1,259 matches
-
lui pipăie rărunchii pămîntului albe netede ca tuburi rădăcinile Înaintează În nervi sug Înțelepciunea vremurilor osemintele nopții Închini un imn cartofului pentru ca intenția anunțată să se și traducă În fapt textual, prin ordonarea muzicală a discursului „circumlocuționar”: vreau să am limpezimea tăcerea ta fruct al țărînei asemeni cu țărîna... În schimb foarte caracteristica secvență imnică a oglinzilor (Ulise, 8) e construită de la Început pînă la sfîrșit pe tiparul „temei cu variațiuni”, obiectul evocat fiind echivalat Într-o Întinsă serie metaforică: oglinda
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mai grandios romantic, trimite spre un sublim al sălbăticiei: „El cade!... Din nălțime În fum se prăbușește C-un muget lung, sălbatic, grozav, răsunător, Din stînci În stînci el saltă zdrobit; se risipește Precum o-mpârăjie de glorios popor. Frumoasa-i limpezime În clipă turburată Se schimbă-n largi troiene de spume argintii Ce valmeș se răstoarnă cu-o furie turbată, Formînd o avalanșă de cataracte mii. Și valuri peste valuri s-azvîrl spumegătoare, Se sparg țîșnind În aer, și ferb scoțînd scântei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să expună pe înțelesul tuturor gândirea lui Tommaso fără s-o deformeze, fără s-o mutileze, transfigurând-o în narațiune captivantă. Scrie limpede, esențial, fără a-și împovăra cititorul cu întortocheri care ar putea întuneca expresivitatea. Are darul natural al limpezimii și al sintezei, ceea ce i-a îngăduit să pătrundă în universul campanellian cu rigoare și, totodată, printr-o tușă lejeră și fluentă. Acest roman, căci de roman este vorba, este un exemplu cu adevărat reușit de narație în care Dante
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
călugăr fără funcții ierarhice. Crezi că ar frebui să ajung la o împăcare cu mine însumi, așa-i? Ești parte dintr-o familie și trăiești într-o mânăstire, asta trebuie să-ți amintești. Dar realitatea ca atare nu are o limpezime ce se percepe fără suspiciuni de tot felul? Fiecare percepe ce poate sau ce vrea. Răutatea și mărginirea călăuzesc judecata superiorilor noștri. Dar scopul nostru nu poate fi știrbit de nimeni. Așadar...Nu eu voi fi cel ce te voi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de tot felul? Fiecare percepe ce poate sau ce vrea. Răutatea și mărginirea călăuzesc judecata superiorilor noștri. Dar scopul nostru nu poate fi știrbit de nimeni. Așadar...Nu eu voi fi cel ce te voi pofti să trădezi esența și limpezimea cu care vrei să percepi realitatea. Eu, ca și tine, cred în certitudinile devenirii, acestea sunt substanța vieții. VII Părea ceva imposibil! Arhiepiscopul urma să oficieze liturghia în Catedrală! Dar Telesio nu era oare considerat un Anticrist? Atunci când la mânăstire
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
repede, la Stilo, în schimb, noi târșâim frazele ca și cum am fi vrut să ne rezemăm pe silabe". Revedea zilele copilăriei și pe cele din temniță, imaginile se încrucișau și se suprapuneau, dar fiecare își păstra identitatea sa; un fel de limpezime îi reliefa fiecare detaliu, chiar și cadența glasurilor îi parvenea nealterată. Chipuri de prieteni și dușmani îi reveneau decupate în minte la perfecție, rămâneau o clipă să stea de vorbă, iar apoi dispăreau cat ai clipi. Strădania lui de a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
te ferească Dumnezeu de mușcătura de cal, auzi în întuneric. E mai rea decât o lovitură de copită... Se spune că în Vinerea Mare, de Paștele Morților, de obicei plouă. Dar cerul nu era greu de ploaie, avea mai degrabă o limpezime alburie. Petrache privi caisul înflorit și se întrebă, ca în fiecare an, ce taină e asta care îl face să se deschidă dintr-odată și numaidecât noaptea. Altădată îl pândise, dar nu reușise să-l vadă înflorind. De la o vreme
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
frig, lăsa să crească iarăși copacii, din rădăcinile lățite ca niște tălpi, sub caldarâm. Zidurile vechi se ridicau din nou și pământul se lecuia de betegelile și spaimele adunate în vreme. De sus, lumea începea să se vadă în toată limpezimea ei, reîntregită, rotundă... Legătura de leuștean Simțea, pe măsura trecerii timpului, că tot mai puțin e ea însăși și tot mai mult numele pe care i-l dădeau ceilalți. Și, mai ales, ceva i se strângea în piept, se făcea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ridică mâna, cu unghiile sclipind de parcă ar fi fost bătute, ca potcoavele, pe nicovală, și necheză scurt, toți ceilalți se opriră, așteptând. Magdalena, în schimb, nu putea stârni vreo îndoială. Pe chipul ei palid, semnele bolii se vedeau cu o limpezime tulburătoare. Avea părul negru și întins, de parcă îl netezise cu o bidinea