106,336 matches
-
din anumite perspective conexe. Visul "fără program" poate fi imagine a vieții înseși, în ceea ce are ea mai nestatornic, mai înșelător, și poate duce la imagini mixte, reale și onirice, în reprezentări absurde (perspectiva mecanismelor cvasi-onirice pe care le presupune literatura absurdă se dovedește extrem de profitabilă pentru înțelegerea semnificațiilor absurdului chiar dincolo de granițele avangardelor). Visul este totodată una din formele expansive ale conștiinței, în ceea ce Ovidiu Moceanu numește "avataruri cvasi-onirice" ale sinelui sau ale realității, investigația felului și mediului ființei onirice
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
sau conceptelor teoretice dezvoltate în cadrul unui curent sînt extrem de utile pentru o înțelegere comparatistă a visului, dar secțiunile de cel mai mare interes, credem noi, sînt cele privitoare la grupul oniric (direcție, reprezentanți, concepte teoretice) sau la latura onirică a literaturii optzeciste. Un alt avantaj al acestui studiu este analiza unor opere ca Istoria ieroglifică a lui Cantemir sau Viața lumii a lui Miron Costin din perspectiva comparatistă a problematicii visului.
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
lăsa nimic neexplicat, teama de a nu fi neînțeles). Nu vreau să spun că, citindu-l, te apucă râsul. Melodrama textelor e, de fapt, a autorului, care se declară ratat dar lovește dur în "câinii din preajma Casei Vernescu." Dumnealui percepe literatura ca pe un fapt mai degrabă instituțional, un fel de contract social care oferă bani, călătorii. etc., în schimbul muncii de negru a scriitorului. Bun. E și asta. Dar mai e și valoarea estetică imponderabilă, iar sistemul de promotion american pe
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
compararea articolelor din presă, a edițiilor princeps ale fiecărui roman, a diferitelor ediții între ele, a manuscriselor, atâtea câte s-au mai păstrat, descrise în sine, în destinul ajungerii lor în anume loc, fondurile manuscriselor de la Biblioteca Academiei și Muzeul literaturii, din ansamblul Saint Georges al Bibliotecii Naționale, din Biblioteca Institutului G. Călinescu, de unde publică "în premieră" o scrisoare a lui Al. Rosetti referitoare la Enigma Otiliei, sau cronica singulară și mai puțin cunoscută a lui D. I. Suchianu. Și cum stabilește
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
mult, ce s-a consacrat în ultimii cinci ani scrisului. Ceea ce frapează la Omul care vindeca cu flori este eleganța expresivă: folosirea unui vocabular (nu numai medical și botanic) impresionant prin bogăție și a unei frazări de o limpezime clasică. Literatura italiană a fost adesea acuzată, chiar din interiorul ei, de excesivă stilizare, de aulicitate și cam de tot atîtea ori, cînd s-a renunțat la ele, a fost rechemată la ordine. În momentul de față, cele două tendințe coexistă. Mia
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
semănând cu viscerele unui organism al cărui metabolism nu este, nicidecum, exclusiv autotrof, ci, preponderent heterotrof, intrând în interacțiune cu alte metabolisme, aflându-se sub influența altor organisme. Istoria muzicii este, astfel, dependentă de istoria filosofiei, a artelor vizuale, a literaturii, religiilor, științei ș.a., de la care își trage o mare parte dintre rădăcini și alături de care scrutează orizonturile spiritului uman. Dar ea mai poate fi și mărturisită ca o poveste cu acei copii teribili ai cântului, făpturi talentate și muzicile lor
Depoziție scrisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14553_a_15878]
-
Mihai Șora Eram încă la Editura pentru Literatură (EPL) când, în a doua jumătate a anilor șaizeci, doamna Cornelia Ștefănescu - cercetătoare, pe atunci, la Institutul "G. Călinescu" - a prezentat redacției care se ocupa cu repunerea în circulație publică a patrimoniului cultural o propunere de reeditare, pe etape, a
Semnătura lui Sebastian by Mihai Șora () [Corola-journal/Journalistic/14549_a_15874]
-
semnalele, din cele mai diverse surse, conform cărora nu mai citim nici ceea ce citeam înainte, nici în același fel. Ca să ne dăm seama de corectitudinea acestor semnale, ar trebui, probabil, să știm care este frontiera temporală dincoace de care atît literatura, cît și lectura s-ar fi schimbat. Partizanii ideii de schimbare (majoritatea tineri, dar nu exclusiv) ne lasă să subînțelegem că schimbarea este direct legată de evenimentele din decembrie 1989. Pe de o parte, dispărînd cenzura, multe din "reflexele" literaturii
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
