1,634 matches
-
-i seamănă deloc." Celălalt se grăbea. Băgase fotografia în buzunar ridicând din umeri. " Probabil se poartă neprihănitele pe-acolo... Mai dă-mi un telefon când ai timp." Inginerul își trecu degetele peste pleoape. În pivniță zgomotele încetaseră. * Nucu Scarlat ținea lopata într-o mână, cu cealaltă se încheia la cămașă. Obrajii îi erau acoperiți de o crustă cărămizie, părul năclăit devenise cenușiu. ― Cum merge? întrebă Ionescu ridicîndu-se. ― Greu, dar până la urmă îi dăm de capăt. Aruncă o privire spre bătrîni: Aici
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
umeziră. * Umbrele li se proiectau pe zid. Dascălu își alungă șuvițele din ochi și începu să rîdă: ― Parcă am fi patru... Inginerul îl privi surprins. ― Nu înțeleg... A, da! Dacă eram patru era mai bine. Aici ne trebuia dinamită, nu lopeți. ― Eu nu mă simt deloc obosit. Atât că mă plictisesc. ― Nu prea am conversație, rânji Ionescu. Cârnul dădu din cap. ― Mă enervează să fac ceasuri întregi același lucru. E monoton. ― Lasă că scăpăm repede! După ce ajungem la canal, peisajul începe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
visul cu ochii. Fii atent! Avem de străbătut exact 55 de metri. Pe urmă spargem din nou canalul, săpăm aproximativ 40 de cm și ajungem în subsolul muzeului. Cel puțin așa sper. Trebuie să luăm cu noi târnăcopul și o lopată. Dascălu se minună. ― Săpăm stând în coate? ― Asta-i piesa! Îl bătu, zâmbind, pe obraz: Ne descurcăm noi, ai să vezi. ― Sînteți niște proști! Dacă-mi spuneați, făceam rost de dinamită. ― Și aruncai în aer un cartier întreg. Las-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nici o clipă din ochi. Tot drumul ne-Așajutat cu deale gurii că eram tare înfometați, acele porții de carne, cârnați , vin erau de la săracii muncitori agrișcoli că nu știau cum să ne ajute să le gășim banii. La ziuă cu ajutorul unei lopeți ne-am făcut drum și astfel am reușit să ajungem în Galați cu ,,rugămintea’’ ca acest infractor să ne indice locul corect unde a ascuns banii și să nu ne mai plimbe prin zăpadă și viscol. De fiecare dată ne
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
neagră și cât eram de beat tot am citit în ochii lui că dacă mai făceam scandal se va scula de la masă și va veni să mă potolească pentru a-și bea cafeaua liniștit. Cu mâna lui grea ca o lopată. Profetul ar fi putut să mă strivească la fel cum strivea portarul muștele. Mi s-a făcut frică. Amenințând mai departe, dar pe un ton mai degrabă plângăreț, umilit, am plecat de la cafenea și m-am dus la mlaștină unde
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu frânghii, tras, aluneca, se lovea de fundul gropii, preotul își flutura agheazmatarul iar primii bulgări de pământ se și prăvăleau peste capac. Ambulanța plecase puțin mai devreme ca să fie supusă unei stropiri cu dezinfectant și, în timp ce lutul aruncat cu lopata răsuna din ce în ce mai înăbușit, familia dispărea în taxi. Un sfert de oră mai târziu era din nou acasă. ASTFEL, TOTUL SE PETRECEA CU MAXIMUM DE RAPIDITATE ȘI MINIMUM DE RISCURI. ȘI, FĂRĂ ÎNDOIALĂ, CEL PUȚIN LA ÎNCEPUT, ESTE EVIDENT CĂ SENTIMENTUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care munca lor îi aducea acolo) întâlneau uneori lungi ambulanțe albe care goneau cu toată viteza, făcând să răsune cu sirenele lor leșinate străzile goale ale nopții. În grabă, trupurile erau aruncate în gropi. Nici nu se rostogoleau bine că lopețile de var se și sfărâmau pe fețele lor, iar pământul îi acoperea într-un fel anonim în gropi săpate din ce în ce mai adânc. Ceva mai târziu, totuși, administrația s-a văzut obligată să caute loc în altă parte și să mai lărgească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
transfigurați sub lumina difuză a lunii care, uneori, străbate cu mai multă îndrăzneală spărturile norilor, luminând mai intens totul. După 10 minute de admirație mută, cu plămânii învigorați de puritatea aerului respirat, intru liniștit în casă, nu înainte de a așeza lopata de fier la îndemână, pentru operația de deszăpezire ce voi face mâine dimineață spre prânz, ca un gospodar responsabil ce mă simt. După aerul rece și pur inspirat, căldura din casă mă îmbie și mai stăruitor spre odihnă. Am avut
