2,115 matches
-
în frunte, mare. Și easte ager și agiunge pre căprioară și o loveaște cu cornul și o împunge. Deci tot o poartă în corn 40 de dzile până putredeaște și cade din corn. Și, până o poartă, numai cu limba linge singele ei și scură tot lingând sângele. Aceaea îi easte hrana foarte cu nevoie și încă dzua de trei ori spre răsărit și să roagă lui Dumnedzău." Cf. Fiziologul. Archirie și Anadam, ed. cit., p. 95. Nu am mai găsit
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și agiunge pre căprioară și o loveaște cu cornul și o împunge. Deci tot o poartă în corn 40 de dzile până putredeaște și cade din corn. Și, până o poartă, numai cu limba linge singele ei și scură tot lingând sângele. Aceaea îi easte hrana foarte cu nevoie și încă dzua de trei ori spre răsărit și să roagă lui Dumnedzău." Cf. Fiziologul. Archirie și Anadam, ed. cit., p. 95. Nu am mai găsit în nici o sursă medievală occidentală o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
etica este un simțământ nu doar atrofiat, ci autoextirpat. Lingăul Cuvântul lingău vine de la a linguși - un verb prea blând, totuși, pentru a defini sensul peiorativ al termenului. Și mai aproape de cuvântul lingău este, după cum poate bănui oricine, verbul a linge, cu sensul de „a peria”, a lăuda pe cineva - dar nu oricum, ci strident, jalnic, dizgrațios; a linge, adică, în locurile decăzute și vulgare ale făpturii umane, în dos, la dos etc. În vremea comunismului exista un sinonim foarte adecvat
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
prea blând, totuși, pentru a defini sensul peiorativ al termenului. Și mai aproape de cuvântul lingău este, după cum poate bănui oricine, verbul a linge, cu sensul de „a peria”, a lăuda pe cineva - dar nu oricum, ci strident, jalnic, dizgrațios; a linge, adică, în locurile decăzute și vulgare ale făpturii umane, în dos, la dos etc. În vremea comunismului exista un sinonim foarte adecvat pentru lingău, acela de pupincurist, dar era aplicat mai cu seamă cu sens politic și politizant: astfel, era
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
fi acuzați oameni ai fostului regim (din diferite domenii) care s-au adaptat cameleonic la postcomunism, fie pentru a defini o tendință oarecum generalizată la români, aceea de a se complace într-o obediență slugarnică, dar sârguincioasă de a-l linge, a-l linguși pe cel aflat într-o poziție ierarhică avantajoasă de unde acesta (șeful, liderul) era proiectat ca dispunând de puteri aproape discreționare. Ciudat sau nu, dar verbul cel mai utilizat la noi, la români, pentru a însoți substantivul ori
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
zilele noastre - căci textul de față face parte dintr-o încercare de radiografie a fiziologiei românilor -, lingăul este destul de vizibil în spațiul public. Înrudit cu lingăul comunist, cel postcomunist nu mai are nici o reținere, nu se mai ferește: a-l linge pe cel puternic în dos sau pe obraz (sau a pupa, simbolic, mâinile stăpânului) poate fi un gest ritualic, un ceremonial acceptat. Televiziunile private, ziarele practică, și ele, această formă de gudurare pe lângă stăpân (investitorul, patronul): în acest sens, gudurarea
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
și dus a fost. Trecând peste câteva dealuri, a ajuns În cele din urmă aici printre blocurile locuite de pensionari. Cei miloși Îi aruncă așa câte o ciozvârtă. După ce o mănâncă se așează iar pe câte un răzor și Își linge rănile. Urmele ciomegelor mai că se vindecaseră. Trecând pe acolo, știam că la un bar cu terasă se găsește suc de roșii, caz rar. Crâșmărița nu m-a privit prea prietenos, văzând că doar la atât se limita consumația mea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
bărbați, femei și copii fu aruncat în arenă. Erau creștinii osândiți hrană fiarelor. În câteva minute leii, tigrii și leoparzii sfâșiară prada și din creștini nu mai rămăseseră decât oase împrăștiate prin țărână și bălți de sânge pe care le lingeau fiarele. Din galerii poporul roman strigă cu satisfacție: „Ave Caesar!” când deodată de pe banca de lângă împărat se ridică un bărbat și strigă: „Și eu sunt creștin’: Era arhitectul care construise Colosseumul. Mulțimea rămase uluită, dar în curând strigă într-un
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
