925 matches
-
Întindă umbra asupra acestor ținuturi. - Retragerea! porunci voievodul. Pedestrimea, Înapoi cu două mii de pași, În semicerc, pe două flancuri, adânc În pădure! Cinci sute de călăreți În avangardă, atac fals asupra spahiilor, cu retragere rapidă. Cinci sute de arcași la liziera pădurii, cu săgeți aprinse pregătite. Ordinele Îi reaprinseră speranța. Era singur, dar vreme de aproape două decenii Învățase tot ce se putea Învăța despre luptele de pedestrime și cavalerie. Era adevărat, Oană nu fusese la o singură bătălie, iar aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oștirii... Ați biruit, până acum, pretutindeni. La Vaslui, la Lipnic, la Baia, În Țara Românească. La Ștefănești, pe Prut. Dar acum e cu totul altceva... Calaveria otomană se redresase și Își continua urmărirea, cu furie. Primele rânduri se apropiau de liziera pădurii. - Acum nu ne așteaptă nici o victorie la sfârșitul zilei. Nici a doua zi. Nici a treia. Ne așteaptă doar săptămâni și luni de lupte. La capătul lor, poate vom fi victorioși. Poate nu. Dar Întreaga Moldovă va ști că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Apărătorii la șase sute de pași. Gâfâitul cailor. Mirosul de sânge. Senzația că acestea sunt secundele decisive ale Întregului război. Ștefănel rotind halebarda jos, retezând picioarele ienicerilor, apoi ridicându-se, tăind capete și brațe. Gol În jurul voievodului. Arcaș otoman la marginea lizierei. Pietro!!! apucă să strige căpitanul. Pietro văzu arcașul și Înțelese. Scoase arcul de la spate și puse săgeata. Cele două săgeți porniră În aceeași clipă. Turcul căzu, străpuns În inimă de săgeata lui Pietro. Dar apucase să lanseze săgeata ucigașă. Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În care stătea concentrat asupra acelor foi, care l-a făcut curios. L-a ocolit, făcând un mare arc, Înde părtându-se de mare, astfel Încât Karl să nu-l vadă. Însă zgomotul pe care-l făcea Înaintând lent prin tufișurile din liziera păduricii era destul de puternic. Karl putea să-l fi auzit, Însă nu Întorsese nici măcar o singură dată capul să privească În direcția de unde se auzea fâșâitul ierburilor. Rămăsese concentrat la foaia din fața ochilor. De pe o ridicătură de teren, Adam l-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fi fost pe la începutul verii, o noapte cu lună aproape plină. Pe ambele părți ale drumului de țară vedeam clăi de fân proaspăt cosit, care, la venire, nu-mi spuseseră nimic. Stăteau înșirate la distanțe egale până mai încolo, spre liziera pădurii, care mărginea cerul ca un tiv întunecat. Uneori, norii le umbreau ordinea, apoi începeau din nou să atragă cu lucirea lor argintie. Poate că fânul adunat în clăi ne momise încă de la venire cu oferta lui. Acum mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se apropia, intensitatea luminozității se mărea. În cele din urmă se contură o oază de lumină care împestrița cu stropi de lumină frunzișul și iarba. Valul luminos se revărsa din niște ferestre enorme practicate în trunchiul unui arbore situat la liziera pădurii. Gosseyn se opri în umbra protectoare a unui tufiș și privi la ferestrele supraînălțate. Încă din roboplan, în ciuda exploziei de mânie, se hotărâse să urmeze indicațiile Mașinii jocurilor. Acum, el aștepta, dorind mai întâi să vadă dacă pe sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
o pildă: "Rondourile de narcise albe și galbene și tufele roșii de merișor din grădină și de pe alei încântau privirea, cireșii din livadă și cei sălbatici din pădure aduceau miresme, culoare și simfonii, merii, înșirați în linii drepte până către lizieră, găzduiau în coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare, ispitite de polenuri și parfumuri discrete ale florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre. În stejarii de alături o pasăre își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai dosnice. Rondourile de narcise albe și galbene și tufele roșii de merișor din grădină și de pe alei încântau privirea, cireșii din livadă și cei sălbatici din pădure aduceau miresme, culoare și simfonii, merii, înșirați în linii drepte până către lizieră, găzduiau în coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare, ispitite de polenuri și parfumuri discrete ale florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre. În stejarii de alături o pasăre își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
