1,675 matches
-
Alexandru conte Wassilko de Serecki (n. 2 februarie 1871, Castelul Berhomet - d. 21 iulie 1920, Bârlad) din familia Wassilko, a fost un ofițer de cavalerie din Armata Comună a Austro-Ungariei cu gradul de locotenent-colonel, cămărar imperial, camerier al arhiducelui Heinrich Ferdinand de Habsburg-Lorena-Toscana și agent de contrainformații al Austro-Ungariei. După anul 1918, a devenit ofițer în Armata Română. Alexandru a fost nepotul baronului Iordachi (1795-1861) și al treilea fiu al baronului Alexandru Wassilko de
Alexandru Wassilko de Serecki (ofițer) () [Corola-website/Science/333034_a_334363]
-
Diploma de Excelență”" pentru ”valoroasa contribuție la dezvoltarea istoriografiei naționale” Premiat de revista “Gândirea Militară Românească” - revistă de teorie și știință militară, editată de către Statul Major General al Armatei României -pentru “contribuția de excepție la îmbogățirea patrimoniului științei militare”. "Premiul „Locotenent-colonel "Mircea Tomescu“", "în domeniul Istorie militară," i-a fost acordat pentru lucrarea “Corsarii uitați ai adâncurilor. Delfinul, Rechinul, Marsuinul”, Editura Militară, 2014. Premiat cu "”Diploma de Excelență” pentru cartea de presă" de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) pentru volumul
Florian Bichir () [Corola-website/Science/307611_a_308940]
-
fiind unul dintre cei 18 militari români care au primit acest înalt ordin german. De asemenea, a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a (prin Decretul regal nr. DR905/31 martie 1943) și avansat la gradul de locotenent-colonel. A fost mutat apoi la Regimentul Motorizat 3 Vânători de Munte din cadrul Diviziei 1 Blindate. În cursul ofensivei sovietice din perioada 20-23 august 1944, el a comandat un detașament din cadrul aceluiași regiment care s-a luptat cu forțele Armatei Roșii
Gheorghe Răscănescu () [Corola-website/Science/307574_a_308903]
-
ofensivei sovietice din perioada 20-23 august 1944, el a comandat un detașament din cadrul aceluiași regiment care s-a luptat cu forțele Armatei Roșii pe linia Pașcani-Roman, pentru a apăra calea ferată ce lega cele două orașe. Pe 23 August 1944, locotenent-colonelul Gheorghe Răscănescu a executat ordinul Regelui, formând din voluntari Detașamentul Motomecanizat român care a tăiat drum prin pădure, trecând cu tancurile Carpații și căzând în spatele liniilor de apărare germane, împiedicând astfel consolidarea trupelor germane pe Carpați, fapt pentru care a
Gheorghe Răscănescu () [Corola-website/Science/307574_a_308903]
-
fost propus pentru cea mai mare decorație sovietică. Condamnat la 10 ani inchisoare pentru "uneltire contra ordinei sociale", a fost eliberat de la Gherla pe 15 noiembrie 1960. A decedat în 1967. După arestarea mareșalului Ion Antonescu la 23 august 1944, locotenent-colonelul Gheorghe Răscănescu și alți câțiva comandanți militari români au încercat să opună rezistență noului guvern condus de către generalul Constantin Sănătescu, dar nu au fost urmați de nimeni.
