet cu fața spre fratele său. — Ce este, Yasumasa? Ar putea pajii să se retragă, te rog? — De ce nu mergem înapoi la cartierul meu general? — Nu, nu. Aici e locul cel mai potrivit pentru o discuție secretă. — Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vaporul era de obicei mai mic decât bărcuța cu o singură pânză, pentru mine avea ceva din măreția unui transatlantic și, spre deosebire de bărcuță, stabilitatea unui ponton plutitor, deși singura apă pe care îi era dat să plutească încăpea într-un lighean, și acela cu emailul sărit și pete de rugină străvăzându-se tremurat sub limpezimea de un turcoaz pal a apei. Și singurul vânt care îi bătea din pupa era suflarea grijulie a creatorului. Deși mult mai sofisticat, n-avea soarta plină
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de ploaie de pe acoperiș, pentru spălatul rufelor. Iar când n-o strângea sau ploaia venea pe neașteptate, mă încerca senzația că apa se irosește. Ploaia se irosea. Îmi venea să mă reped afară în orice clipă și să pun un lighean sub gura burlanului, chiar pe timpul furtunilor de vară... Furtuna se îndepărta, dar o bucată de vreme pe burlan, în urma ei, la câteva palme de fereastră, jos, continua să se zbată, cu tam-tam de tobă de tinichea, șuvoiul de apă scursă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fire erau prea scurte, altele prea lungi, mi-am dat seama că va trebui să le tai la aceeași lungime dacă vreau ca buchetul să arate cumva, și atunci mi-a venit în minte că dacă aș lua din cămară ligheanul ăl mare, în el ar încăpea toate florile și poate nici cozile n-ar mai trebui tăiate, m-am dus deci din nou în cămară și am luat ligheanul de sub raft, și atunci am auzit ușa bucătăriei deschizându-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mi-a venit în minte că dacă aș lua din cămară ligheanul ăl mare, în el ar încăpea toate florile și poate nici cozile n-ar mai trebui tăiate, m-am dus deci din nou în cămară și am luat ligheanul de sub raft, și atunci am auzit ușa bucătăriei deschizându-se și pe mama întrebând, e cineva aici, ea nu mă putea vedea de ușa de la cămară, dar eu, prin crăpătura ușii, am văzut-o cum stătea acolo, desculță, în cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a umplut-o cu spirt verde, prin găurile de pe fundul găleții a început să picure încet spirtul filtrat, era negru ca un noroi foarte diluat. Caporalul s-a șters pe mâini, ne-a privit câteva clipe, apoi împingând cu piciorul ligheanul vechi de tablă al lui nea Vasile spre noi, ne-a spus că ne mai cere o ultimă favoare, ar dori să luăm fiecare câte-o cârpă și să spălăm puțin baraca pe dinafară, doar cât să i se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ar dori să luăm fiecare câte-o cârpă și să spălăm puțin baraca pe dinafară, doar cât să i se vadă culoarea de-nceput, până atunci el o să facă focul sub ceaun, iar apoi, după datină, o să facem sfânta pomenire. Ligheanul l-am luat eu, apa din puț avea o culoare plumburie și era foarte tulbure, emana și un miros ciudat, mi-a venit în minte ce spusese Zsolt despre osemintele de pe fund, am scufundat ligheanul ușor turtit în apă, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
datină, o să facem sfânta pomenire. Ligheanul l-am luat eu, apa din puț avea o culoare plumburie și era foarte tulbure, emana și un miros ciudat, mi-a venit în minte ce spusese Zsolt despre osemintele de pe fund, am scufundat ligheanul ușor turtit în apă, s-a umplut cu zgomot, iar apa a făcut un mic vârtej în mijloc, am aruncat apa asta dintâi, pe urmă l-am umplut din nou, mai grijuliu, și l-am dus celorlați, Csabi mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aurul trebuie, deci, să fie acolo, în peretele de sub basoreliefuri, dacă tot trebuie să lucrăm atât, să facem cumva să ajungem acolo, să avem și noi profitul nostru, dar Zsolt n-a mai spus nimic, și-a aruncat cârpa în lighean, a oftat adânc, apoi a luat-o, a stors-o de apă și a continuat să frece peretele barăcii. În timp ce noi lucram, caporalul ședea pe scaun, răsfoind cartea aia groasă de istorie, deodată am văzut că s-a ridicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
culca apoi la loc lângă ceilalți doi câini, peste un timp un altul se ridica și dădea o tură în jurul caporalului. Baraca era la fel de cenușie ca atunci când începusem s-o spălăm, deși am îndepărtat o parte din mizerie, apa din lighean se înnoroise, nici n-am mai muiat cârpele în ea, am văzut că și ceilalți se uitau mai mult la caporal cum mestecă în mămăligă. Deodată a luat ceaunul de pe foc, creanga a azvârlit-o câinilor, apoi s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
n-o mai suporți. Eu știu: am verificat. Mahmura labă pe care ți-o tragi de-a curmezișul patului nefăcut - nu ți-o poți face. Să-ți sufli nasul în litrul de cafea - n-ai ocazia Să te piși în lighean - pur și simplu nu vor suporta așa ceva. Nici o femeie adevărată nu va permite așa ceva. Femeile fac existența mai frumoasă. Fără femei viața ar fi cârciumă, un bar mizerabil la trei fără un sfert... Băieți, ați remarcat cumva că chiloții negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
voi depăși criza cu multă bărbăție. M-am sculat la unsprezece și, îmbrăcat cu blugi și cu teniși în picioare, am combătut prin jogging băutorul din mine. M-am îndopat cu haleală de cârciumă: cârnați, fasole gătită cu ghimber, un lighean cu musaca de cartofi. M-am umflat și cu băuturi specifice locului. Tradiționala bere la halbă, vinuri foarte fine și cele mai grozave tării. Am lăsat nouă lire jumătate la automatul cu fructe și șaptezeci și cinci de sterline la agenția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]