1,605 matches
-
3/4 din producția de litiu. Cantități minuscule de litiu sunt conținute de toate organismele. Elementul nu servește nici o funcție biologică vitală, din moment ce animalele și plantele pot supraviețui fără acest metalș totodată, funcții non-vitale nu au fost eliminate. Ionul de litiu Li+ administrat că și orice sare al acestui metal s-a dovedit a fi util că și medicament de stabilizare al bolnavilor bipolari, datorită efectelor neurologice ale ionului asupra organismului uman. Petalitul (LiAlSiO) a fost descoperit în anul 1800 de către
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
Suedia. Cu toate acestea, abia în 1817 Johan August Arfwedson va descoperi prezența unui nou element în timp ce analiza minereul de petalit în laboratorul lui Jöns Jakob Berzelius. Acest element formă compuși asemănători celor ai sodiului și potasiului, desi carbonatul de litiu și hidroxidul de litiu erau mai puțin solubile în apă și mult mai alcaline. Berzelius numise materialul alcalin ""lithion"/"lithina"", din grecescul "λιθoς" ("lithos", însemnând "piatră"), sugerând descoperirea să într-un material solid, spre deosebire de potasiul descoperit în cenușă plantelor și
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
abia în 1817 Johan August Arfwedson va descoperi prezența unui nou element în timp ce analiza minereul de petalit în laboratorul lui Jöns Jakob Berzelius. Acest element formă compuși asemănători celor ai sodiului și potasiului, desi carbonatul de litiu și hidroxidul de litiu erau mai puțin solubile în apă și mult mai alcaline. Berzelius numise materialul alcalin ""lithion"/"lithina"", din grecescul "λιθoς" ("lithos", însemnând "piatră"), sugerând descoperirea să într-un material solid, spre deosebire de potasiul descoperit în cenușă plantelor și sodiul care este foarte
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
să într-un material solid, spre deosebire de potasiul descoperit în cenușă plantelor și sodiul care este foarte abundent în sângele animalelor. Ulterior, va numi metalul din interiorul materialului solid ""lithium""., iar Arfwedson va demonstra că spodumenul și lepidolitul de asemenea conțin litiu. În 1818, Christian Gmelin a fost primul care a observat că sărurile de litiu pot fi detectate dacă o flacăra are culoarea roșie în contact cu acestea. Cu toate acestea, Arfwedson și Gmelin încercaseră (fără success) să izoleze elementul pur
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
este foarte abundent în sângele animalelor. Ulterior, va numi metalul din interiorul materialului solid ""lithium""., iar Arfwedson va demonstra că spodumenul și lepidolitul de asemenea conțin litiu. În 1818, Christian Gmelin a fost primul care a observat că sărurile de litiu pot fi detectate dacă o flacăra are culoarea roșie în contact cu acestea. Cu toate acestea, Arfwedson și Gmelin încercaseră (fără success) să izoleze elementul pur din sărurile acestuia. Elementul a fost izolat abia în 1821, cănd William Thomas Brande
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
detectate dacă o flacăra are culoarea roșie în contact cu acestea. Cu toate acestea, Arfwedson și Gmelin încercaseră (fără success) să izoleze elementul pur din sărurile acestuia. Elementul a fost izolat abia în 1821, cănd William Thomas Brande a obținut litiul prin electroliza oxidului de litiu, process care a fost utilizat în trecut de către Șir Humphry Davy să izoleze potasiul și sodiul. Brande a descris unele săruri pure ale litiului, precum clorura de litiu și, folosindu-se de estimarea conținutului de
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
culoarea roșie în contact cu acestea. Cu toate acestea, Arfwedson și Gmelin încercaseră (fără success) să izoleze elementul pur din sărurile acestuia. Elementul a fost izolat abia în 1821, cănd William Thomas Brande a obținut litiul prin electroliza oxidului de litiu, process care a fost utilizat în trecut de către Șir Humphry Davy să izoleze potasiul și sodiul. Brande a descris unele săruri pure ale litiului, precum clorura de litiu și, folosindu-se de estimarea conținutului de litiu din oxidul sau (55
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
fost izolat abia în 1821, cănd William Thomas Brande a obținut litiul prin electroliza oxidului de litiu, process care a fost utilizat în trecut de către Șir Humphry Davy să izoleze potasiul și sodiul. Brande a descris unele săruri pure ale litiului, precum clorura de litiu și, folosindu-se de estimarea conținutului de litiu din oxidul sau (55% metal), a estimat masă atomică a metalului ca fiind în jurul valorii de 9.8 g/mol (valoarea modernă ~6.94 g/mol). În 1855
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