uleioasă. Ochii îi erau uscați și scăpărători, clipea des și zadarnic, căci privirile îi rămâneau foșnitoare ca iasca. Pomeții ascuțiți erau palizi și pielea se subțiase într-atât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să afle și alții cum e cu boala ei, a cititului... Noaptea era senină. Vântul sufla doar atât cât să clatine felinarele și să agite frunzele. Luminile pâlpâiau, așa că stelele păreau că se mișcă pe cer. În aer plutea o limpezime de parcă până atunci nu fusese nimic. — Poate că nici n-a fost, spuse Tili. Poate ceea ce ne amintim e, de fapt, viitorul. Nu suntem așezați cum trebuie. Jenică se opri lângă castanii de pe Bulevardul Gării. Mașina mătură trotuarul cu farurile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întredeschise a bătrânului. Vru s-o împingă, pentru a da câteva ghionturi balansoarului în care dormita cel căruia îi spunea „unchiule“, nu din pricina vreunei rudenii, ci doar pentru a nu-i spune, pe șleau, „moșule“. Vocile dinăuntru se auzeau cu limpezime, fără fereală, el își dregea vocea, căutând să pară mai tânăr, iar ea îi răspundea cu o candoare ce părea că nu cunoscuse păcatul. Nu știam că te cheamă Poly, se auzi vocea unchiașului. De la ce vine asta ? — De la Polixenia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
transforma în convingere și, în cele din urmă, determinîndu-mi eul, pentru a deveni caracter. Oricine poate cunoaște căderea în eroare ca obnubilare pasageră a spiritului propriu. Privirea care se tulbură și care, o vreme, este incapabilă să surprindă traiectoriile și limpezimea relațiilor este proprie oricui. Prostia ocazională este un fenomen uman universal. De aceea oricine poate spune sau poate face prostii, fără să devină din această pricină un prost. Pentru a deveni constitutivă, prostia, care în cazul unui om inteligent e
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca scriitor e din numărul acelor puțini cari nu reproduc numai idei nerumegate din cărți străine, ci gândesc mai cu seamă singuri; apoi d-sa mai are talentul de a espune foarte clar materiile cele mai grele, fără ca prin aceasta. limpezime obiectul să piardă ceva din însemnătatea sa. Aceste două calități, rare pretutindene, dar și mai rare în țara noastră, ne îndreptățesc a crede că prelegerea de duminică va fi îndestul de interesantă. [11 februarie 1877] ["AMBASADELE OTOMANE DIN STRĂINĂTATE... Ambasadele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
explicată prin puritatea lor sexuală, dar - subliniază Dodds - adevăratul motiv Îl constituia mai buna lor capacitate de autosugestie 3. Deseori a fost susținută ideea superiorității dialogului De Pythiae Oraculis față de De Defectu... În privința teoriei inspirației profetice. Pe de o parte, limpezime și concizie, pe de alta, multă șovăială. R. Flacelière subliniază că De Pythiae... este dialogul care cuprinde adevărata și definitiva teorie a inspirației elaborată de Plutarh. Aici Plutarh renunță la intermediari, fie pneuma, fie daimones. Suntem, Într-adevăr, nevoiți să
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
funcția sa profetică, divinația reprezintă, așadar, o irupție a permanenței și a omniscienței divine În curgerea schimbătoare a existenței umane.” 1 Oracolul, În cazul nostru oracolul zeului Apollo, are puterea de a prevesti viitorul, de a-l dezvălui cu aceeași limpezime pe care o regăsim În sfaturile practice și În prescripțiile cultuale. Dar ceea ce ar dispărea atunci ar fi tocmai necunoașterea radicală a viitorului, proprie condiției umane și care o deosebește de cea a zeilor. Iată de ce, după celebra frază a
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
aceasta prin grija oamenilor, fără sprijinul unui zeu care conferă Oracolului divina sa autoritate. 30. Cu toate acestea, așa cum odinioară oracolelor li se reproșau ambiguitatea și obscuritatea lor, acum s-au găsit unii care să le reproșeze o prea mare limpezime: ce să mai zic, o stare de spirit puerilă și naivă. Copiii, Într-adevăr, când văd (D) curcubee, cercuri de lumină, comete, resimt mult mai multă bucurie decât atunci când văd luna și soarele. Așa se Întâmplă și cu detractorii oracolului
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
acestea e Înclinată, căci facultatea amintirii se lansează În viitor și vine În Întâmpinarea celor ce vor veni, pe măsură ce se Îndepărtează de cele trecute și deja Încheiate. 40. O atare putere dețin sufletele noastre din născare, dar e lipsită de limpezime; (C) și oferă numai imagini confuze. Totuși, la fel de adevărat e că În anumite suflete se Întâmplă adesea să se dezvolte, să sclipească În vise sau În apropierea momentului morții, fie că trupul, În asemenea Împrejurări, se află Într-o stare
