1,902 matches
-
semiotice. Ea nu aparține vreunei gramatici, dată fiind lipsa existenței unor reguli stricte de organizare sintagmatică. Prin excelență, polisemia gestuală este interpretabilă în context și este motivată de implicitul din intenționalitatea comunicativă a locutorilor. Astfel, activitatea verbală și gestuală a locutorilor poate să denote o anumită emotivitate, reală sau disimulată, poate să ilustreze și/sau să completeze o anumită informație oferită, poate chiar să contrazică, total sau parțial, conținutul informațional vehiculat, atunci cînd interlocutorul are capacitatea de a decoda corect anumite
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
însuși faptul că este realizat într-o limbă. Pe de altă parte, deoarece discursul antrenează întotdeauna limba ca logos apofantic, ca afirmație sau ca negație despre ceva, el este în mod implicit contaminat de o ideologie, de data aceasta, a locutorului. Totuși, rămînînd la semnificația de bază a cuvîntului ideologie, care vizează concepția despre structura și organizarea socială, el rămîne operant pe terenul a n a l i z e i d i s c u r s u l u
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
din contextul său. V. deducție, inferență. AUSTIN 1962; GRICE 1967, 1989; SPERBER - WILSON 1986; MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. NM IMPLICATURĂ. Termenul implicatură a fost introdus în lingvistică de Herbert Paul Grice, în 1975. El desemnează conținuturile pe care locutorul le comunică indirect prin enunțul său, conținuturi care privesc aspectele non-vericondiționale ale enunțurilor emise, căci implicatura nu se supune condițiilor de adevăr ale frazei. Introducerea acestei noțiuni a permis înțelegerea deosebirii care apare adesea între semnificația frazei și sensul comunicat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
presupuse a fi deja cunoscută de către interlocutor și care constituie baza pe care se construiește ceea ce este spus efectiv, subînțelesul este o deducție ce se poate atribui interlocutorului, făcută pe baza evenimentului particular al enunțării, deducție prevăzută, de altfel, de către locutor. În enunțul Mihai ia lecții de pian luna aceasta, presupoziția înscrisă în enunț prin sintagma luna aceasta este că Înainte Mihai nu lua lecții de pian, în timp ce conținutul subînțeles poate fi "Ar fi bine să începi și tu". Nefiind înscris
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
personale de persoana întîi și a doua, pronumele și adjectivele demonstrative, unele adverbe pronominale și mărcile verbale temporale, care realizează raportarea la situația de comunicare. Acest lingvist a numit grupa acestor deictice indicatori de subiectivitate, căci se raportează la subiect (locutor), considerat ca reper în cadrul situației. În gramatica generativă, indicatorul sintagmatic este o reprezentare, printr-un arbore sau prin paranteze, a structurii de constituenți ai unei fraze generate. Astfel, indicatorul redă relațiile ierarhice dintre diferite categorii de constituenți care intră în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
terenul pragmaticii și sugerată de teoria lui E. Benveniste, aceea de cuvînt întrebuințat de vorbitor ca referință deictică sau demonstrativă. Prin urmare, indicatorii sînt de obicei indiciali (precum eu, aici, acum etc.) și reprezintă, pentru stilul direct, elementele prin care locutorul raportează la sine situația de comunicare. V. cvasiindicator, deictic, referință. BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. RN INDUCȚIE. În mod obișnuit, "inducția" este considerată o manieră de raționare ce urmează o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
u r s u l u i, inferențele sînt operații prin care se obțin sensurile implicite din actele discursive, sensuri care sînt atribuite de subiectul vorbitor sau sînt (re)construite de interlocutor (destinatarul enunțurilor și interpretantul lor). Dacă, în cazul locutorului, inferența participă la construirea enunțurilor, în cazul locutorului, ea este un proces de interpretare a lor, însă ambele situații se raportează la formule logice și cognitive comune, deoarece există presupoziția ca sensul construit să coincidă cu cel interpretat, deși aceasta
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sînt operații prin care se obțin sensurile implicite din actele discursive, sensuri care sînt atribuite de subiectul vorbitor sau sînt (re)construite de interlocutor (destinatarul enunțurilor și interpretantul lor). Dacă, în cazul locutorului, inferența participă la construirea enunțurilor, în cazul locutorului, ea este un proces de interpretare a lor, însă ambele situații se raportează la formule logice și cognitive comune, deoarece există presupoziția ca sensul construit să coincidă cu cel interpretat, deși aceasta nu se întîmplă întotdeauna. Analiza este o activitate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