literatura, cît și lectura s-ar fi schimbat. Partizanii ideii de schimbare (majoritatea tineri, dar nu exclusiv) ne lasă să subînțelegem că schimbarea este direct legată de evenimentele din decembrie 1989. Pe de o parte, dispărînd cenzura, multe din "reflexele" literaturii anterioare și-ar fi pierdut actualitatea; pe de altă parte, redeschiderea către occident a literaturii noastre ar încuraja o "contemporaneitate" a viziunii și practicilor ei cu desăvîrșire de neconceput înainte. Se remarcă, de altfel, lesne că acestea sînt chiar liniile
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
nu exclusiv) ne lasă să subînțelegem că schimbarea este direct legată de evenimentele din decembrie 1989. Pe de o parte, dispărînd cenzura, multe din "reflexele" literaturii anterioare și-ar fi pierdut actualitatea; pe de altă parte, redeschiderea către occident a literaturii noastre ar încuraja o "contemporaneitate" a viziunii și practicilor ei cu desăvîrșire de neconceput înainte. Se remarcă, de altfel, lesne că acestea sînt chiar liniile principale de schimbare: o desfacere a tematicii și limbajului din chingile ideologiei comuniste (așa dar
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
din chingile ideologiei comuniste (așa dar, o deplină libertate de a aborda domenii pînă deunăzi interzise, cum ar fi religiosul, sexualitatea, cotidianul mizer ș.a., dar și o îmbogățire a lexicului literar, strict controlat înainte de '89); apropierea de standardele actuale ale literaturilor occidentale, în materie nu doar de problematică, dar și de public, cu alte cuvinte, adaptarea criteriilor specifice artei la economia de piață și la succesul financiar. Trebuie să spun din capul locului că privesc cu oarecare scepticism acest punct de
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
regimului comunist, în august 1944, n-a condus de la început la o modificare radicală a regulilor jocului cultural. Vreme de cîțiva ani s-au prelungit tendințele și formele anterioare. Abia instituționalizarea cenzurii în 1949 le-a pus capăt. Și încă: literatura realist-socialistă astfel întemeiată a rămas inorganică, fără atașament profund la sensibilitatea scriitorilor și fără valoare. Cu atît mai puțin în absența unor măsuri obligatorii și coercitive formele noi iau pe nepusă masă locul celor vechi. Inerția este imensă în domeniul
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
neconcordante. În al doilea rînd, totdeauna refuzul vechiului a fost concomitent cu promovarea noului. Pînă și avangardiștii din primele decenii ale secolului XX, care au început prin a nega în manifestele lor trecutul, au oferit aproape imediat o versiune proprie literaturii socotite de ei novatoare. Bună, rea, convingătoare sau nu, literatura avangardei a existat în anii '20 și '30 ai precedentului secol. Ceea ce observ astăzi în toate intervențiile celor care pariază pe schimbare este că se mențin într-un plan negativ
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
concomitent cu promovarea noului. Pînă și avangardiștii din primele decenii ale secolului XX, care au început prin a nega în manifestele lor trecutul, au oferit aproape imediat o versiune proprie literaturii socotite de ei novatoare. Bună, rea, convingătoare sau nu, literatura avangardei a existat în anii '20 și '30 ai precedentului secol. Ceea ce observ astăzi în toate intervențiile celor care pariază pe schimbare este că se mențin într-un plan negativ: par să știe, cît de cît, ce nu le place
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
existat în anii '20 și '30 ai precedentului secol. Ceea ce observ astăzi în toate intervențiile celor care pariază pe schimbare este că se mențin într-un plan negativ: par să știe, cît de cît, ce nu le place din trecutul literaturii, dar nu și cum îi văd prezentul și viitorul. Ce consideră perimat, le este destul de limpede. Care ar fi modelele de pus în loc, habar n-au. Sau vin doar cu sugestii generale și vagi. Sugestii, în al treilea rînd, neliniștitoare
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
ar fi modelele de pus în loc, habar n-au. Sau vin doar cu sugestii generale și vagi. Sugestii, în al treilea rînd, neliniștitoare. Cititorul hîrșit care sînt nu așteaptă nimic bun de la ceea ce unii dintre literații de azi înțeleg prin literatură. Șocant pentru mine este să constat cîteva lucruri. Primul este un fel de oboseala de a citi care se reflectă în respingerea cărților groase. Sună naiv, dar este adevărat: Război și pace sau În căutarea timpului pierdut par să fi
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
care se reflectă în respingerea cărților groase. Sună naiv, dar este adevărat: Război și pace sau În căutarea timpului pierdut par să fi devenit pentru mulți contramodele. Romancierii ar trebui să învețe, să scrie scurt. Al doilea este antielitismul: noua literatură s-ar cădea să fie populară (în sensul bun, e drept). Dar eu nu cred că toată literatura poate fi accesibilă. Există și opere dificile, mai ales pentru contemporani, care cad tîrziu în domeniul comun. Fără ele însă, literatura s-
