KorAP: Find »[drukola/base=limfocită & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...38 >

942 matches

Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482

un răspuns imun primar eficient, sistemul imunitar al organismului reține celulele B și celulele T purtătoare de anticorp corespunzător antigenului sau celule T purtătoare de receptor al celulei T pentru antigenul corespunzător, cu care organismul a venit în contact. Asemenea limfocite B și limfocite T se numesc celule cu memorie. Aceste celule cu memorie reprezintă celule cu un statut intermediar între celula imatură și cea matură, deoarece ele nu au dobândit toate trăsăturile unei celule mature, dar sunt celule cu durată

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
corespunzătoare. Prezența lor permite ca sistemul imunitar al organismului să realizeze un răspuns imun rapid, dacă organismul este reexpus la același antigen, care le-a indus diferențierea inițială. Un asemenea răspuns imun rapid se numește răspuns imun secundar. Rezerva de limfocite imature a unui organism animal conține până la 1012 celule. Unele dintre limfocitele din această rezervă au specificități unice, deoarece nu au fost puse în contact cu un antigen corespunzător lor, pe când alte limfocite sunt reprezentate de până la 106 celule, deoarece

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
se numește răspuns imun secundar. Rezerva de limfocite imature a unui organism animal conține până la 1012 celule. Unele dintre limfocitele din această rezervă au specificități unice, deoarece nu au fost puse în contact cu un antigen corespunzător lor, pe când alte limfocite sunt reprezentate de până la 106 celule, deoarece ele au fost induse să-și desăvârșească diferențierea ca urmare a contactului cu antigenul pentru care ele au fost diferențiate ab initio. O asemenea explozie a unui singur tip de limfocite indusă de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
o rețea de interacțiuni complexe a cărei funcție este asigurarea integrității și conservarea individualității structurale a organismului. În concepția restrictivă a lui N. K. Jerne, sistemul imunitar este reprezentat în exclusivitate de limfocite, iar într-o accepțiune mai largă, pe lângă limfocite, în alcătuirea sistemului imunitar intră o serie de celule accesorii cu rol esențial în declanșarea răspunsului imun: macrofagele și o serie de celule înrudite (celulele Lagerhans din tegument, celulele dendritice și celulele interdigitate). Se apreciază că la adultul normal, numărul

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
de vedere structural și funcțional, sistemul de apărare al organismelor superioare prezintă numeroase dualități:- existența unui compartiment al rezistenței nespecifice și neadaptative (înnăscută) și a unui compartiment cu acțiune specifică și adaptativă (sistemul imunitar „clasic”);- prezența a două populații de limfocite (T și B), care mediază imunitatea celulară și respectiv umorală;- activitatea limfocitelor este modulată fie stimulator, fie inhibitor, sub acțiunea unor celule și a unor factori umorali;- existența organelor limfoide centrale (primare) și periferice (secundare);- existența unui răspuns imun primar

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
moleculei de anticorp;- comportamentul dublu al moleculei de Ac: molecula de Ac recunoaște epitopul specific al antigenului și, la rândul ei, posedă epitopi antigenici recunoscuți de molecule cu rol de receptor. La om se produce zilnic aproximativ un miliard de limfocite ce trec în circulație. Circulând și recirculând prin rețeaua vaselor sanguine și limfatice, celulele și moleculele sistemului imunitar asigură supravegherea organismului, recunoașterea moleculelor și a celulelor nonself, față de care reacționează. 1.2.1. LIMFOCITELE Sistemul imunitar este reprezentat de țesuturi

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
din fasole capabil de a transforma limfocitele mature intrate în G0 (precum sunt neuronii), în celule care revin în G1, adică reiau ciclul celular, prin sinteză de ADN și diviziune celulară. Numărul limfocitelor. Copiii au un număr mai mare de limfocite și de aceea vârsta trebuie considerată ca un parametru fiziologic de variație, în evaluarea numerică a acestor celule. Ele reprezintă 25-33% din totalul leucocitelor, adică circa 2100 celule/mm3 de sânge. Valori mai mici de 1500 limfocite/mm3 semnifică starea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
mai mare de limfocite și de aceea vârsta trebuie considerată ca un parametru fiziologic de variație, în evaluarea numerică a acestor celule. Ele reprezintă 25-33% din totalul leucocitelor, adică circa 2100 celule/mm3 de sânge. Valori mai mici de 1500 limfocite/mm3 semnifică starea de limfocitopenie și cel mai adesea se corelează cu un deficit numeric al limfocitelor T. Astăzi, Imunologia are la bază conceptul unei heterogenități funcționale nelimitate a limfocitelor, care derivă din diversitatea specificității receptorilor suprafeței lor. Populația de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
mm3 semnifică starea de limfocitopenie și cel mai adesea se corelează cu un deficit numeric al limfocitelor T. Astăzi, Imunologia are la bază conceptul unei heterogenități funcționale nelimitate a limfocitelor, care derivă din diversitatea specificității receptorilor suprafeței lor. Populația de limfocite care au receptori identici de antigen și recunosc un singur epitop (sau câțiva epitopi înrudiți) formează o clonă . Toate celulele unei clone sunt descendente ale unei singure celule-mamă. În consecință, teoretic, în organism sunt tot atâtea clone de limfocite, câte