Gheorghe Răscănescu () [Corola-website/Science/307574_a_308903]
-
Stanislav Evgrafovici Petrov (; născut. 1939) este un locotenent-colonel retras al Apărării Antiaeriane Sovietice. La data de 26 Septembrie 1983, el era ofițerul responsabil al centrului de monitorizare nucleară de la Oko, sistemul centrului raportând că o rachetă nucleară a fost lansată din Statele Unite Ale Americii. Petrov a considerat avertizarea
Stanislav Petrov () [Corola-website/Science/330198_a_331527]
-
, (în și sau "General-Potpukovnik", în sârbă literal „General sub-colonel”), este un grad militar în unele armate, cu precădere în Armata Sârbă și Forțele Aeriene Sârbe. Gradul de general locotenent-colonel reprezintă în unele armate o poziție ierarhică superioară celei de general-maior. În Armata Sârbă, denumirea de „sub-colonel” ("Potpukovnik" / Потпуковник) este folosită mai des decât cea de locotenent-colonel ("Poručnikpukovnik" / Поручникпуковникin). În Armata Sârbă și Forțele Aeriene Sârbe, gradul de general locotenent-colonel
General locotenent-colonel () [Corola-website/Science/321738_a_323067]
-
armate, cu precădere în Armata Sârbă și Forțele Aeriene Sârbe. Gradul de general locotenent-colonel reprezintă în unele armate o poziție ierarhică superioară celei de general-maior. În Armata Sârbă, denumirea de „sub-colonel” ("Potpukovnik" / Потпуковник) este folosită mai des decât cea de locotenent-colonel ("Poručnikpukovnik" / Поручникпуковникin). În Armata Sârbă și Forțele Aeriene Sârbe, gradul de general locotenent-colonel se situează ierarhic imediat sub cel de general-colonel. Gradul de general locotenent-colonel corespunde ca funcție unui comandant de divizie. În Republica Macedonia și Slovenia, un general locotenent-colonel
General locotenent-colonel () [Corola-website/Science/321738_a_323067]
-
locotenent-colonel reprezintă în unele armate o poziție ierarhică superioară celei de general-maior. În Armata Sârbă, denumirea de „sub-colonel” ("Potpukovnik" / Потпуковник) este folosită mai des decât cea de locotenent-colonel ("Poručnikpukovnik" / Поручникпуковникin). În Armata Sârbă și Forțele Aeriene Sârbe, gradul de general locotenent-colonel se situează ierarhic imediat sub cel de general-colonel. Gradul de general locotenent-colonel corespunde ca funcție unui comandant de divizie. În Republica Macedonia și Slovenia, un general locotenent-colonel (în , în ) este un grad militar superior celui de general-maior si inferior celui
General locotenent-colonel () [Corola-website/Science/321738_a_323067]
-
În Armata Sârbă, denumirea de „sub-colonel” ("Potpukovnik" / Потпуковник) este folosită mai des decât cea de locotenent-colonel ("Poručnikpukovnik" / Поручникпуковникin). În Armata Sârbă și Forțele Aeriene Sârbe, gradul de general locotenent-colonel se situează ierarhic imediat sub cel de general-colonel. Gradul de general locotenent-colonel corespunde ca funcție unui comandant de divizie. În Republica Macedonia și Slovenia, un general locotenent-colonel (în , în ) este un grad militar superior celui de general-maior si inferior celui de general, echivalent cu cel de general-locotenent.
General locotenent-colonel () [Corola-website/Science/321738_a_323067]
-
locotenent-colonel ("Poručnikpukovnik" / Поручникпуковникin). În Armata Sârbă și Forțele Aeriene Sârbe, gradul de general locotenent-colonel se situează ierarhic imediat sub cel de general-colonel. Gradul de general locotenent-colonel corespunde ca funcție unui comandant de divizie. În Republica Macedonia și Slovenia, un general locotenent-colonel (în , în ) este un grad militar superior celui de general-maior si inferior celui de general, echivalent cu cel de general-locotenent.