în călcâiul animalului. Leul suspină adânc, Androcles apăsă pe umflătură, curăță rana, o spălă, în timp ce leul suferea cu multă răbdare. După un timp scurt, leul simțindu-se mai ușurat de dureri, începu a sări, a bate din coadă și apoi linse cu recunoștință mâinile și picioarele doctorului său. De acum încolo, Androcles deveni prietenul animalului cu care împărțea zilnic mâncarea, timp de câteva luni, după care sclavul Androcles fu prins de către niște oșteni înarmați care-l duseră la stăpânul de la care
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
în planul lexicului structurat, dar de o altă natură. În acest sens, am putea porni chiar de la exemplele de solidarități lexicale oferite de către Walter Porzig, pe care le citează și Coșeriu: Cu ce se mușcă? Cu dinții. Cu ce se linge? Cu limba. Cine latră? Câinele. ș.a.m.d. Ne-am putea imagina un exercițiu similar, dar care să cuprindă nu lexeme, ci texteme: Cui i se ia darul? Nemulțumitului. Cine nu merge de multe ori la apă? Urciorul. Care câine
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
mai multe ori admirația față de acest CR, pe care naratorul îl așază chiar în opoziție cu câmpul oamenilor (BROTÓS, v. infra, 3.2.1.): "Deasupra, în crengi, huruiau hulubi sălbatici. Într-o lature, în unghiul unui zid, o haită își lingea și-și alăpta cei nouă căței. Și arborele și hulubii și acea mamă cu puii ei erau în sama lui Dumnezeu. Nu cugetau, nu se zbuciumau, nu se împotriveau și nu plănuiau, ca oamenii." (p. 37) Explicația acestei opoziții constă
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Ils professaient, en outre, le mépris le plus complet pour la Femme, qu'ils traitaient de "Bête à plaisir". Ils citaient à tout instant Schopenhauer, leur dieu; réclamaient le rétablissement des harems et des tours, avaient fait broder sur le linge de table qui servait au dîner du Célibat, ce précepte ancien: Mulier, perpetuus infans et au-dessous, le vers d'Alfred de Vigny: La femme, enfant malade et douze fois impure!" [Maupassant, Le verrou, în La Parure, p.266]. 29 " Într-
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
aux occasions, usant des grands magasins avec une telle adresse de bonne ménagère, exempte de fièvre, qu'elle y réalisait de fortes économies; Henriette enfin, qui, très élégante, y achetait seulement certains articles, șes gants, de la bonneterie, tout le gros linge" [Zola, Au Bonheur des Dames, p.94-95]. 272 "Du reste, pourquoi étalez-vous tânt de marchandises? C'est bien fait, si l'on vous vole. On ne doit pas tenter à ce point de pauvres femmes sans défense" [Zola, Au Bonheur
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Quand elle passait en voiture sur leș boulevards, la foule se retournait et la nommait, avec l'émotion d'un peuple saluant să souveraine" [ibidem, p.306]. 356 "Quand la fenêtre s'entrouvrait, on pouvait apercevoir la comtesse raccommodant son linge, comme une petite bourgeoise besogneuse; tandis que la jeune fille, entre son piano et să boite d'aquarelle, tricotait des baș et des mitaines pour să mère" [Zola, L'Argent, p.68]. Condiția nobilelor poate fi calificată drept "héroïsme quotidien
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
din oportunism, nu din devotament. Oportuniștii au fost primele unelte de care s-au folosit comuniștii ca să ne îngenuncheze. Acest lucru l-a formulat Lenin sub expresia „prietenii de drum”; toți au plătit cârdășia sub cnutul călăului căruia i-au lins mâna. Grupul Ibănescu lansa știri alarmante despre Pitești; elevii mai fricoși își făceau probleme cu privire la atitudinea pe care să o ia în cazul unor presiuni fizice și au trimis emisari să stea de vorbă cu mine. Mai ales în închisoare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
căzut cu fața în arpacașul fierbinte, opărindu-mi buzele, nasul și ochii și m-am prăbușit alături, răsturnând și gamela pe dușumea. La fel au pățit și ceilalți. Bâtele au intrat în funcțiune și sub lovituri am fost obligați să lingem toată mâncarea vărsată pe jos. Supliciul a durat câteva zile; buzele și gura erau carne vie. Apa, o saramură ce-ți ardea gura și stomacul, trebuia băută din aceeași poziție - dar nu mai puteam bea; limba nu o mai puteam
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Atingând lanțul, un fior mi-a trecut prin fluierele picioarelor; deasupra gleznelor aveam totdeauna senzația de gheață a brățării metalice care-mi săruta gleznele. I-am adus o bucățică de pâine și i-am dezlegat curelușa din jurul gâtului. Mi-a lins mâna, s-a tăvălit de bucurie peste florile dintr-o brazdă și se gudura la picioarele mele. Hai, du-te, ești liber! Nu mai sta! M-a privit atent, a sărit pe pieptul meu, apoi peste straturi, spre gardul din