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
de limfocite care au receptori identici de antigen și recunosc un singur epitop (sau câțiva epitopi înrudiți) formează o clonă . Toate celulele unei clone sunt descendente ale unei singure celule-mamă. În consecință, teoretic, în organism sunt tot atâtea clone de limfocite, câte tipuri de determinanți antigenici există în natură. Corespondența complementarității spațiale dintre receptorii limfocitari de antigene și epitopii antigenici asigură posibilitatea elaborării unui răspuns imun specific, după contactul limfocitelor cu oricare dintre epitopi. Din punct de vedere funcțional, se disting

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
antigenici există în natură. Corespondența complementarității spațiale dintre receptorii limfocitari de antigene și epitopii antigenici asigură posibilitatea elaborării unui răspuns imun specific, după contactul limfocitelor cu oricare dintre epitopi. Din punct de vedere funcțional, se disting două populații de limfocite:- limfocite T, care se diferențiază și se maturează în timus;- limfocite B, care se diferențiază și se maturează în bursa lui Fabricius, la păsări, și în echivalenții ei funcționali, de la mamifere (măduva osoasă, ficatul, splina). În funcție de capacitatea lor de a interacționa

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
de antigene și epitopii antigenici asigură posibilitatea elaborării unui răspuns imun specific, după contactul limfocitelor cu oricare dintre epitopi. Din punct de vedere funcțional, se disting două populații de limfocite:- limfocite T, care se diferențiază și se maturează în timus;- limfocite B, care se diferențiază și se maturează în bursa lui Fabricius, la păsări, și în echivalenții ei funcționali, de la mamifere (măduva osoasă, ficatul, splina). În funcție de capacitatea lor de a interacționa cu antigenul specific, limfocitele sunt:- incompetente (imature), cele care nu

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
până la 100 000 de molecule receptoare identice, care așteaptă întâlnirea cu substanțele nonself corespunzătoare. După ce limfocitul și-a dobândit competența într-unul dintre organele limfoide primare, el poate rămâne în repaus, dacă organismul nu a recepționat mesajul antigenic corespunzător. Aceste limfocite sunt neangajate („neinformate” sau „naive”). Cele care au venit în contact cu antigenul specific sunt limfocite angajate („informate”). Ele constituie substratul material al memoriei imunologice și ori de câte ori se vor reîntâlni cu antigenul potrivit, vor produce un răspuns imun rapid și

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
și-a dobândit competența într-unul dintre organele limfoide primare, el poate rămâne în repaus, dacă organismul nu a recepționat mesajul antigenic corespunzător. Aceste limfocite sunt neangajate („neinformate” sau „naive”). Cele care au venit în contact cu antigenul specific sunt limfocite angajate („informate”). Ele constituie substratul material al memoriei imunologice și ori de câte ori se vor reîntâlni cu antigenul potrivit, vor produce un răspuns imun rapid și amplu. După durata vieții, limfocitele sunt:- cu viață scurtă (efectori ai răspunsului imun);- cu viață lungă

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
izotip de Ig, care rămân legate de membrana limfocitului, având rol de receptori de antigen, adevărate „antene” de detectare a antigenului (Ag) specific (fig. 1.14). Sub aspectul specificității de legare a Ag, fiecare organism posedă milioane de clone de limfocite B, adică mici populații celulare identice, descendente din aceiași celulă-stem, care recunosc și leagă același Ag și produc Ac cu aceeași conformație spațială a situsului de combinare. După activare, toți descendenții limfocitului B sintetizează imunoglobuline (Ig) și le secretă ca

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
îi secretă, denumiți limfokine. Limfocitele T realizează următoarele funcții:- liza celulelor care exprimă molecule nonself pe suprafața lor;- reglarea răspunsului imun;- medierea reacțiilor de hipersensibilitate întârziată. Aceste funcții sunt rezultatul heterogenității funcționale și se datorează activării unor subpopulații distincte de limfocite T:- limfocite Tc (Tcl, citotoxice sau citolitice): exprimă pe suprafața lor markerul T8 (CD8);- limfocite Th (helper): au pe suprafață markerul CD4 și sunt cele mai numeroase, reprezentând 60-65% din numărul total de limfocite T ale organismului uman;- limfocite Ts

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
pe suprafața lor;- reglarea răspunsului imun;- medierea reacțiilor de hipersensibilitate întârziată. Aceste funcții sunt rezultatul heterogenității funcționale și se datorează activării unor subpopulații distincte de limfocite T:- limfocite Tc (Tcl, citotoxice sau citolitice): exprimă pe suprafața lor markerul T8 (CD8);- limfocite Th (helper): au pe suprafață markerul CD4 și sunt cele mai numeroase, reprezentând 60-65% din numărul total de limfocite T ale organismului uman;- limfocite Ts (supresoare), purtătoare ale markerului CD4;- limfocite TD sau TDH (de la delayed hypersensitivity): exprimă markerul CD8

