4,823 matches
-
revista capătă un caracter preponderent științific și literar. Această transformare este, de altfel, comentată chiar de Hasdeu într-un articol-program din primul număr al anului 1876, în care arată că periodicul va urmări probleme de strictă specialitate, din domeniile istoriei, lingvisticii și „psicologiei poporane”, cu o mare grijă pentru elementul autohton și balcanic, pentru culegerea de material. Colaboratorii politici, alături de Hasdeu, care este autorul celor mai multe editoriale și articole de polemică, sunt G. Missail, N. V. Scurtescu, Gr. G. Tocilescu și, în 1877
COLUMNA LUI TRAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286336_a_287665]
-
autohton și balcanic, pentru culegerea de material. Colaboratorii politici, alături de Hasdeu, care este autorul celor mai multe editoriale și articole de polemică, sunt G. Missail, N. V. Scurtescu, Gr. G. Tocilescu și, în 1877, D. A. Sturdza. Hasdeu publică și contribuții de istorie sau lingvistică, articole de critică literară, note polemice împotriva Junimii, continuând astfel campania din „Traian”, versuri, precum și comedia Trei crai de la răsărit (sub titlul Orthonerozia). Cu scrieri literare colaborează V. Alecsandri, G. Barițiu, Gh. Sion, Iosif Vulcan, N. V. Scurtescu, Mihail Zamphirescu, Matilda
COLUMNA LUI TRAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286336_a_287665]
-
a respecta întocmai textul obținut de la informator. Însă, din dorința de a le face mai accesibile, culegătorul a preferat să renunțe la particularitățile fonetice ale graiului bănățean. Cântecelor vechi, C. le recunoaște nu numai o valoare poetică, ci și una lingvistică. Din prefață se rețin câteva detalii asupra împrejurărilor în care s-au cules baladele, a ocaziilor în care acestea se cântă, precum și observații privind melodiile cântecelor bătrânești, formulele lor finale, reacția ascultătorilor. Alături de balade fantastice, dintre cele mai vechi, numeroase
CORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286414_a_287743]
-
I. Cuza” din Iași, pe care o va absolvi în 1974. Profesor o vreme la câteva școli ieșene, frecventează în paralel și Facultatea de Istorie, obținând licența în 1979. Un an mai târziu va fi angajat cercetător la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor al Academiei Române, în colectivul ce elabora Dicționarul literaturii române în secolul al XX-lea, pentru ca, în 1982, să devină asistent la Catedra de germană a Universității ieșene. Bursier al Fundației „Alexander von Humboldt”, efectuează mai multe
CORBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
scriitor ratat, pe marginea criticii. Critica e intelectualism: intuiție a diferențialului, generalizare, explicare și reliefare originală.” Fără să fie un teoretician sistematic, C. revine, de câte ori e cazul, pentru a se autodefini (Despre critică și critici, Profesie de credință, Critica și lingvistica, Critică de judecată și gust, Disociații critice, Creația în critică, Critica estetică, Noi precizări despre critică), aspirând să prindă un scriitor într-o formulă. Nu sintagma „înapoi la Maiorescu!” tentează, ci o alta: de la Maiorescu, înainte! Criticul cel mai bun
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
academice internaționale (1983-1985). Și-a susținut doctoratul în 1978, cu teza Construcție și semnificație în romanul românesc. În „Iașul literar”, „Cronica”, „România literară”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Arlechin”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»”, „Dialogue” (Montpellier), „Dacia literară”, „Anuar de lingvistică și istorie literară” (Iași), „Timpul” a publicat numeroase eseuri, articole, cronici și studii. Apărută în 1982, Constructori ai romanului, carte consacrată lui Liviu Rebreanu, Hortensiei Papadat-Bengescu și lui Camil Petrescu, rămâne un titlu de referință ca lucrare de sinteză asupra
CREŢU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286488_a_287817]
