879 matches
-
multe ori că așa fusese Încă din copilărie. Mărunțică, slabă și sfrijită devenise neglijentă după moartea soțului. La orice oră din zi o puteai vedea mîncînd dulciuri; pe scări mirosea ca Într-o cofetărie; prin toate colțurile zăceau uitate pungi lipicioase. CÎnd nu o găseai acasă, puteai fi sigur că stă la rînd undeva pentru cine știe ce gumă de mestecat cu aromă de fructe. — CÎntărește pe puțin doi funți jum’ate, Își dădu cu părerea doamna Purvis. — Ba cîntărește aproape trei funți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
La intervale regulate, fiul său de trei ani, un mucos blond și agasant, urla că vrea la culcare. Pe scurt, Încă un autentic moment de viață reală. Lângă Bruno, doi indivizi pirpirii, cu un aer ecleziastic, comentau performanțele fustangiului. — E lipicios, Înțelegi..., spuse unul. Teoretic, asemenea femeie nu-i de nasul lui, e urât, are burtă, e și mai scund decât ea. Dar e lipicios, pramatia, cu asta reduce din handicap. Celălalt Încuviința cu un aer posac, depănând cu degetele niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de viață reală. Lângă Bruno, doi indivizi pirpirii, cu un aer ecleziastic, comentau performanțele fustangiului. — E lipicios, Înțelegi..., spuse unul. Teoretic, asemenea femeie nu-i de nasul lui, e urât, are burtă, e și mai scund decât ea. Dar e lipicios, pramatia, cu asta reduce din handicap. Celălalt Încuviința cu un aer posac, depănând cu degetele niște mătănii imaginare. Terminându-și vodca cu suc de portocale, Bruno Își dădu seama că lipiciosul Karim izbutise să-și atragă prada pe un tăpșan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
burtă, e și mai scund decât ea. Dar e lipicios, pramatia, cu asta reduce din handicap. Celălalt Încuviința cu un aer posac, depănând cu degetele niște mătănii imaginare. Terminându-și vodca cu suc de portocale, Bruno Își dădu seama că lipiciosul Karim izbutise să-și atragă prada pe un tăpșan ierbos. Trecându-i o mână pe după gât și vorbindu-i Întruna, Îi strecura ușor cealaltă mână sub fustă. „Iar ea desface cracii, putoarea nazistă...”, se gândi Bruno, Îndepărtându-se de dansatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
veniți pentru o lamă, acum o lună..., zise ginecologul cu o voce obosită. În loc de asta, renunțați la pilulă fără să mă anunțați și vă aventurați Într-o sarcină. Nu mai sunteți o fetiță, totuși!... Atmosfera cabinetului era rece și puțin lipicioasă; Annabelle fu surprinsă, ieșind, să regăsească soarele de iunie. Telefonă a doua zi. Analiza celulară arăta anomalii „destul de serioase”; trebuia să facă o biopsie și un chiuretaj al mucoasei uterine. „Cât despre sarcină, evident, e mai bine să renunțați, deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
acuzați sau după prima bîrfă, îndemnul mi se ofilea. Căutam să rămîn și n pauze printre copii. Împreună cu ei parcă respiram un aer mai pur. Aproape adolescente, fetele din ultima clasă mă primiseră cu o curiozitate ațîțată. Cu ochi negri, lipicioși și tot timpul zîmbitori, Elvira mă studia îndelung. Crescută cu lipsa de măsură a vîrstei, de obicei își ascundea privirea, cocoșîndu-se în spatele colegelor. Tatăl ei era omul cel mai gros din sat. Ajunsese așa după ce, pe criteriul luptei de clasă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
unde o interesează niscaiva proprietăți funciare. Dar coapsa respectivă se retrage - așa ceva nu se face în public, mai ales când e și Sophie de față - încât mâna iubitoare de femeie dă peste o gumă de mestecat lipită de scaun. E lipicioasă, iar acolo unde șade iubirea, se lipește și ea. Hans e din principiu împotriva violenței, lucru credibil doar în cazul celor ce dispun de o mare forță fizică și, ca atare, n‑au nevoie de violență. Și‑a cumpărat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o bine socotită tăcere. O imagine pregnantă, pe care cel care o primea să n-o poată uita ușor. Și o uitase, totuși, ca să vezi !... Cuvinte, cuvinte, gemete mici, platitudini secătuite, mâlul lor cald. ...Călătoria nenăscutului în cavitatea umedă, urmele lipicioase din care cresc degete, muchia unui os încă lichid, nodul unei încheieturi. Vecinătăți fluide, urme gelatinoase, spută și sânge în marea mucoasei până ce membrana se sparge, îngăduind lumina. În frigul luminos al zilei, învelișul sleiește, îngheață și cade, eliberând mecanica
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