purtat sâmbetele și dorul o viață de om, îi șoptea galeș la ureche Saveta Ursan fostului ei prieten din adolescență, Gavriluț Rusan, în ritmurile unui tangou de demult ce ademenea destule perechi către ringul din fața copertinei pentru mese de la limita lizierei. Nu-i cum vrea omul, Savetucă dragă! Și a strâns-o la piept ca într-o îmbrățișare juvenilă, pătimașă, în momentul când mașinistul a întrerupt jocul de lumini lăsându-i pe dansatori doar sub clar de lună și sub ramuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de odihnă. Toate căruțele, în alai, intrară în adâncimile nopții, ocolind drumul de piatră prin locuri dosite, pentru a fi cât mai departe de ochii stăpânirii. La o răscruce, bulibașa hotărî să o ia pe un drumeag lateral, pe lângă o lizieră de salcâmi, pentru a se depărta de un sat unde i-ar fi hămăit câinii și le-ar fi semnalat prezența. Celelalte căruțe îl urmară supuse fără a întreba de ce? Era îndeajuns că bulibașa hotărâse așa. Alergaseră atâtea zile la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o simți, să nu mai facă nici, măcar, un pas! Pas-nepas, dar, iată, vânătorii sunt la a cincea bătaie, și, În afară de un corb, care croncănea pe deasupra, nimic, altceva, nu s-a dovedit a fi prin zonă. Din marginea ailaltă a lizierei de salcâm, la a șasea bătaie, de azi dimineață și până acum, seaude o trompetă. O trompetă, intonând, imnul vânătorilor. Asta Înseamnă, traduce, adjunctul șefului de grupă, adjunctul lui Apă de Maluri, deci, asta Înseamnă... că ... a sosit masa! Cum
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
în țară, toată greutatea apărării rămăsese pe noi. Trebuia să atacăm nemții care se retrăgeau pe șosele. Ei cu armament modern, cu tancuri, noi cu niște pușcoace de pe vremea lui Pasvante. Ne-am așezat în linie de trăgători, la o lizieră, fiecare rememorând rugăciunile vieții. Norocul nostru, dar și al nemților, că și-au ales alt drum de retragere... Tot fugind de război, la 23 august ne-am trezit în primele linii. Am văzut primii oameni mitraliați. N-au fost multe
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Îl privea cu niște ochi lumești, și totuși angelici, abia i se păru că unul din ei Îi căuta privirea, nici n‑apucă să Întoarcă bine capul spre el, că acesta capitulă, coborând peste ochi cortina plumburie a pleoapei cu liziera genelor, văzându‑și mai departe de cântare, cu ochii mijiți și cu o gură deschisă rotund, ca un pește, Încât Dionisie presimți În privirea camuflată, În gura ca de pește, o anume fățărnicie, o detașare voită, poate considerație, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aerului care vine spre ea, un fel de aer violent, se ridică, întinde mâna, cel de după gard o duce la buze, ea închide ochii și simte cum îi fuge pământul de sub picioare, se dezlipește cu greu și se îndreaptă spre liziera pădurii, copacii par siluete de oameni care se furișează unii în alții, calcă pe iarba umedă și simte răcoarea nopții până în rărunchi, se apropie de pădure cu pași moi, vrea să se uite în spate dar știe că nu trebuie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
printr-o ușă laterală de exterior în noaptea plină de ninsoare. Fu surprins, să constate, afară, că fulgii se răriseră simțitor și că se afla în plină Câmpie a Bărăganului. Alte clădiri nu mai erau, hotelul Palace-Afrodita găsindu-se pe liziera deșertului Bucureștilor. În afară de vuietul îndepărtat, de mare oraș, al Capitalei, în noaptea neagră nu se mai auzea nimic, consistența tăcerii Bărăganului făcând să-i țiuie urechile. Te pomenești că zevzecul ăla de șmenar de București m-a purtat pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spurcați!“. Și, de data asta, nu făcusem nimic și mi-a dat o palmă. De ce? Lasă, că ți-o coc eu ție! M-a luat la vânătoare, după vreo trei-patru luni de zile, ne-am dus la Pasărea, e o lizieră de salcâmi, a tras într-un iepure, eu am spus că mi-e frică, s-a dus el la tufa aia de mure, să-l scoată de-acolo, când s-a întors înapoi, îl așteptam cu arma lui. Cartuș pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Și adevărul e că nu m-am oprit niciodată la Bârnova, doar am stat în tren câte-o jumătate de oră, bodogănind c-am rămas fără țigări, când n-avea intrare în oraș, și habar n-am ce-i după lizieră. - Au avut baftă sărăntocii ăia din Dobrogea cu aeroportul de la Kogălniceanu, nu? - Păi... cred că da. - Cum să n-aibă, dom’le? insistă, ușor deranjat de lipsa mea de entuziasm. Păi știi cum e-acolo? Ai văzut cum e-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