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un somn profund, odihnitor și am și visat frumos, frumos pe măsura frumuseții de afară. Așa că, ceva mai devreme mi-am început o zi obișnuită de lucru. Citesc două ore bune, apoi drept pauză intelectuală ies în curte și cu lopata pregătită din vreme încerc să îndepărtez zăpada de pe alei, zăpada moale, pufoasă ce s-a depus în timpul nopții într-un strat apreciabil. A trebuit ca alte minute bune să admir o altă față a minunii de peste noapte... Dacă aseară luna
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
al unui grup de intelectuali, care cu câteva decenii în urmă insistase să cerceteze pământul de sub picioarele lor după o metodă absolut nouă. Până în acel moment, încă de la expedițiile lui Edward Robinson din secolul XVIII, cei care puneau mâna pe lopată prin aceste locuri căutau un singur lucru: Biblia. Nu îi interesa Palestina sau oamenii care au locuit aici timp de milenii. Căutau Pământul Sfânt. Erau străini, bineînțeles, americani sau europeni. Veneau la Jaffa sau în Ierusalim cu capul îmbuibat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
palestinian de la poalele dealului: Ti’innik. Acești arheologi de școală nouă voiau să afle tot ce se putea afla despre viața de zi cu zi a acestei comunități obișnuite, care rămăsese în același loc aproape cinci milenii la rând. Fiecare lopată de pământ aruncată de arheologi, fiecare lovitură de cazma, transmitea un mesaj politic: aceasta va fi o dezgropare a Palestinei de către palestinieni. Asta consolida poziția lui Ahmed Nour în inima amplei mișcări naționale palestiniene. În șoaptă i se spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ferecată; Naasri trebui să folosească trei chei ca să o descuie. Spre surpriza lui Mahmud, ușa dădea afară, o briză răcoroasă de aer nocturn mângâindu-i fața. Coborâră câteva trepte și ajunseră cu toții într-o grădină nu prea mare. —Nawaf, ai lopata? Mahmud se întoarse și îl văzu pe tânăr ținând în mână o lopată grea, de metal. Instinctiv, căută cuțitul cu mâna liberă și îl scoase afară, fluturându-l în direcția lui Nawaf. —O, fratele meu drag, nu fi ridicol! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Mahmud, ușa dădea afară, o briză răcoroasă de aer nocturn mângâindu-i fața. Coborâră câteva trepte și ajunseră cu toții într-o grădină nu prea mare. —Nawaf, ai lopata? Mahmud se întoarse și îl văzu pe tânăr ținând în mână o lopată grea, de metal. Instinctiv, căută cuțitul cu mâna liberă și îl scoase afară, fluturându-l în direcția lui Nawaf. —O, fratele meu drag, nu fi ridicol! spuse Jaafar Naasri, observând figura înspăimântată a lui Mahmud și râzând cu poftă. —Nawaf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
căută cuțitul cu mâna liberă și îl scoase afară, fluturându-l în direcția lui Nawaf. —O, fratele meu drag, nu fi ridicol! spuse Jaafar Naasri, observând figura înspăimântată a lui Mahmud și râzând cu poftă. —Nawaf n-o să te lovească. Lopata e ca să-ți poată arăta colecția noastră. Capul lui Mahmud se învârtea. Nedormit și zăpăcit, când ochii i se obișnuiră cu întunericul, văzu că această fâșie de pământ sterp era de fapt acoperită cu pământ brun, nisipos, asemenea celui dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vezi. Naasri și Mahmud stăteau și se uitau la Nawaf cum sapă încet și degajat. Mahmud observă brațele lui Nawaf, căptușite cu mușchi. Treptat, în pământ începea să se deslușească o formă. Ali săpă mai repede, după care aruncă deoparte lopata, se ghemui și începu să scormonească în pământ cu mâinile goale. În lumina lunii, Mahmud intuia o formă, un fel de animal. Nawaf le făcu semn să vină. Apropiindu-se, Mahmud o văzu clar. Din pământ se ivea o statuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Nu doar piesele, Mahmud. Am de gând să te țin și pe tine aici. Și cu o simplă mișcare a mâinii îi făcu semn fiului său să acționeze, exact așa cum plănuiseră. Mahmud vru să scoată cuțitul, dar era prea târziu: lopata îl lovise deja în cap, doborându-l la pământ. Își dădu ultima răsuflare, dar Nawaf îl mai lovi de două ori cu capul metalic al uneltei, doar ca să fie sigur. —Marea noastră groapă a morții, murmură Jaafar Naasri, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de curieri i le aducea zilnic din Irak. Câteodată, dacă îi suspecta că îl înșelau, aprovizionându-l pe unul din rivalii săi de aici, din Aman, sau din locuri mai îndepărtate, precum Beirut sau Damasc, Ali trebuia să-și folosească lopata în alte scopuri. N-a fost nevoit