12,206 matches
-
curs. Îi era numai teamă de ce avea și de ce putea pierde. Fața îi era arsă mistuită, fruntea rece și ochii înroșiți încercând să ascundă în adâncul lor adevărul acelei nopți și neputând, convinsă că procedase cum trebuie și poate înfrunta liniștită, chiar c-un fel de demnitate, indignarea, furia și oprobriul bătrânei cu care nu mai avea nimic, pe care o înțelegea, era dispusă chiar s-o asculte și să-i dea o explicație, dar nu era obligată să-și strice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pasiunii lor consumate, învăluită în mirosul acela de sevă de mesteacăn exprimând mai bine decât orice voluptate spaima de-ndepărtare și singurătate și-i prăbușise de-a dreptul în somn. El întâi, cu brațul sub capul ei, răsuflând tot mai liniștit și mai prelung, scufundându-se în moartea aceea aparentă care-l despărțea de ea, apoi ea însăși risipindu-se moale, sfârșită, adormind și visând cai albi alergând pe-o câmpie înzăpezită, cu coamele-n vânt. Cai albi, zăpadă. Un vârtej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Pe baza literaturii de specialitate, Gheorghilaș A. (2008) sintetizează următoarele categorii de motivații turistice: 1. Motivația de evadare din mediu cotidian, care a devenit, în cele mai multe domenii, un mediu stresant, solicitant, obositor, de unde și nevoia de deplasare spre zone pitorești, liniștite și cu aer curat. 2. Motivația de refacere, ca necesitate biologică de fortificare a organismului și de restabilire a echilibrului nervos, prin practicarea de activități fizice, tratament, plimbări, distracție și satisfacerea unor pasiuni (alpinism, vânătoare, pescuit ș.a.). 3. Motivația familială
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
Decisive au fost fluxurile turistice dinspre orașele Transilvaniei, în special din Brașov, ca și dinspre orașele sudice, în special din capitală. În ultimele două decenii, s-a afirmat puternic agroturismul, mai ales în Culoarul Bran - Rucăr, ca o alternativă mai „liniștită”, față de amploarea fenomenului de pe Valea Prahovei. Regiunea se caracterizează printr-o mare varietate a condițiilor naturale și antropice, care au facilitat individualizarea mai multor elemente ce atrag un număr mare de turiști, atât pentru turismul montan, cât și pentru cel
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
pe cap avea o coroană cum poartă rusoaicele, dar care era acoperită de o maramă mare, maro, cu care era legată ca țărăncile lui Grigorescu. Fusta lungă, largă, și bluza tot largă, peste fustă, erau tot în nunațe de maro. Liniștită, Maica a făcut un semn cu bastonul, pe care-l avea în dreapta, către portar și i a spus : Las-o în pace, nu vezi că e bolnavă ?! În momentul acela, portarul a dispărut. La fel de calmă, s-a întors spre mine
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
sărbători, s-a aprins pătuțul în care dormeam de la o lumânare sau un artificiu de la pomul de Crăciun. Ai mei erau afară, își conduceau musafirii. Fratele meu, în fașă, era pe alt pat, în cealaltă parte a camerei. Eu dormeam liniștită. La capul meu era iconița Maicii Domnului. Focul ardea mocnit și degaja un fum gros în toată camera. În jurul meu au început să pâlpâie flăcări. De-abia atunci a început să țipe fratele meu. Au venit toți: mama, tata, bunica
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
meu era iconița Maicii Domnului. Focul ardea mocnit și degaja un fum gros în toată camera. În jurul meu au început să pâlpâie flăcări. De-abia atunci a început să țipe fratele meu. Au venit toți: mama, tata, bunica. Eu dormeam liniștită. Din spusele lor mi-am dat seama în ce pericol fusesem: flăcările erau în jurul capului meu, dar ele nu m-au atins. Nici pe mine, nici pe fratele meu. Maica ne-a apărat ! Cu tot fumul greu care ne putea
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
voiam doar să ajung mai repede la tine. Sper că ești bine... - Da, sunt mai bine. M-am cam neglijat în ultimul timp, am tras de mine, iar de la o vârstă, toate se resimt din plin. Dar îmi revin, stai liniștită, sunt puternică, deși nu par. Mă relaxez și zâmbesc și eu. Așez trandafirii în vaza de la capătul patului. Îmi atrage atenția o cutie de bomboane. Pare a fi ceva foarte fin, nu-mi amintesc să fi văzut prin magazine un