al nisipului abrutizat de soare. Aproape mașinal, m-am aplecat, am luat un pumn de nisip și l-am lăsat să curgă printre degete încet. Îl simțeam fierbinte și ostil. Undeva în depărtare, mi se păru că zăresc o altă lizieră. Apoi mi-am dat seama că mă înșelasem. Nu era decât linia uscată a orizontului. Deșertul acoperea totul. Până unde? M-am trezit izbucnind și eu într-un hohot de râs idiot din care nu mă mai puteam opri. Așadar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din coceni uriași la lumina de ziuă a Lunii, de pe care Căpcăunu, profesorul nostru de matematică, ne culegea parașutele din batistă și zmeiele din coală albastră, pentru că Globul plutea atât de aproape de Pământ, încât se auzeau crăcile copacilor trosnind, din liziera din partea de nord a cătunului, ba chiar și acoperișurile caselor sufereau, nu de atingere, ci de magnetism, pentru că țiglele zburau spre astrul nopților copilăriei noastre da, satul ăsta era în Siberia la vreo 8.000 de km de Brăila și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Totul era părăsit și înghețat de multă vreme. Aerul mai vibră câteodată, când vântul devenea prea tare și izbea protecția înghețată a geamurilor de rama lor. Din când în când, se auzeau niște sunete înfricoșătoare dinspre pădurea care-și avea liziera la vreo două sute de metri în spatele bisericii. Era numai din Spini de Gheață! Aceștia sunt copaci modificați genetic să reziste la temperaturile joase ale Polilor. Laboratoarele CercG au descoperit acum vreo cinci ani că acești hibrizi dezvoltă în coaja lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe bucata veche de hârtie că există niște tuneluri care duc în interiorul unei incinte împrejmuite de garduri. Cea mai apropiată intrare în acestea se găsea în pădure, la vreun kilometru distanță. Au lăsat în urmă cătunul și au alergat spre lizieră. Acolo trebuia să fie mai feriți de vântul aspru și de ger. Ajungând lângă primii copaci, s-au putut minuna de imensa înălțime a acestora, întrucât țâșneau înspre văzduh câte vreo cincizeci, o sută de metri. Ningea și acolo, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tufele pline de țepi alcătuiau o barieră de netrecut. Dacă voia să ajungă mai sus, trebuia să ocolească. Se hotărî să meargă pe sub poalele pădurii, pe acolo pe unde era mai ușor să străbată. Încerca să se țină imediat dincolo de lizieră, așa încât să poată vedea marginea răriturii și eventualele cărări care ar fi putut apare acolo. Locurile erau sălbatice, se cunoștea că nimeni nu mai trecuse pe acolo de ani buni. Terenul cobora ușor, după care, zona defrișată din stânga lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care venise. Se întoarse și încercă să privească printre copacii dintre care tocmai ieșise. Dacă cineva îl urmărea, atunci numai acolo se putea ascunde. Nu distingea mare lucru în zona întunecoasă de sub desișul coroanelor, privirea nu reușea să străbată dincolo de lizieră. Gândul îl ducea la presupunerea lui cu privire la asasinul nevăzut care îi atacase pe cei din Baia de Sus. Își dădu seama că retragerea îi este tăiată. Privi la ceas. Era deja ora patru după amiază. Mai avea la dispoziție patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prin pădure. Nu-i venea de loc să intre acolo, dar nu avea încotro. Cu cât pierdea mai mult timpul făcându-și planuri cu atât înserarea se apropia. Sentimentul de teamă devenise și mai acut. Acum, deși se întorsese cu fața la liziera pădurii, senzația că este privit de undeva din spate, era și mai intensă. Nu se putu controla și își aruncă privirea din nou spre vârf. Iarăși nimic, nu vedea nici o amenințare venind de acolo și totuși spaima punea stăpânire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în munți, se uita acum speriat la cerul scăldat în lumina ciudată a lunii. Nu mai putea suporta, durerea îi sfâșia inima. Sări în picioare și începu să se plimbe nervos în sus și în jos. Un vreasc trosni dincolo de liziera pădurii. Strugurel tresări și se opri în loc. Așteptă cu urechea ciulită să mai audă și alte zgomote. Poate că Burcilă nu se dusese la culcare așa cum crezuse el ci dăduse o raită printre copaci iar acum se întorcea în tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]