să facă asta decât de vreo șase ori, poate chiar mai puțin. Jaafar pierduse șirul. Dar nu putea spune că era mulțumit. După o binecuvântare precum invazia americană, ar fi trebuit să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tulburată, cercetând acum conținutul unui cufăr imaginar, În timp ce chipul i se lumina gândindu-se la gustul aventurii și strălucirea rubinelor. — La naiba, ai dreptate! a exclamat Asya. Nu ți-am zis? Când s-a dat jos din avion căra o lopată și Împingea o roabă În loc de bagaj... — Of, taci din gură! a sărit mătușa Feride ofensată. Și-a Încrucișat brațele și s-a lăsat pe spătarul scaunului. Între timp, descoperind un motiv mult mai profund ascuns În spatele vizitei lui Armanoush, mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se uitase cu adevărat la mine? Cel de-al Doilea Război Mondial se terminase de abia șapte-opt ani, iar Europa Încă nu se ridicase din ruine, dar ăsta nu era un motiv ca să-mi petrec vacanța mare cu mîna pe lopata pentru mortar și pe firul cu plumb! Iar mama zîmbea! Așezat alături de ea pe un scăunel capitonat, străduindu-mă să nu-mi mișc picioarele, eram vexat, jignit, furios. În mod vizibil idiotul ăla nu bănuise nici o clipă bravele Întrebări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un pământ al nimănui despărțind două tabere adverse, se întinde un spațiu larg, lipsit de construcții, deși privind mai atent, se observă pe sol rețele încrucișate de urme de tractoare, zone netezite care nu pot fi produse decât de uriașe lopeți mecanice, implacabile lame curbate, care, fără vreo tresărire de milă, mută totul din loc, casa veche, rădăcina nouă, zidul de sprijin, lăcașul unei umbre care nu va mai cădea niciodată. Cu toate acestea, așa cum se întâmplă în viață, când credem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să continue cuptorul vechi să fie alimentat ca pe vremuri, cu lemne, lemne și iar lemne, poate lucrul cel mai greu de suportat în meseriile lutului. Ca un fochist al vechilor locomotive cu aburi, care-și petrecea tot timpul aruncând lopeți de cărbune în gura cazanului, olarul, cel puțin acest Cipriano Algor, care nu poate plăti un ajutor, se chinuie ceasuri întregi să introducă arhaicul combustibil în cuptor, crengi pe care focul le cuprinde și le devorează într-o clipă, crengi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
clipă. Ca marginea unei cupole luminoase venind să împingă cupola întunecată a nopții, frontiera dimineții se mișca încet spre occident. O subită adiere ridică în vârtejuri cenușa de la suprafața gropii. Cipriano Algor îngenunche, îndepărtă barele de fier și, cu aceeași lopată cu care săpase groapa, începu să scoată cenușa, amestecată cu bucățele de cărbune nears. Aproape imponderabile, particulele albe i se lipeau de degete, unele, ușoare ca fulgul, aspirate de răsuflare, îi suiră în nas și-l obligară să strănute, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
neagră și cât eram de beat tot am citit în ochii lui că dacă mai făceam scandal se va scula de la masă și va veni să mă potolească pentru a-și bea cafeaua liniștit. Cu mâna lui grea ca o lopată, Profetul ar fi putut să mă strivească la fel cum strivea portarul muștele. Mi s-a făcut frică. Amenințând mai departe, dar pe un ton mai degrabă plângăreț, umilit, am plecat de la cafenea și m-am dus la mlaștină unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vis. Am o singură Întrebare: crezi În mine? Pentru Diabolo, asta e o chestie tare importantă. Un vechi cod profesional Îl obligă să le dea celor ce cred În el o nouă șansă. Cu necredincioșii e simplu: Îi ia cu lopata și Închide cazul. Dacă nu-ți place, fă recurs la tribunal. Viața de apoi nu este decît o lungă audiere. — Oh, sigur că cred În tine, să nu mă Înțelegi greșit. Am citit undeva că În centrul Universului se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
simte bine. Se gîndește, ca parte a inventarului lui de alternative, cum ar fi să trăiască aici, În Midwest, cu Maggie: ar putea lucra pentru Companie, să meargă la barul hotelului pentru happy hour, să curețe aleea de zăpadă cu lopata și să joace rolul figurii paterne. E o viziune liniștitoare. Dar se oprește brusc. Ce-ar zice Diavolul? Wakefield Îl aude pe Diavol rîzÎnd. — De asta m-ai dat jos din pat? Ar trebui să te las liber doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]