General locotenent-colonel () [Corola-website/Science/321738_a_323067]
-
recunoaștere a poziției de înalt profesionalism a SSI sub conducerea lui Moruzov a fost din partea serviciilor de informații străine. SSI colabora cu serviciile similare din Cehoslovacia, Polonia, Iugoslavia, Finlanda și chiar Japonia. Direct sau prin câțiva colaboratori de maximă încredere (locotenent-colonelul Gh. Petrescu, maiorul Constantin Ionescu Micandru ș.a.) Moruzov a stabilit contacte directe cu serviciile de spionaj ale Frantei, Angliei, Italiei și Germaniei. Legătura cu Abwehr-ul a fost cea mai strânsă, deși Abwehr-ul colabora atunci susținut cu Italia, Japonia și Ungaria
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților de infanterie din cercul de recrutare Focșani, din cadrul Comandamentului III Teritorial. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 35 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul 50 Infanterie a fost comandat de locotenent-colonelul Mihail Anastasiade. Regimentul 50 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Regimentul 50 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336149_a_337478]
-
fost de nouă ore pentru un echipaj din care, trei la patru ore, zbor la punct fix pentru a ridica la bord cu cablul macaralei oameni refugiați pe acoperișurile caselor, în copaci sau direct din vâltoarea apelor. Echipajul format din locotenent-colonelul Mihai Fitcal și maiorul Savu Turea a salvat într-o singură zi peste 200 de persoane. Timp de zece ore s-au aflat la manșa elicopterului deasupra puhoaielor aruncate de Prut, Siret, Jijia. În anii 1973-1974 s-a renunțat la
Aerodromul Alexeni () [Corola-website/Science/306600_a_307929]
-
Sușitei, dovedind exempu de curaj, rezistența, vitejie și înaltă pregătire. În perioada 7 ianuarie 1917- 5 februarie 1918, a îndeplinit funcția de șef al biroului de informații la Armată a2-a. La 1 aprilie 1917 a fost înaintat în gradul de locotenent-colonel și la aceeași dată din anul 1919, la ce de colonel. După ofensiva din vara anului 1917, a fost decorat cu ordinele "Steaua României" și "Sfanțul Vladimir", iar la 1 februarie 1918 a fost numit Subșef al Statului Major al
Dumitru Grozeanu () [Corola-website/Science/311803_a_313132]
-
zborului. Cum programul spațial cu echipaj are nevoie de un succes pentru a putea continua, ei decid să falsifice aterizarea, mai degrabă decât să anuleze misiunea. Cu câteva minute înainte de lansare, echipajul dezorientat format din colonelul Charles Brubaker (James Brolin), locotenent-colonelul Peter Willis (Sam Waterston) și comandantul John Walker (O. J. Simpson) sunt scoși din Capricorn One și transportați cu avionul la o bază militară abandonată din deșert. Continuă procedurile standard de lansare, dar publicul nu știe că nava este goală
Capricorn One () [Corola-website/Science/321487_a_322816]
-
revistele "Viața Românească" și "Însemnări ieșene", texte care apoi au fost republicate în volumul "Poate-i de mult, poate-i de-acum". a participat la campaniile din al Doilea Război Balcanic (1913) și Primul Război Mondial (1916-1918) cu gradul de locotenent-colonel și apoi colonel, fiind șeful Ambulanței armatei din nordul țării și medic-șef al spitalului mobil al diviziei a IX-a. A fost decorat cu următoarele ordine și medalii:
Mihai Ștefănescu-Galați () [Corola-website/Science/331715_a_333044]
-
a fost avansat la gradul de sublocotenet, a urcat pe treptele ierarhiei militare în mod constant, trecând prin diferite garnizoane din Dobrogea și mai apoi prin Giurgiu, Făgăraș, Sfântu Gheorghe, Câmpina, Sibiu, Timișoara și Cluj. Între anii 1944 - 1945, ca locotenent-colonel s-a aflat la comanda Regimentului 11 Dorobanți, participând la războiul al doilea mondial. Pentru faptele de arme a fost decorat cu ordinele „Mihai Viteazu” și „Coroana României”, precum și cu alte decorații sovietice și cehoslovace. Ca pensionar a trăit la
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