1821, cănd William Thomas Brande a obținut litiul prin electroliza oxidului de litiu, process care a fost utilizat în trecut de către Șir Humphry Davy să izoleze potasiul și sodiul. Brande a descris unele săruri pure ale litiului, precum clorura de litiu și, folosindu-se de estimarea conținutului de litiu din oxidul sau (55% metal), a estimat masă atomică a metalului ca fiind în jurul valorii de 9.8 g/mol (valoarea modernă ~6.94 g/mol). În 1855, litiul a fost produs
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
prin electroliza oxidului de litiu, process care a fost utilizat în trecut de către Șir Humphry Davy să izoleze potasiul și sodiul. Brande a descris unele săruri pure ale litiului, precum clorura de litiu și, folosindu-se de estimarea conținutului de litiu din oxidul sau (55% metal), a estimat masă atomică a metalului ca fiind în jurul valorii de 9.8 g/mol (valoarea modernă ~6.94 g/mol). În 1855, litiul a fost produs în cantități mai mari prin electroliza clorurii de
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
precum clorura de litiu și, folosindu-se de estimarea conținutului de litiu din oxidul sau (55% metal), a estimat masă atomică a metalului ca fiind în jurul valorii de 9.8 g/mol (valoarea modernă ~6.94 g/mol). În 1855, litiul a fost produs în cantități mai mari prin electroliza clorurii de litiu, de către Robert Bunsen și Augustus Matthiessen. Descoperirea acestui procedeu a condus la producția litiului în scop comercial, incepand cu anul 1923, de către compania germană Metallgesellschaft AG, care au
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
din oxidul sau (55% metal), a estimat masă atomică a metalului ca fiind în jurul valorii de 9.8 g/mol (valoarea modernă ~6.94 g/mol). În 1855, litiul a fost produs în cantități mai mari prin electroliza clorurii de litiu, de către Robert Bunsen și Augustus Matthiessen. Descoperirea acestui procedeu a condus la producția litiului în scop comercial, incepand cu anul 1923, de către compania germană Metallgesellschaft AG, care au realizat electroliza unui amestec lichid de clorura de litiu și clorura de
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
valorii de 9.8 g/mol (valoarea modernă ~6.94 g/mol). În 1855, litiul a fost produs în cantități mai mari prin electroliza clorurii de litiu, de către Robert Bunsen și Augustus Matthiessen. Descoperirea acestui procedeu a condus la producția litiului în scop comercial, incepand cu anul 1923, de către compania germană Metallgesellschaft AG, care au realizat electroliza unui amestec lichid de clorura de litiu și clorura de potasiu. Structura atomului de litiu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
electroliza clorurii de litiu, de către Robert Bunsen și Augustus Matthiessen. Descoperirea acestui procedeu a condus la producția litiului în scop comercial, incepand cu anul 1923, de către compania germană Metallgesellschaft AG, care au realizat electroliza unui amestec lichid de clorura de litiu și clorura de potasiu. Structura atomului de litiu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Li, litiul are 3 protoni și 7 neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Rază atomică medie este
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
Augustus Matthiessen. Descoperirea acestui procedeu a condus la producția litiului în scop comercial, incepand cu anul 1923, de către compania germană Metallgesellschaft AG, care au realizat electroliza unui amestec lichid de clorura de litiu și clorura de potasiu. Structura atomului de litiu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Li, litiul are 3 protoni și 7 neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Rază atomică medie este de 152 pm, rază ionică e de 76
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
1923, de către compania germană Metallgesellschaft AG, care au realizat electroliza unui amestec lichid de clorura de litiu și clorura de potasiu. Structura atomului de litiu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Li, litiul are 3 protoni și 7 neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Rază atomică medie este de 152 pm, rază ionică e de 76 pm, iar rază covalenta este de 134 pm. Configurația electronică a atomului de litiu este [He
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
natural, Li, litiul are 3 protoni și 7 neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Rază atomică medie este de 152 pm, rază ionică e de 76 pm, iar rază covalenta este de 134 pm. Configurația electronică a atomului de litiu este [He]2s Elementul prezintă 2 izotopi stabili: Li și Li; abundență lor este întâlnită în sursele naturale sub proporțiile de 7.59%, respectiv 92.41%. Abundență cosmică a izotopilor de litiu reflectă nucleosinteza primordială, indicandu-se astfel importantă geochimica