eu. Trimisul. M-am gândit să zâmbesc ca să câștig timp, dar ea a Înțeles totul greșit, fir-ar să fie de cuvinte și de semne blestemate! Mă trase lângă ea, grohăind a dezmierdare și i-am simțit pielea multă și lipicioasă. Pfuuh, și unde mai pui că se crăpase bine de ziuă, iar lumea Începuse să facă ochi, după lucrul acela pe care tu aveai să-l numești un chef cumplit. Tată! Măcar de nu m-ar vedea ăștia, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îngust de pământ, care despărțea două bălți peste care plutea o pâclă argintie. Apa era acoperită cu nenumărate frunze late ce țineau În ele niște flori albe, ca În căușuri, iar printre frunzele acelea, se Întindea un fel de iarbă lipicioasă, ca un păr verde. Și atunci, i-am văzut. Erau de jur Împrejur, În apă, răsărind din pâcla care Începuse să se ridice. Mă priveau fără zgomot și fără să se gândească, nemișcați. Stăteau În niște trunchiuri scobite de copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de culoare alb-verzuie, copilul a băgat apoi de seamă că între acele petale se ridica un fel de păhărel, prelungit, cu buzele ușor răsfrânte. Chiar în mijlocul păhărelului, un bețigaș subțire și delicat înfățișa soarelui o mică măciulie ușor gălbuie și lipicioasă. întreaga alcătuire semăna cu un clopoțel. Cu imaginația lui de copil, micul sclav a asemănat totul cu o gură de om. Fără să stea prea mult pe gânduri, a început să vorbească florilor de vanilie: - Voi de ce nu faceți fructe
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
n-are decît o singură fereastră la fiecare capăt. La fereastra din față sînt gratii puse de proprietăreasă pentru a Împiedica derbedeii din acest cartier plăcut să pătrundă Înăuntru; iarna, Încăperea este rece și Întunecoasă, pereții mustesc de o transpirație lipicioasă, vara transpiri doar tu, dar din abundență, să te saturi; se face o căldură ca-n iad. Mai mult chiar - și aici Începi să te Înfierbînți - cînd te scoli dimineața, aroma plăcută a canalului Gowanus Îți pătrunde În nări, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
despre toate astea? Ți le amintești pe toate, și multe altele, dar cînd Încerci să le povestești gazdei, simți că nu poți. În schimb Îi povestești despre casa În care locuiești: ce Întuneric și ce cald e vara, ce frig lipicios e iarna, ce greu e să găsești ceva bun de mîncare. Îi povestești despre proprietăreasa care este o fostă reporteră Încăpățînată. Îi spui ce femeie bună este, ce vederi liberale are, cît este de săritoare, de plină de viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care se încolăceau pe cer m-au dus cu gândul la vata de zahăr, declanșând o asociație de idei care a dus inevitabil la o gheretă de lângă chei, unde bunicii mi-au cumpărat o bilă roz imensă din acea ambrozie lipicioasă și zahăr candel pe care l-am păstrat pentru mai târziu. În mod normal, tata ar fi găsit ceva de spus despre efectele nocive - dentare și psihologice - ale unor asemenea favoruri, dar pentru că era ziua mea, s-a abținut. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aparaturii stereo ieșea prin ferestrele deschise. Era o seară de august înăbușitoare, absolut tipică pentru o vară care părea să aibă plăcerea cinică de a duce londonezii până la limita răbdării, scăldându-i zi și noapte în nădușeala provocată de zăpușeala lipicioasă a orașului. Privind în jos, am observat o umbră mișcându-se în grădină. Două umbre, una foarte mică. O bătrână care-și plimba cățelul, luptându-se probabil să țină pasul cu el în timp ce mergea în zig-zag de la un tufiș la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
parcă nu s-a mai auzit nimic, în afară de șuieratul unui walkman mai departe în vagon, care răsună tot mai tare când pasagerul respectiv își scoase căștile ca să asculte eventualele anunțuri. Într-o clipită aerul deveni insuportabil de fierbinte și de lipicios; simțeam cum mi se topesc ciocolatele în buzunar. Ne priveam îngrijorați - unii pasageri ridicau disperați din sprâncene, alții țâțâiau sau înjurau în barbă - și toți care aveau un ziar sau documente de afaceri au început să-și facă vânt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sunt încredințat că va fi relația noastră. Scrisoarea se încheia cu un simplu, „cu toată sinceritatea“ și era semnată, cu înflorituri: (detectiv) Roddy 1 Phoebe stătea într-un colț al galeriei de un sfert de oră. Simțea paharul cu vin lipicios în mână, vinul se încălzise și nu mai avea nici un gust. Până în acel moment, nimeni nu se oprise să stea de vorbă cu ea sau măcar să-i confirme prezența. Se simțea invizibilă. Totuși, trei dintre invitați îi erau cunoscuți. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se rezgândise în privința ofertei lui. El a fost atât de încântat, încât i-a majorat pe loc salariul cu încă două mii. Acum, după mai bine de un an, stând în picioare într-un colț al galeriei, cu paharul de vin lipicios în mână, deja cald și fără gust, nu vedea de ce și-ar fi regretat decizia. Era bucuroasă că evadase din atmosfera tot mai insportabilă din apartament; și deși Mortimer se dovedise a fi un pacient dificil (înclinat să-și exagereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lucrurile. Nu-mi mai puteam stăpâni enervarea când mi-a povestit și fără îndoială că țipetele și bătăile mele din picioare au zguduit-o mult mai mult decât călătoria agitată cu taxiul și cele trei sferturi de oră irosite în lipicioasa harababură din sala de așteptare a clinicii. Presupun că îmi pierdusem exercițiul crizelor. Oricum, acum își revenise - ne reveniserăm amândoi - și iată-ne împreună, privind extaziați gardurile vii goale, casele de fermă transformate, urcușurile și coborâșurile timide ale câmpurilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Fiona. De data asta, nu avea rost să părăsesc cinematograful. Partea a doua „O organizație a morților“ Capitolul 1 Unde există voință Scurta după-amiază de ianuarie se transforma în amurg prematur. O ploaie măruntă, tăcută, cădea monoton. O ceață umedă, lipicioasă se ridica din râu și se furișa pe deasupra orașului. Prin acest giulgiu cenușiu uruitul familiar al traficului Londrei pătrundea persistent, dar cu un efect înăbușit, straniu. Michael se desprinse de fereastră și se așeză în fața ecranului televizorului care pâlpâia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
degetul lui tremurător. Mark Winshaw era prăbușit lângă zid. La început, Michael a crezut că avea mâinile legate la spate: apoi și-a dat seama că trupul îi fusese îngrozitor mutilat. Securea care lipsea din armură, cu tăișul roșu și lipicios, fusese lăsată pe tăblia mesei de biliard; și ieșind hidos din cele două buzunare ale mesei, membrele retezate ale lui Mark. Pentru a completa macabra glumă, un mesaj fusese mâzgălit cu sânge pe perete. ADIO, ARME! Capitolul 5 O doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu Începea. Era acolo exact ca În timpul Întâmplării, cu anumite episoade hiperbolizate, și el se simțea mizerabil și rușinat. Dar mai tare decât rușinea simțea frica rece ca o stafie. Frica era tot acolo Înăuntru, ca o stafie rece și lipicioasă, umplând golul unde altădată se afla Încrederea-n sine, și asta Îi făcea greață. Era Încă acolo, cu el, chiar și acum. Totul a Început cu o noapte Înainte, când se trezise din somn și auzise leul care răgea undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tip grozav. Da’ nu știu ce să zic. Se pare că atunci când oamenii se apucă să facă ceva praf, nu mai lasă nimic În urmă. Capitolul 14 Maera zăcea Împietrit, cu capul pe brațe, cu fața-n nisip. Se simțea Înfierbântat și lipicios din cauza sângerării. Simțea fiecare Împunsătură. Câteodată taurul Îl lovea doar cu capul. O dată cornul trecu cu totul prin el și-l simți cum se Înfige În nisip. Careva prinsese taurul de coadă. Îl Înjurau și-i fluturau capa În fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
patru sute de metri sub pămîntul patriei. M-am gîndit imediat la miile de filme SF În spatele cărora echipe Întregi de tehnicieni fac minuni, grote, puțuri, totul gri, murdar și de undeva clipocește apa, construiesc schele pe care se tîrăsc aliens lipicioși după ce au atîrnat de niște conducte groase, ele Însele Înfricoșătoare mai ales dacă scapă aburi și scapă, porți masive de metal din viitor cu nituri cît pumnul, vagonete ce par să nu meargă dar nici să vină de undeva, misterioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și mîncau cu mîna, ca pe vremuri. Ceea ce creează senzația că templele grecești miroseau a coriandru și a oaie. Nobilii scutiți de armată Înfulecau Într-un spațiu pictural hălci suspecte picurîndu-și zemurile, cu degetele rășchirate, unghiile negre și buze groase, lipicioase, de Îndrăgostiți. E drept, existau și măslini În țară, dar deocamdată nimănui nu-i trecuse prin minte să facă podoabe ori comerț cu astfel de fructe, drept pentru care lumea era săracă. Asta În urmă cu trei mii de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]