-
istoriei ce este în facere și scriere: „Istoria are astăzi la îndemână toate mijloacele de înregistrare. Cu epica e ceva mai greu. Înainte de toate îi trebuie un talent [...] ce va trebui să se dezbare de acel romanticism și exces de lingvistică, care, în mare parte, au copleșit literatura română, reducând-o, în cele mai multe cazuri, la tirade. Prefaceri sociale, prefaceri artistice. Adevărul și Realitatea. Nici că se poate două muze mai darnice în inspirație.” În cuprins, cu caracter de rubrici fixe, există
CRONICA ARTISTICA SI LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286522_a_287851]
-
Viena și Roma, Școala Ardeleană, care a așezat temelia culturii și conștiinței naționale moderne. Învățații Școlii Ardelene, în majoritate clerici uniți, au pus la loc de frunte și publicarea de literatură religioasă. Deschizând un capitol nou în dezvoltarea istoriografiei și lingvisticii, Școala Ardeleană a năzuit totodată să elibereze limba română, nu în ultimul rând scrierile religioase, de caftanul greoi și învechit al slavonismului și să o aducă mai aproape de eleganța rezonanțelor ei originare, latine. Dintre aceste străduințe nu putea lipsi aceea
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
Semproniei (n. Șimic), funcționară, și a lui George C. Bogdan, publicist. Urmează liceul în orașul natal (1957-1960) și Facultatea de Filologie, secția română-germană, a Universității din Timișoara (1960-1965). După absolvire, este repartizată în activitatea de cercetare științifică, la sectorul de lingvistică din cadrul Bazei de Cercetări Științifice Timișoara a Academiei Române unde este cercetător și în prezent. Din anul 1998, va fi și cadru didactic la Universitatea Tibiscus din Timișoara. Și-a luat doctoratul în filologie cu teza Limbajul criticii literare românești (1979
BOGDAN-DASCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285787_a_287116]
-
necanonice și apocrife. Astfel, scrierile canonice <footnote „CANÓN, canoane, s.n. 1. Regulă, dogmă bisericească; tipici. ♦ Normă, regula de conduită. Lista de texte sacre care se bucură de autoritate deplină în cadrul unei religii.” Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan", Univers Enciclopic, 1998 footnote> sunt recunoscute și sacralizate de către biserică, fiind considerate de inspirație divină. Acestea sunt reprezentate de totalitatea cărților din Vechiul și Noul Testament. Însă termenul de „canon" nu se rezumă în epoca noastră numai la noțiunea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Ciubotaru, țărani. După ce face liceul la Dorohoi și, între 1961 și 1966, Facultatea de Filologie a Universității din Iași, devine muzeolog la Muzeul Etnografic al Moldovei din Iași (1966-1967), iar din 1968, cercetător la sectorul de folclor al Institutului de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor al Academiei Române, Filiala Iași. Își ia doctoratul în etnologie cu teza Cântecul funerar și contextul său etnografic pe Valea Șomuzului Mare, susținută la Universitatea din Cluj-Napoca în 1978. Colaborează la Dicționarul literaturii române de la origini până la
CIUBOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286282_a_287611]
-
Editura Minerva, București, 1974, p. 69. 18. I.I. Russu, Etnogeneza românilor, Editura Științifică și Enciclo- pedică, București, 1981, pp. 118, 251-252. 19. B.P. Hasdeu, Istoria critică a românilor, Editura Minerva, București, 1984, pp. 577-580. 20. Ovid Densusianu, Opere, vol. I, Lingvistică, Editura pentru Lite- ratură, București, 1968, pp. 633- 634. 21. Gândirea asiro-babiloniană în texte, studiu introductiv de Constantin Daniel, traducere, notițe introductive și note de Athanase Negoiță, Editura Științifică, București, 1975. 22. Eugenio Battisti, Antirenașterea. Cu un apendice de manuscrise
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