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
timpului pierdut par să fi devenit pentru mulți contramodele. Romancierii ar trebui să învețe, să scrie scurt. Al doilea este antielitismul: noua literatură s-ar cădea să fie populară (în sensul bun, e drept). Dar eu nu cred că toată literatura poate fi accesibilă. Există și opere dificile, mai ales pentru contemporani, care cad tîrziu în domeniul comun. Fără ele însă, literatura s-ar îneca în rutină. Cu excepția propagandiștilor comuniști, nici cel mai radical teoretician al caracterului popular al artei n-
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
noua literatură s-ar cădea să fie populară (în sensul bun, e drept). Dar eu nu cred că toată literatura poate fi accesibilă. Există și opere dificile, mai ales pentru contemporani, care cad tîrziu în domeniul comun. Fără ele însă, literatura s-ar îneca în rutină. Cu excepția propagandiștilor comuniști, nici cel mai radical teoretician al caracterului popular al artei n-a respins, cu totul ideea că arta implică și o doză însemnată de impopularitate. În fine, romanele, poeziile sau eseurile ar
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
paradoxal să susții noutatea, cu orice chip și cu orice preț, crezînd în același timp în capacitatea ei de a fi pe înțelesul tuturor. Noutatea e totdeauna, măcar o vreme, elitistă și dificilă. Nu e corect să visezi la o literatură deopotrivă nouă și accesibilă. Dacă nu cumva promotorii acestor idei fac eroarea, foarte gravă, în opinia mea, de a reduce literatura unei epoci la varianta ei de consum, de a crede, altfel spus, că s-a terminat cu originalitatea, cu
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
pe înțelesul tuturor. Noutatea e totdeauna, măcar o vreme, elitistă și dificilă. Nu e corect să visezi la o literatură deopotrivă nouă și accesibilă. Dacă nu cumva promotorii acestor idei fac eroarea, foarte gravă, în opinia mea, de a reduce literatura unei epoci la varianta ei de consum, de a crede, altfel spus, că s-a terminat cu originalitatea, cu imaginația, cu erudiția și cu subtilitatea gîndirii și expresiei de dragul succesului de public. Și contrazice însăși realitatea literară din Occidentul care
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
șansa să tragă cu ochiul spre realitățile zilei (de la cele mai banale fapte diverse pînă la comportamentul abuziv al securiștilor sau al activiștilor de partid și monotona mizerie cotidiană), bine camuflate în propaganda oficială a regimului comunist. Ce șanse are literatura română a zilelor noastre de a ține piept în fața concurenței tot mai agresive declanșate de revoluția mass-media, singura incontestabilă, din 1989? Un original răspuns la această întrebare oferă romanul lui Bogdan Teodorescu, Spada*. Un roman care reface într-un fel
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
își scrutează textul. Spada este o carte care nu pune nici un fel de dificultăți de lectură și care, în plus, prezintă avantajul că poate fi citită în ritmul alert cu care sînt parcurse, dimineața, coloanele de știri ale ziarelor. în literatura ultimilor ani, cartea lui Bogdan Teodorescu are un corespondent în romanul lui Horia Gârbea, Căderea Bastiliei. Acolo însă în spatele măștilor se ascundeau vedete ale lumii literare. întrebarea care se pune în cazul ambelor cărți este dacă în spatele unui clin d
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
Cristian Măgura Am primit la redacție revista Limbă și literatură (I-II/2002) editată de Societatea de Științe Filologice din România. Simpla parcurgere a sumarului este suficientă pentru a trezi interesul celor pasionați de lingvistică, folclor, critică și istorie literară. Orientarea printre ultimele apariții din cadrul peisajului cultural autohton este asigurată
Repere culturale by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14565_a_15890]
-
profesorului Pavel Ruxăndoiu, Rezonanțe paremiologice în creația marilor prozatori români (II) plus două recenzii de Lucia Ofrim și Nicolae Constantinescu. Și pentru că tot suntem la capitolul recenziilor, nu pot fi trecute cu vederea cele realizate de Livius Ciocârlie (Liviu Papadima, Literatură și comunicare. Relația autor-cititor în proza pașoptistă și postpașoptistă), Dumitru Micu (Carmen Darabus, Nichita Stănescu. Experiment poetic și limbaj) sau Dorina Grăsoiu (Eva Behring, Scriitori români în exil, 1945-1989). Limbă și literatură, prin diversitatea și calitatea articolelor sale, este de
Repere culturale by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14565_a_15890]