presupoziția ca sensul construit să coincidă cu cel interpretat, deși aceasta nu se întîmplă întotdeauna. Analiza este o activitate care se răsfrînge asupra unei realități existente și, în acest caz, analiza discursului nu privește decît într-o mică măsură inferențele locutorului, fiind în mod obișnuit o activitate interpretativă, de punere în relație a ceea ce s-a spus în mod explicit cu altceva, care nu este exprimat ca atare, dar pe care interpretantul îl degajă ca fiind implicit în actul de comunicare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN INSCRIPȚIE. Dacă în vorbirea obișnuită inscripție denumește un text scurt (scris sau gravat), care conține o mențiune, o opinie, o dată etc., în unele analize ale atitudinilor propoziționale ale locutorului, precum credințele, desemnează o entitate lingvistică oarecare, precum propoziția. V. enunț, text. FLEW 1984. RN INSECURITATE DISCURSIVĂ. Lingvistul american W. Labov, autor al unor importante lucrări de sociolingvistică, a propus noțiunea de "insecuritate lingvistică", pentru situația în care reprezentanții micii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
M. Bahtin, circumscrisă naturii duale (acțiune și reacție, în același timp) a comunicării umane. Se definește ca un proces de negociere permanentă, care are la bază intenționalitatea interlocutorilor de a comunica și de a se influența reciproc. Prin enunțarea sa, locutorul urmărește să transmită mesaje prin care să influențeze atît gîndirea, cît și acțiunile unui interlocutor, ceea ce întărește caracterul strategic (manipularea structurilor interacționale și a mijloacelor verbale de concretizare a acestora) și anticipativ (predicții asupra reacției interlocutorului) al comunicării umane. Pentru ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un factor dificil de soluționat în spațiul real: pozițiile discursive inegale reprezentate de majoritate/minoritate sau de vorbitorul nativ/dobîndit (într-o societate, grupul dominant deține o putere simbolică, culturală și comunicativă, din care grupurile minoritare sînt excluse prin definiție). Locutorii pot deveni membri competenți din punct de vedere cultural prin procese de socializare lingvistică (mai mult decît prin procese de achiziție), care să realizeze atît "culturalizarea" interculturalității, cît și "naturalizarea" culturii. Un alt tip (și grad) de interculturalitate detectăm în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
interdiscursul definindu-l drept orice complex cu o dominantă a formațiunilor dicursive, după care, cîțiva ani mai tîrziu, se susține procesul de materializare, respectiv de asimilare a lui de către conceptul de "dialogism", precum și de către conceptul de "discurs raportat" al unui locutor colectiv. Marie-Anne Paveau consideră aceste procese drept responsabile pentru pierderea specificului inițial al noțiunii, cel reprezentat de dimensiunile inconștientă și conflictuală, prin implicarea unui subiect care gestionează alte discursuri, și a opiniei publice sub o formă omogenă, mai mult retorică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
efectele interdiscursului prin intermediul preconstructelor. V. intertext, intertextualitate, intradiscurs. PÊCHEUX 1975; COURTINE 1982; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ADAM 2006; AMOSSY 2006; CHARAUDEAU 2006; PAVEAU 2006. AF INTERLOCUTOR. Interlocutorul este persoana participantă la o conversație, căreia i se adresează locutorul și care la rîndul său poate lua cuvîntul pentru a-i răspunde, fiind reprezentată simbolic în discurs prin pronumele persoanei a doua. Definițiile inițiale ale termenului interlocutor se remarcă prin atenția acordată actanților comunicării, pentru ca, mai tîrziu, accentul să fie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
interlocutor se remarcă prin atenția acordată actanților comunicării, pentru ca, mai tîrziu, accentul să fie pus pe funcțiile îndeplinite de aceștia. Astfel, O. Ducrot și T. Todorov, în 1972, definesc termenul interlocutor ca element constitutiv al procesului de enunțare reprezentat prin locutor (cel care enunță) și alocutor (cel căruia îi este adresat enunțul). A. J. Greimas și J. Courtès, mai tîrziu, în 1993, numesc interlocutori pe cei doi actanți ai dialogului dintr-un discurs: destinatarul și destinatorul. Ulterior, în definirea termenului accentul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
interlocutori pe cei doi actanți ai dialogului dintr-un discurs: destinatarul și destinatorul. Ulterior, în definirea termenului accentul este pus pe funcția interlocutorului ca subiect de enunț, adică aceea de a asigura intermitent rolul de alocutor (eu/voi) reversibil în locutor (eu/noi). O perspectivă definițională mai amplă o întîlnim la Patrick Charaudeau, unde termenul interlocutor este definit dintr-o dublă perspectivă: cea a sensului comun și cea a lingvisticii limbii și a lingvisticii discursului. Astfel, în sensul comun, interlocutorul este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cea a lingvisticii limbii și a lingvisticii discursului. Astfel, în sensul comun, interlocutorul este persoana care dialoghează, discută, conversează cu o alta și care reprezintă destinatarul subiectului vorbitor cu drept de a lua cuvîntul pentru a răspunde, la rîndul său, locutorului. Acest sens este preluat de lingvistica limbii și de lingvistica discursului pentru a desemna, la plural, partenerii unui schimb verbal în situația de comunicare orală care au, succesiv, dreptul la cuvînt. La singular, interlocutorul este considerat receptor al unui act