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
întindeți. Tolstoi are o poveste cu o cățea. O știți? Spune-o, că văd că te-ai încins! După ce-i ucide cățeii, stăpânul, însoțit de schelălăitul cățelei, se întoarce acasă; îi aruncă o bucățică de mămăligă animalului și acesta îi linge mâna. V ați putea coborî la această condiție? Nu! Dar ce vrei să spui? Atunci de ce cereți altora? V-aduceți aminte ce spuneau cei mai mulți dintre anchetatori, pentru a obține declarațiile pe care le voiau? Nu știu la ce te referi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
blugiței, alcoolul l-am cam terminat, tachinări sentimentale, ia să vedem, prima cacofonie, nu o pune acolo că cade! sticla! ne sesizăm prin repetare emfatică, mai departe nu mergem, mai degrabă se pun amîndouă mîinile pe pulpele fetei, iaca cacofonia lingam și următoarea instrucțiune: deci se ia sticla și se duce la... gurăăă! autoadmirativ, studențim de nu se poate, în exactă succesiune de lumini pe bordura digului, Stațiunea piscicolă Podu Iloaiei, lună în poziția ei inevitabil reținută în covrigul lunii, împinși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Mureș, al doilea frate, "pirana" piranha, tot românizat pronunță și bucureștenii, șerpăria în anaconda, caiman, papagalul-capră, nu se adună cît în grădina călătoriei, soare vuietul bolii de oraș, Tatăl Meu pînă acum lucrează! trei tigri siberieni prea mari de salivă, linge gardul, cască pînă apucă aer cu colții. Vineri, 30 decembrie, ora 7,30, în personalul Gheorgheni Războieni, în stația Tîrgu Mureș, moartea de la 30 decembrie reclamă la țigări "Sfîntu Gheorghe", scutul alb, crucea roșie cu coarne, treci înțelegerea prin sentimente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ca să se dea de pomană. Astea-s ciubucuri, domnule, ciubucărele, cibucărașe. Haideți să fim realiști! S. B.: Este, într-adevăr, dezolantă atmosfera de acolo, când vezi cum a cuprins paragina spațiul acela în care acum 25 de ani, vorba aceea, "lingeai mac" de curat și îngrijit ce era. Nu trebuia neapărat să rămână acolo ceea ce a fost, dar putea să nu fie atâta debandadă, ci un spațiu îngrijit, orice destinație ar fi avut. În fond, dincolo de toate interpretările pe marginea evenimentelor
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
gheboșate din rocă gălbuie, se așterne o fâșie de un verde deschis, înghețat și pur, mai puțin strălucitor, ba chiar opac, lipsit de transparență. Ne aflăm în nord, și lumina solară nu poate străpunge marea. În locurile unde apa molcomă linge stâncile, stăruie la suprafață o peliculă de culoare. Cerul fără de nori e foarte palid înspre dunga de indigo a orizontului, punctată cu ușoare scânteieri de argint, la zenit. Albastrul se intensifică și vibrează. Dar cerul e rece, până și soarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să-mi mai scape. Cugetările mele nu se mențineau tot timpul la acest nivel înalt. Un gând fugitiv legat de Rosina mi-a readus în minte imaginea lui Ben arătând în plină prosperitate, sau, cum ar fi spus Fritzie Eitel: „lingându-și buzele și dând din coadă“. Să fi fost această înflorire simplu rezultat al unei morți suportate și acceptate ca o cale de eliberare, ca și perspectiva Operei din Sydney reflectată în apă? Oare unde-și petrecuse noaptea Rosina înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ei au râd și eu am râs și cu toții am râs, iar Lizzie mi-a strâns mâna cu putere. Le dădusem îngăduința de a fi fericiți și-i vedeam cât erau de satisfăcuți și de recunoscători. Toată lumea părea să se lingă pe buze și s\ dea din coadă, cu excepția mea. Cidrul era prea dulce și destul de tare și începusem să-i simt efectul. Aerul meu de jovialitate devenise parcă mai natural, când gândul la Titus mi se ivi în minte în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Îi e feleșagul. Și tot feleșagul o face independentă, iar suspicioasei pisici i-au trebuit trei milenii de venerație pentru a accepta omul, În vreme ce „prietenul omului“, câinele, a devenit asta doar pentru că abia a așteptat momentul În care să-i lingă mâna. Așa zisa necredință a pisicii rezidă În caracterul pe care-l imprimă relației ei cu omul: parteneriatul; dacă bagă de seamă că n’o iubesc Îndeajuns, mă părăsește. Pisica a rămas pe soclul menit zeilor nu Întâmplător: egiptenii știau
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]