altă parte, sau dintre engl. to weave („a țese, a urzi”) și engl. wife („nevastă”) etc. (vezi și în limbile scandinave vefinn, veifa, vefja, cu sensurile : a înfășa, a înfășura, a înveli) (22, pp. 70-71). Pentru a rămâne în domeniul lingvisticii, mă opresc o clipă asupra numelui Ariadnei. În pofida etimologiei „clasice” (Ari-agnos = prea sfânta, prea pura) (106), numele ei inițial - Ariagne - îmi sugerează asocierea cu păianjenul (gr. arachne) și cu legendara țesătoare Arachne, metamorfozată în păianjen de zeița Atena, în urma celebrei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de Arhitectură „Ion Mincu” din București, pe 13-14 mai 1988 (1). Inițiată și organizată pe principiul abordării interdisciplinare a temei, sesiunea a reunit cam 30 de specialiști care au tratat complexa problematică a locuirii din diverse perspective : arhitectură, filosofie, etnologie, lingvistică, ecologie, antropologie culturală etc. Editura Meridiane s-a oferit să publice un volum cuprinzând textele comunicărilor. Cartea a fost inclusă în planul editorial al anului 1990. Aflând de această inițiativă, fostul Consiliu al Culturii și Educației Socialiste a trimis Editurii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și Thomas Mann / 254 6.4.1. Katherine Mansfield, The Garden Party / 256 6.4.2. James Joyce, Ulise / 259 6.4.3. Thomas Mann, Muntele vrăjit / 266 6.4.4. Situația narativă din Tristan de Thomas Mann din perspectiva lingvisticii textuale și a naratologiei / 268 7. Cercul tipologic: schemă și funcție / 275 7.1. De la situația narativă auctorială la cea personală: continuum-ul auctorial-personal / 277 7.1.1. Retragerea naratorului auctorial / 277 7.1.2. Regizarea auctorială a dialogului / 278
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ales Darby 2001), accentul principal din critica de după publicarea studiilor din anii '60 și '70 cădea pe caracterul prototipic al situațiilor narative, pentru că majoritatea comentatorilor doreau o categorizare fără echivoc a textelor narative, ca la Genette. Abia noile evoluții ale lingvisticii cognitive din anii '80 și '90 au permis recunoașterea faptului că demersul lui Stanzel ar fi trebuit să fie călăuzitor pentru cercetarea narațiunii, chiar dacă în compartimente mai restrînse ale cercetării, aflate într-o vertiginoasă dezvoltare, ar fi necesar să i
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
numai în cazuri izolate. Cînd aceste țeluri au fost atinse, cercetarea narativă a putut să-și îndrepte atenția către noi întrebări, care au fost în bună parte formulate iar prin aceasta se anunță o schimbare decisivă și de către alte discipline (lingvistica, știința textului, teoria comunicării etc.). O privire într-o bibliografie mai nouă, de exemplu "Bibliografia selectivă din naratologie" pe care Wolfgang Haubrichs a anexat-o volumului editat de el în 1976, Erzählforschung 1, relevă faptul că diversele contribuții ale acelor
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
1955. Ca urmare a menționatei extinderi a cercetării naratologice, poate fi perceput, de asemenea, un ecou parțial aprobator, parțial critic al lucrărilor Situațiile narative tipice în roman și Formele tipice ale romanului 2 în mai multe domenii din afara științei literaturii: lingvistica textuală, "critica lingvistică", teoria comunicării etc. De aceea studiul de față, în ciuda limitelor preconizate, va trebui să se pună de acord cu rezultatele și cu argumentele disciplinelor amintite. Chiar această varietate a reacțiilor la Situațiile narative tipice în roman lasă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
alte lucrări, prin diferite corespondențe, legături, sisteme și tipare structurale. Aceasta este, nu în ultimul rînd, un produs al modului de abordare al structuralismului, care definește mai puternic decît orice altă metodă teoriile recente ale literaturii și, în aceeași măsură, lingvistica. Schema cercului tipologic, în noua și mult mai sever formalizata ei configurație (vezi diagrama de la finalul volumului), va constitui o bază pentru a face mai clare relațiile, corespondențele și contiguitățile motivate de structura narațiunii. 1. Intermedierea ca trăsătură generică a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