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
considerat receptor al unui act de comunicare, care își exercită dreptul la cuvînt. Prin aceasta, interlocutorul se deosebește de auditor, receptor aflat în situația de comunicare orală privat de posibilitatea de a lua cuvîntul, mulțumindu-se să asculte ceea ce spune locutorul (de exemplu, în cazul unei conferințe, al unei emisiuni radiofonice etc.). În ceea ce privește natura și funcția noțiunii "interlocutor", se manifestă o anumită ambiguitate: unii lingviști atribuie interlocutorilor un statut de actori externi actului enunțării (emițători și receptori), alții le atribuie un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și funcția noțiunii "interlocutor", se manifestă o anumită ambiguitate: unii lingviști atribuie interlocutorilor un statut de actori externi actului enunțării (emițători și receptori), alții le atribuie un statut de protagoniști interni procesului de enunțare (enunțiatori și destinatari). V. destinatar, emițător, locutor, receptor. DUCROT - TODOROV 1972; GREIMAS - COURTÈS 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. LC INTERPRETARE. În tradiția lingvistică instituită de concepția lui Ferdinand de Saussure, interpretarea este parafraza prin care se redă un conținut echivalent unei unități
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
verbal între (cel puțin) doi subiecți vorbitori, ilustrează acest caracter al limbii, care a fost denumit uneori alteritate și a fost considerat ca o latură a esenței limbii. Aceasta presupune că actualizarea limbii în vorbire se realizează întotdeauna între un locutor și un interlocutor, iar finalizarea, transmiterea de informații, este posibilă deoarece între cei doi există o legătură, o convenție (implicită) de a înțelege aceleași lucruri prin aceleași enunțuri. V. alteritate, comunicare, dialog, dialogism. DUBOIS 1973; FLEW 1984; COSERIU 1994. RN
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acest aspect de cel teologic sau de cel literar. V. dialogism, discurs raportat, eterogenitate, interdiscurs, interpretare, intertext, text. DETRIE - SBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; CUTTING 2002; WOOFFITT 2005. RN INTERVENȚIE. Prin termenul intervenție se denumește contribuția unui locutor într-un schimb, astfel încît orice conversație ia forma unei succesiuni de intervenții ale participanților. Fiind o etapă în cadrul discursului dialogic (sau conversațional), orice intervenție este stimulată și determinată de intervențiile anterioare și de cele următoare, împreună cu care realizează organizarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
coordonarea interacțiunii verbale nu se suprapune pe realizarea ei practică. Organizarea sistemului de intervenții verbale este perturbată de delictul conversațional reprezentat de intruziune atunci cînd alternanța contribuțiilor realizate de interlocutori nu urmează principiile etice ale succesiunii secvențiale. În acest caz, locutorul A, angajat într-o intervenție în curs, așadar, avînd cuvîntul, îl selectează pe locutorul B (prin indicii de natură sintactică, prozodică, gestuală sau de postură) în vederea ocupării poziției secvențiale următoare, altfel spus, pentru a lua cuvîntul în continuare; această acordare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
verbale este perturbată de delictul conversațional reprezentat de intruziune atunci cînd alternanța contribuțiilor realizate de interlocutori nu urmează principiile etice ale succesiunii secvențiale. În acest caz, locutorul A, angajat într-o intervenție în curs, așadar, avînd cuvîntul, îl selectează pe locutorul B (prin indicii de natură sintactică, prozodică, gestuală sau de postură) în vederea ocupării poziției secvențiale următoare, altfel spus, pentru a lua cuvîntul în continuare; această acordare a cuvîntului nu este însă respectată, poziția respectivă fiind acaparată și monopolizată de intervenția
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de natură sintactică, prozodică, gestuală sau de postură) în vederea ocupării poziției secvențiale următoare, altfel spus, pentru a lua cuvîntul în continuare; această acordare a cuvîntului nu este însă respectată, poziția respectivă fiind acaparată și monopolizată de intervenția unui al treilea locutor C. Intruziunea este, prin urmare, un delict care privește natura succesorului și nu momentul succesiunii contribuției verbale. V. analiza conversației, interacțiune verbală. SACKS 1992; KERBRAT-ORECCHIONI 1992, 1996. NM INVESTIRE GENERICĂ. D. Mainguineau a introdus, în 1991, noțiunea "învestire generică" pentru
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
În acest sens, destinatarul nu este un simplu consumator al ideilor sau al informațiilor, el accede la o "manieră de a fi" traversînd o "manieră de a spune". V. etos. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN ÎNTREBARE. Actul de vorbire performat de locutor pentru a obține un răspuns din partea alocutorului este o realitate pragmatică, numită întrebare, noțiune ce trebuie distinsă de cea de "enunț interogativ", care constituie o realitate sintactică, avînd o organizare specifică, o intonație corespunzătoare sau alte mărci distinctive (pronume și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]