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în acest domeniu, altfel nu aș fi plecat atât de departe. Sincer, pe vremea aceea, nu-mi plăcea acest oraș. Prea multă forfotă, oameni grăbiți, zgomot asurzitor. Și o acută lipsă de aer proaspăt. Eu eram obișnuită cu străzile noastre liniștite, cu oamenii zâmbitori, cu aerul curat de aici. Mai mult decât atât, nu cunoșteam pe nimeni. În fața unui stand de cărți, mi-a atras atenția un volum pe care îl căutam de ceva vreme. Eram atât de bucuroasă că l-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mamă, stăm aici, afară. E așa plăcut... Cine știe când vom mai prinde o zi frumoasă ca asta. - Bine, cum vreți voi. - Ana, te rog să mă scuzi un pic, mă duc s-o ajut pe mama. - Nicio problemă, mergi liniștită. Am rămas singură, preț de câteva minute. Pe terasă - o măsuță și trei fotolii de răchită. Curte mare, mărginită de pomi, în special cireși, din câte mi-am dat eu seama. - Am lipsit mult? Ai avut timp să te obișnuiești
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
o adevărată binecuvântare. Astăzi nu a venit prea multă lume, probabil și pentru că nu este sfârșit de săptămână. O zăresc așezată la o masă, nu departe de intrare. Îmi face semn cu mâna. - Mă aștepți demult? Scuză-mi întârzierea. - Stai liniștită, asta să fie cea mai mare problemă: că te-am așteptat câteva minute. Uneori, aștepți o viață întreagă. Știu să aștept. Zâmbește. O privesc și îmi dau seama că ochii ei și-au schimbat culoarea, au căpătat o nuanță de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
s-au intersectat. Apariția ființei tale în viața mea a însemnat bucuria pe care o trăiesc doar când descopăr un om sensibil, capabil să înțeleagă trăiri nedeslușite de alții. Dar a reprezentat, în aceeași măsură, și o mare tristețe... Fii liniștită, nu este un reproș, nu tu ești vinovată. Ești o tânără admirabilă prin tot ceea ce faci, mai ales prin felul în care știi să pătrunzi în sufletele altora, atunci când au nevoie de înțelegere și de afecțiune... Tristețea care mi-a
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
și mie ceva. Uite ...câinele acela pe lângă care tocmai ai trecut. Așa, n-ai mai fi nevoit să mă suporți doar pe mine. Nu-mi plac câinii, îi șuiera el printre dinți. Se întorcea de fiecare dată un pic mai liniștit, cu gânduri pașnice. Până la urmă, tot Singurătatea îi era cea mai bună prietenă. Făceau pace și pentru câteva zile, totul reintra în normal. Doar nopțile erau greu de suportat. Avea, foarte des, coșmaruri în care ea lua forma unui șarpe
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ale sfârșitului de octombrie, acolo, în parcul în care își purtase de atâtea ori pașii, unde își trăise iubirile și, de multe ori, dezamăgirile. Acum doar savura clipele când, cu șevaletul sub braț, străbătea aleile, căutând din ochi un colț liniștit. Să se așeze și să uite de toate, prins în culorile ce se așezau pe pânza imaculată... ...Anii în care străbătea jumătate de oraș ca să ajungă la slujbă, rămăseseră în urmă. Acum avea tot timpul din lume. Azi își propusese
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
rostise sau scrisese vorbele, să-i pună întrebări. O sută, o mie... Nu ești niciodată prea bătrân, ca să devii tânăr. Mai ales când iubești, Silviu. Așa îi șoptise la ureche, cu buzele atingându-l ca într-o adiere. Acum doarme liniștită lângă el, cu părul împrăștiat haotic pe puiul de pernă sub care și-a vârât mâna. Îi place s-o privească. Nici nu mai știe de câte ceasuri îi ascultă respirația, îi urmărește cu vârful degetelor conturul feței. Femeie? Copil
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
întind mâna și îi mângâi coama mă ascultă. Mă privește cu ochii lui blânzi. Parcă mi-ar spune: lasă-mă să ies. Din gânduri. Îți promit că totul va fi frumos. Nu sunt nebun. Sau dacă da, sunt un nebun liniștit. Nu fac rău. Știu să mă port. Cu toți. Cu Voi. Mai ales cu Voi. Nu vreau să dezamăgesc. M-am născut din speranță și iubire. Din sentimente frumoase. Lasă-mă să ies. Din tine. Lasă-mă să trăiesc. Așa
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
iubire. Din sentimente frumoase. Lasă-mă să ies. Din tine. Lasă-mă să trăiesc. Așa vorbesc cu el toată ziua. Poate și noaptea. Nici nu mai știu. Dar în mod sigur ...nu e nebun. Sau dacă da, e un nebun liniștit. Astăzi a fost o zi ca oricare alta. Aceleași drumuri, aceleași străzi, aceiași oameni, cu privirile în pământ, poate prea triști, scufundați în cotidianul cenușiu, puțin dispuși să mai asculte, să mai citească în ochii cuiva străin. În fața blocului aceiași
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