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
datorează activării unor subpopulații distincte de limfocite T:- limfocite Tc (Tcl, citotoxice sau citolitice): exprimă pe suprafața lor markerul T8 (CD8);- limfocite Th (helper): au pe suprafață markerul CD4 și sunt cele mai numeroase, reprezentând 60-65% din numărul total de limfocite T ale organismului uman;- limfocite Ts (supresoare), purtătoare ale markerului CD4;- limfocite TD sau TDH (de la delayed hypersensitivity): exprimă markerul CD8. Funcțiile limfocitelor Th se realizează prin intermediul limfokinelor secretate. In funcție de limfokinele pe care le sintetizează, limfocitele Th se clasifică

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
lor de a induce sinteza IgE și de a stimula mastocitele. În esență, limfocitele Th-2 sunt implicate în edificarea răspunsului imun mediat umoral (RIMU). Prin toate aceste efecte, limfocitele Th sunt amplificatoare ale răspunsului imun Limfocitele CD8 (T citotoxice sau limfocite TD) reprezintă 25-35% dintre limfocitele T circulante. Funcția lor constă în efectul litic prin contact celular direct asupra celulelor infectate cu virusuri, malignizate sau alogene. Limfocitele TD sunt mediatoare ale reacțiilor de hipersensibilitate întârziată, de tip tuberculinic. Ele secretă limfokine

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
rol important în inducerea stării de toleranță față de unele antigene exogene, ca și față de moleculele self. Deficiențele funcționale ale limfocitelor Ts creează predispoziții pentru maladiile autoimune. Distincția funcțională între limfocitele TCD4 și TCD8 nu este totdeauna netă. Unele clone de limfocite TCD4 au proprietăți citotoxice, iar unele clone TCD8, după contactul cu antigenul, proliferează și secretă limfokine, ca și limfocitele TCD4. 1.2.1.3. Receptorul de antigen al limfocitelor T (RCT) Molecula cu rol de receptor de antigen a limfocitelor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
un mecanism asemănător cu acela al limfocitelor T α/β, adică recunosc epitopii asociați cu moleculele clasice CMH I și II, dar frecvent par să interacționeze cu molecule CMH neclasice, iar specificitatea interacțiunii lor cu epitopii antigenici este limitată. Aceste limfocite pot să recunoască antigene neconvenționale, ca de exemplu, proteinele de șoc termic și antigenele nepeptidice (glucidice). În general, limfocitele cu RCT-1 (γ/δ) sunt negative pentru markerii CD4 și CD8, deși unele exprimă nivele scăzute ale unuia dintre acești markeri

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
în organele limfoide centrale (timus și bursa lui Fabricius). La mamifere, din măduva osoasă, limfocitele migrează în ficat și splină. Unele își dobândesc competența imunitară chiar în măduva osoasă. La mamifere, ficatul și splina îndeplinesc funcțiile bursei de la păsări. Alte limfocite migrează în timus. Acesta este circuitul primar al limfocitelor, în care se produce diferențierea independentă de antigen, în cursul căreia limfocitele devin imunocompetente. Această etapă se desfășoară în organele limfoide primare (timus, bursa lui Fabricius și echivalenții acesteia de la mamifere

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
specifică - terminal deoxinucleotidil-transferaza (TdT) - cu localizare nucleară. La intrarea în cortexul timic, limfocitele pre-T exprimă markerii membranari CD2 și CD3, dar nu exprimă molecule caracteristice de suprafață: sunt dublu negative (DN) (CD4-CD8-) și negative RCT (RCT-). În cortexul extern, aceste limfocite proliferează și parcurg stadiile schimbărilor fenotipice ale membranei. Majoritatea limfocitelor T DN încetează să prolifereze și își rearanjează genele pentru RCT beta, pe care îl exprimă pe membrană. Cele care nu rearanjează genele și nu exprimă catena beta a RCT

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
RCT, mor. Catena beta se asociază cu o catenă cunoscută ca pre-alfa T și cu complexul CD3, rezultând precursorul desemnat pre-RCT. Limfocitele B necesită ajutorul limfocitelor T, spre a se dezvolta în celule plasmatice. Limfoblastele sunt celule determinate să devină limfocite și care se pot divide (din Kimball, 1994). Precursorul RCT induce excluderea alelică a genelor catenei β din cromozomul omolog, stimulează rearanjarea genelor pentru RCT-α și determină dezvoltarea stadiului dublu pozitiv (DP) (CD4+, CD8+). Celulele DP își au originea în

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
sunt neaderente și nefagocitante, ceea ce le face să se asemene cu limfocitele. Din punct de vedere morfologic, celulele NK sunt mari și granulare și sunt desemnate LGL, de la large granular lymphocytes. Aceste celule au o citoplasmă mai bogată decât celelalte limfocite cu granulații azurofile. Celulele NK nu au nici unul dintre receptorii de antigen caracteristici limfocitelor T sau B și de aceea au fost denumite și celule „nule”. Celulele NK au markeri caracteristici limfocitelor T: au receptori de mică afinitate pentru Fc

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]