Uniunea Sovietică în 1924 și în așa-numitul Plan mare pentru divizia armată 102, care a fost pregătit în 1923 și 1924. După un alt stagiu de scurtă durată la Ministerul Reichswehr, Kesselring a fost promovat la gradul de Oberstleutnant (locotenent-colonel), în 1930 și a petrecut doi ani în Dresda cu Regimentului 4 Artilerie. Împotriva voinței sale, Kesselring a fost destituit din cadrul armatei la 1 octombrie 1933 și numit sef al Departamentului de Administrație de la Comisariatul Reichului pentru Aviație (Reichkommissariat für
Albert Kesselring () [Corola-website/Science/330211_a_331540]
-
mai abominabile crime "împotriva poporului român și împotriva socialismului". Sentințele Tribunalului Militar au fost deosebit de dure, între 6 și 25 ani temniță grea. Președintele completului de judecată a fost generalul Alexandru Petrescu, cel care în anii 1940-1941, având gradul de locotenent-colonel a condamnat la moarte evrei din Cernăuți, cel care i-a trimis la moarte pe Remus Kofler și Emil Calmanovici, sau i-a dat 25 de ani de muncă silnică lui Belu Zilber. În "procesele spectacol" erau numiți "apărători din
Procesele sioniștilor () [Corola-website/Science/312416_a_313745]
-
ia fost îngăduit să poarte Crucea de Cavaler al Ordinului „Șoimu Alb” al Casei Arhiducale de Saxonia-Weimar în Austria. În ziua de 1 noiembrie 1887 a fost trecut la rangul de maior, apoi la 1 mai 1892 la cel de locotenent-colonel. În ziua de 1 mai 1895 a fost numit colonel și comandant al regimentului de infanterie "Karl Alexander Großherzog von Sachsen-Weimar-Eisenach" nr. 64. La cererea sa, împăratul Franz Josef I al Austriei a aprobat pensionarea lui in ziua de luni
Alexandru Lupu () [Corola-website/Science/328309_a_329638]
-
denumirea de „Leutnant” a fost frecvent folosită pentru a desemna orice adjunct al unui ofițer comandant. Astfel, la nivel de armată a existat gradul de "General-Leutnant" (în română „general-locotenent”), la nivel de regiment a fost gradul de "Oberst-Leutnant" (în română „locotenent-colonel”), iar la nivelul companiei "Leutnant" era adjunctul unui "Hauptmann" (în română „căpitan”). Odată cu formarea armatelor permanente în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea, acest termen a desemnat frecvent gradul cel mai mic de ofițer. În secolele
Leutnant () [Corola-website/Science/337666_a_338995]
-
prima conflagrație mondială ca ofițer de stat major. La izbucnirea războiului, el și-a satisfăcut dorința de „contact cu trupele” petrecând 26 de zile la comanda Regimentului al 5-lea husari. Pe 28 august a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel în statul major al generalului Ferdinand Foch. În 1916 a fost înaintat la gradul de general de brigadă. Georges Clemenceau a dorit să-l numească pe Foch (șeful Statului Major al Armatei Franceze) ca reprezentant al Franței în cadrul Supreme War
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
prima școală de torpilori, a înființat "Corpul Apărărilor sub Apă" (1881) și a adus, din Anglia, crucișătorul "Elisabeta" (1888). În anul anul 1890, maiorul Koslinski s-a aflat la comanda bricului "Mircea", iar în 1894 după înaintarea la gradul de locotenent-colonel, a primit comanda crucișătorului "Elisabeta". În același an, după organizarea Direcției a 5-a a Flotilei Române a fost numit la comanda acesteia, iar în anul 1897 i s-a încredințat funcția de director al Marinei din cadrul Ministerului de Război
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
eficientă apărare este să păstreze controlul asupra zonelor înalte ale peninsulei. Au existat polemici pe marginea speculațiilor pe tema locului unde va debarca inamicul, și deci pe marginea zonei în care să-și concentreze și ei forțele. Mustafa Kemal, un locotenent-colonel de 34 de ani care cunoștea peninsula Gallipoli, din operațiunile sale împotriva Bulgariei în Războiul Balcanic, credea că Capul Helles (vârful sudic al peninsulei) și Gaba Tepe ar fi cele mai probabile două zone de debarcare. În cazul primeia, Kemal
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]