noastre s-au intersectat insesizabil în amurg. Dar nu te-am zărit. Te-am privit însă, în absență, în ochi și am avut senzația că te-am atins pentru o clipă: Răsăritul meu. Timpul alunecă peste noi ca un râu liniștit, furând câte puțin din existențele noastre, deseori paralele. Zâmbesc: Răsăritului meu, viselor, pașilor noștri suprapuși pe alei în Orașul Gri. Fericirea nu încape într-o definiție. Nu poate fi înghesuită în câteva cuvinte. E o stare. Fericire poate fi simplul
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
diable, Les squelettes de Saladins. "IAD înseamnă TIMP" (Un timp), declară Emil Botta fără echivoc. Sentimentul timpului, a fi în timp, pentru Goliatul Dezolării înseamnă, nu rareori, așteptare: Lore a fost exasperat de o așteptare care nu se mai sfârșea. (Liniștiți și neliniștiți) Așteptarea se materializează, capătă contururi concrete, este ca o temniță: închide nu numai victima, ci și un fragment de timp. În felul acesta, așteptarea îngheață timpul, devi-ne o mască a suicidului. Tocmai în aceste condiții are loc mecanizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fățiș unui grav bolnav sau unui grav rănit să-și amâne cu câteva ore călătoria și cu câteva zile decesul. Sunt unele întrebări absurde și unele pretenții caraghioase, pe care nici în vis o cugetare cuminte să nu le formuleze. (Liniștiți și neliniștiți) Deși ni se oferă o dezlegare a acestei întrebări (" În realitate, oamenii așteaptă cu aprindere moartea"), ea reprezintă o altă hieroglifă, ce duce spre un alt necunoscut, timpul morții fiind supus în egală măsură alterității, ca și timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
convenție. Poetului îi scapă limita dintre uman și inuman: E imposibil. E imposibil ca aceștia să fie oameni vii, amnar scăpărător. O, mai curând păpuși costumate, manechine. Hii, hii, căluții mei de panoramă! Și hăis, și cea, vitele mele automate! (Liniștiți și neliniștiți) Frontierele sunt, de fapt, convenționale. Aceasta ar putea fi marea lecție pe care ne-o oferă Emil Botta: nu există delimitări certe. Real și fantastic, adevăr și iluzie, uman și inuman coexistă, completându-se reciproc, mode-lându-se reciproc. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
copii exaltați și isterici... (Mab) Poetul apără cu îndărătnicie iluzia, atunci când aceasta este amenințată de adevăr: Mă apropii, lipesc buzele de geamul mat: "Vrei să știi motivul, adevărata cauză pentru care s-a sinucis Lore?" "Nu vreau", se salvează bufonul. (Liniștiți și neliniștiți) Iată, deci, rolul fundamental al bufonului, al paiaței: acela de a salva iluzia. "Geamul mat" este peretele despărțitor care se află cu necesitate între lume și spațiul de joc, între adevăr și iluzie. Faptul că frontiera este, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Revin iarăși în fața oglinzii, revin la "motivul oglinzilor". Da, da, fața mea e sclipitoare, scânteietoare ca și fața oglinzii. (Hop-la!) Acesta ar fi un salon. Oglinzi la dreapta, la stânga, oglinzi spațioase, prin care frați de-ai mei gemeni se plimbă... (Liniștiți și neliniștiți) Oglinda este memoria care nu trăiește în trecut și nu iartă, ci practică o intransigență verticală: Contemplu pe cineva ruinat, în oglindă, cu un vag lustru de duioșie, fiindu-mi cunoscut, un cunoscut pentru care altădată aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nu râde de ele, nu le ironizează, ci le dă o libertate duminicală, după zile și nopți torturante, în care imaginile se loveau unele de altele, cu scrâșnet: Ferestrele se dăruiau soarelui, care lua totul, beat de senzualitate. (...) Fereastra era liniștită, exactă. Fereastra era, totodată, și duminicală, o sărbătoare cu oblonul vopsit alb: un geam ca un târgoveț binecrescut, care nu vede, nu aude și surâde stereotip. (Hop-la!) Fereastra este geometrie explozivă: Carlos ajunse la fereastra dincolo de care huzurea furtuna. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pervazul ei, o deschise și o încălecă, năruindu-se în brațele Dezmățatei ca de pe bara fixă a unui trapez. (Nab) Alteori, motivul ferestrei apare în mod implicit: Afară ploua, și acel nefericit cap al meu se deschisese ca o pâlnie. (Liniștiți și neliniștiți) Aici, deschiderea, translația este realizată de "acel nefericit cap" care uzurpează geometria. O explozie gălăgioasă, lăudăroasă, care a intimidat cu pălăvrăgeala ei copacii. (Hop-la!) Oglinda este, am văzut, o lume a tăcerii. Fereastra presupune gălăgie, sărbătoare, carnaval. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]