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
etc. Notabilă corespondența activă dar și acidă cu corespondenții și cititorii, ca în cazul convor birii cu Al. Cornea: „Du‐te iubire”, nu zicem ba, dar... trimite‐o alt‐ undeva...; sau sfat pentru G.G. Ursu: ...”Mai cercați!”... Despre calitatea și limpezimea versurilor am ales ceva semnat de G. Nedelea: 441 Cântec trist - cântecelor mele Cântecele mele Flori târzii, uitate Cine-o să vă cânte Trist pe înnoptate?... Cine va-nțelege Basmul vostru oare Plin de suferință?... Basmu-acela-n care Ca-ntr-un
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
toamnă kaki pentru anotimpul zăpezii de pe flori de cireș" - 18 septembrie 2006 24. Marina Costea - Vertebrele timpului - "Domnului director al TELEVIZIUNII VASLUI și al GRUPULUI DE PRES| CVINTET TE-RA; doctor Dumitru V. Marin. Din suflet această carte, născută-n limpezimea orelor târzii, ca o VERTEBR| A TIMPULUI, peste viitorime. Cu mult respect și dăruire scriitoricească, aceeași, Marina Costea, ce se dorește a fi un ASTRU al poeziei românești." - 10.09.2007 25. Alexandru Ionescu însemnări în verde - gri - "Doamnei și
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
respect pentru tradiție, dor de Înnoire, Înnobilare, egalitate. Acesta era un ceremonial al unei solemnități academice menit a pildui În chip intuitiv marele preț etic al vieții academice, de pretutindeni și de totdeauna. Se Înțelege din acest ceremonial cu toată limpezimea de ce concepția vulgară a instituției universitare ca fabrică de diplome este din temelie greșită. Referindu-se la evoluția instituțiilor universitare, Emile Durkheim 8 arată că „...la Început universitatea nu a fost altceva decât o corporație de diferiți profesori” (p.85
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
de a mă teme de tot ce e mai rău etc. După epuizarea tuturor strategiilor supraviețuirii, notația de jurnal Începe să semene mai mult a contabilitate maniacală: o consemnare seacă a micilor piedici care-i Încetinesc ascensiunea stabilită cu atâta limpezime. Un traiect pe care se acumulează deznădejdile și deruta. Frazele lui au, din ce În ce mai des, un apăsat aer testamentar. Cuvintele par a fi Încrustate În piatră. Nici o moliciune, nici o inflexiune din care să deduci nesiguranța ori ezitarea. În Jurnalul lui vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
la baza planului operativ al lui Frunze. (Exact. Așa e). Este șansa noastră să ne conducă, în anii grei ai Războiului național, Stăpânul înțelept și experimentat Marele Stalin. (Da, poporul a avut noroc). Toți cunosc forța nimicitoare a logicii staliniste, limpezimea de cristal a minții sale. Fără falsă modestie, toate astea sunt adevărate). Dragostea lui pentru popor. Înțelegerea lui pentru oameni. Refuzul de onoruri. Modestia sa uimitoare (Modestia foarte adevărat)367. (trad. a.) Biografia adulatoare nu menționează, însă, că ascensiunea politică
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
noastre, la demonstrațiile făcute, pentru a garanta validitatea judecățiilor emise. Credem că sociologul are datoria să își invite cititorii (sau auditorii) în "laboratorul" său, pentru a-și putea da seama de construcția cunoștințelor care le sunt comunicate ca fiind valabile. Limpezimea ne întunecă judecata. Unii pretind că ceea ce este clar este și prea puțin profund și că un anumit grad de neclaritate sau o mare complexitate sunt semnul unei gândiri geniale. Suntem convinși că un lac de munte poate fi în
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
și prea puțin profund și că un anumit grad de neclaritate sau o mare complexitate sunt semnul unei gândiri geniale. Suntem convinși că un lac de munte poate fi în același timp limpede și adânc. Mai greu e până atingem limpezimea. Cititorii (de ambele sexe) pot folosi această carte în mai multe moduri. Se poate gândi că această lucrare a fost concepută pentru a ajuta sociologia și celelalte științe sociale să avanseze, chiar și cu puțin. Studiind această carte, el speră
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
semnul îndoielii toată strădania consolidării democratice a României, o lucrare care investighează parlamentarismul în formă sobră, analitică, riguroasă, raportându-se la fundamente, reguli și aplicări corecte ale principiilor sale, nu poate decât să ne ofere un reper de corectitudine și limpezime. Lucrarea abordează o temă mai puțin examinată, dar nu mai puțin interesantă care ține de parlamentarism, concentrându-se asupra aplicării acestuia la nivelul instituțiilor internaționale. Există o vastă literatură de specialitate privind organizațiile internaționale, analiza acestor structuri suprastatale fiind concentrată
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]