plecare esențial în descrierile fundamentate lingvistic ale tipurilor narative, cum este aceea a lui Seymour Chatman 10, care se bazează pe teoria actelor de limbaj a lui John Austin și John Searle. În lucrarea sa intitulată Linguistics and the Novel (Lingvistica și romanul), Roger Fowler descrie noțiunile "proposition" (aserțiune) și "modality" (modalitate) ca pe două aspecte ale structurii de profunzime ale propoziției, care ar putea fi, de asemenea, identificate în formă analoagă în structura romanului 11. Modalitatea denotă pur și simplu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
persoana a treia) Cineva din interiorul romanului vorbește cu cineva din afara acestuia. Acesta mi se pare un fenomen remarcabil, aproape șocant. (David Goldknopf, Viața romanului) În ultimii ani teoria narațiunii a primit o serie de stimuli noi și puternici din partea lingvisticii. La rîndul său, aceasta a îmbogățit lingvistica textuală cu o serie de concepte și probleme noi. Lucrarea lui Egon Werlich intitulată A Text Grammar of English conține un întreg capitol privind "Punctul de vedere", iar capitolul " Forma textului" are secțiuni
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
vorbește cu cineva din afara acestuia. Acesta mi se pare un fenomen remarcabil, aproape șocant. (David Goldknopf, Viața romanului) În ultimii ani teoria narațiunii a primit o serie de stimuli noi și puternici din partea lingvisticii. La rîndul său, aceasta a îmbogățit lingvistica textuală cu o serie de concepte și probleme noi. Lucrarea lui Egon Werlich intitulată A Text Grammar of English conține un întreg capitol privind "Punctul de vedere", iar capitolul " Forma textului" are secțiuni despre "Narațiune", "Relatare", "Articol de știri" etc.
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a definit recent baza operațională comună a acestor două discipline după cum urmează: Voi susține ideea că textele [narative] sînt structural asemănătoare propozițiilor (precum și construite din propoziții). Cu alte cuvinte, categoriile structurale pe care le propunem pentru analiza propozițiilor individuale (în lingvistică) pot fi extinse la analiza unor structuri din textele [narative]188. Fowler oferă o serie de exemple concrete pentru o parte a ipotezei sale interesante și îndrăznețe. Unele dintre afirmațiile sale trebuie totuși să fie analizate și discutate detaliat. Acesta
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
că "personajele și întîmplările din ficțiune ar putea să se asemene îndeaproape galeriei de tipuri predicative și tipuri nominale [ca elemente ale limbajului din structura de profunzime]"189. Folosirea conceptului de opoziție, care a fost acceptat la scară largă în lingvistică de la Saussure încoace, reflectă de asemenea o înțelegere a funcționării limbajului comună teoriei narațiunii și lingvisticii: Atunci cînd comparăm semnele [...] unul cu celălalt, nu mai putem vorbi despre diferență; [...] două semne [...] nu sînt diferite, ci doar distincte. Între ele este
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și tipuri nominale [ca elemente ale limbajului din structura de profunzime]"189. Folosirea conceptului de opoziție, care a fost acceptat la scară largă în lingvistică de la Saussure încoace, reflectă de asemenea o înțelegere a funcționării limbajului comună teoriei narațiunii și lingvisticii: Atunci cînd comparăm semnele [...] unul cu celălalt, nu mai putem vorbi despre diferență; [...] două semne [...] nu sînt diferite, ci doar distincte. Între ele este doar opoziție. Întregul mecanism al limbajului [...] se bazează pe opoziții de acest tip190. În descrierea pe
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]