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
de 134 pm. Configurația electronică a atomului de litiu este [He]2s Elementul prezintă 2 izotopi stabili: Li și Li; abundență lor este întâlnită în sursele naturale sub proporțiile de 7.59%, respectiv 92.41%. Abundență cosmică a izotopilor de litiu reflectă nucleosinteza primordială, indicandu-se astfel importantă geochimica și cosmochimica. Datorită maselor diferite, izotopii de litiu sunt predispuși la separare în cadrul proceselor geologice. Diferența de masă este de aproximativ 16%, fiind cea mai înaltă valoare în cadrul elementelor ionizate termal. Determinarea
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
stabili: Li și Li; abundență lor este întâlnită în sursele naturale sub proporțiile de 7.59%, respectiv 92.41%. Abundență cosmică a izotopilor de litiu reflectă nucleosinteza primordială, indicandu-se astfel importantă geochimica și cosmochimica. Datorită maselor diferite, izotopii de litiu sunt predispuși la separare în cadrul proceselor geologice. Diferența de masă este de aproximativ 16%, fiind cea mai înaltă valoare în cadrul elementelor ionizate termal. Determinarea izotopica a litiului se poate face în soluție apoasa prin spectroscopie de absorbție atomică (Atomic Absorbtion
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
primordială, indicandu-se astfel importantă geochimica și cosmochimica. Datorită maselor diferite, izotopii de litiu sunt predispuși la separare în cadrul proceselor geologice. Diferența de masă este de aproximativ 16%, fiind cea mai înaltă valoare în cadrul elementelor ionizate termal. Determinarea izotopica a litiului se poate face în soluție apoasa prin spectroscopie de absorbție atomică (Atomic Absorbtion Spectroscopy) sau spectroscopie de emisie în flama (Flame Emission Spectroscopy) utilizând linia spectrala de 670.8 nm sau, daca este nevoie de mai multă acuratețe, spectroscopia electrotermala
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
atomică (Atomic Absorbtion Spectroscopy) sau spectroscopie de emisie în flama (Flame Emission Spectroscopy) utilizând linia spectrala de 670.8 nm sau, daca este nevoie de mai multă acuratețe, spectroscopia electrotermala de absorbție atomică (E'lectroThermalAtomic Absorbtion Spectroscopy) poate fi folosită. Litiul pur este un metal foarte moale, care nu poate fi utilizat în industria uneltelor. Pentru a i se mari rezistență, alte metale sunt adăugate; când este în combinație cu magneziul, cele 2 metale formează un aliaj foarte usor și puternic
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
uneltelor. Pentru a i se mari rezistență, alte metale sunt adăugate; când este în combinație cu magneziul, cele 2 metale formează un aliaj foarte usor și puternic, comparativ cu fierul sau cuprul. Această duritate este măsurată în scală Mohs, iar litiul prezintă duritatea 0.6 în această scală. Sub flacăra, litiul luminează cu flacără albă și fără eliberare de scântei și zgomot. Densitatea litiului este de 0.534g/cm3. Litiul descompune apă; în aer se aprinde formând oxid de litiu și
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
adăugate; când este în combinație cu magneziul, cele 2 metale formează un aliaj foarte usor și puternic, comparativ cu fierul sau cuprul. Această duritate este măsurată în scală Mohs, iar litiul prezintă duritatea 0.6 în această scală. Sub flacăra, litiul luminează cu flacără albă și fără eliberare de scântei și zgomot. Densitatea litiului este de 0.534g/cm3. Litiul descompune apă; în aer se aprinde formând oxid de litiu și superoxid de litiu, LiO. Încălzit în atmosferă de hidrogen formează
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
foarte usor și puternic, comparativ cu fierul sau cuprul. Această duritate este măsurată în scală Mohs, iar litiul prezintă duritatea 0.6 în această scală. Sub flacăra, litiul luminează cu flacără albă și fără eliberare de scântei și zgomot. Densitatea litiului este de 0.534g/cm3. Litiul descompune apă; în aer se aprinde formând oxid de litiu și superoxid de litiu, LiO. Încălzit în atmosferă de hidrogen formează hidrura de litiu, LiH, care este cea mai stabilă dintre hidrurile metalelor alcaline
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
fierul sau cuprul. Această duritate este măsurată în scală Mohs, iar litiul prezintă duritatea 0.6 în această scală. Sub flacăra, litiul luminează cu flacără albă și fără eliberare de scântei și zgomot. Densitatea litiului este de 0.534g/cm3. Litiul descompune apă; în aer se aprinde formând oxid de litiu și superoxid de litiu, LiO. Încălzit în atmosferă de hidrogen formează hidrura de litiu, LiH, care este cea mai stabilă dintre hidrurile metalelor alcaline. Litiul este singurul metal alcalin care
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]