872 matches
-
moșii. De asemenea, i-a dat dreptul de exploatare a sării din salinele de la Ocnele Mari. Mănăstirea avea robi țigani, care erau folosiți atât la exploatarea sării, cât și la spălarea nisipurilor aurifere de pe Olt și Valea lui Stan de pe Lotru. Pisania bisericii mănăstirii Cozia conține următoarele: Istoricii au convenit însă asupra faptului că anul 6809 (1301) inscripționat în piatra acestei pisanii este eronat, corect fiind anul 6894 (1386), așa cum apare în pisania pictată în interiorul bisericii. La 28 martie 1415, printr-
Mănăstirea Cozia () [Corola-website/Science/298665_a_299994]
-
în patru etape, totalizând 10 ani închisoare, cu condamnare, și 6 ani fără justificare juridică, cu domiciliu forțat în câteva case conspirative. A fost eliberat la 1 iunie 1964.<BR> A lucrat ca miner și maistru miner la hidrocentralele: Argeș, Lotru și Someș. Fiind pensionat de boală, după 11 cereri respinse, a primit în aprilie 1978 pașaport de turist și a rămas ca azilant politic la München, în Republica Federală Germania.<BR> A debutat ca ziarist la "Stindardul", periodic înființat și
Ion Pantazi () [Corola-website/Science/298759_a_300088]
-
pre io-i ("unde-i") va fi voia pren Țeara Rumânească (cea mai veche atestare documentară cunoscută a numelui țării), iară el să treacă. I pak să știi domniia ta că are frică mare și Băsărab (= Neagoe Basarab) de acel lotru de Mahamet-Beg, mai vârtos de domniele voastre. I pak spui domnietale ca mai-marele miu de ce am înțeles și eu. Eu spui domnietale, iară domniia ta ești înțelept și aceaste cuvinte să ții domniiata la tine, să nu știe oamini mulți
Scrisoarea lui Neacșu () [Corola-website/Science/298821_a_300150]
-
aibă la dispoziție un drum strategic, pentru artileria montană, trasă de cai, care să poată fi parcurs de trupele care se mișcau între Valahia și Transilvania. Pentru stabilirea traseului drumului, primul-ministru Gheorghe Tătărăscu a plecat pe munte de la Novaci la Lotru, însotit de 20 de călăreți din Novaci, conduși de învățătorul Ion D. Giurgiulan. În urma acestei acțiuni, Gheorghe Tătărăscu a inaugurat lucrările de construcție a drumului pe platoul Novaciului. Lucrările de refacere decise de rege au avut loc în perioada 1934-1939
Transalpina () [Corola-website/Science/308660_a_309989]
-
până la Rânca (), iar cel dinspre Sebeș numai până la Lacul Oașa. Șoseaua a fost dată parțial în circulație în 2010. Lucrările au încetat în 2013, o dată cu declararea insolvenței firmei Romstrade, antreprenorul contractat de CNADNR. Astfel, traseul tronsonului de gol alpin (Rânca-Obârșia Lotrului), care trece prin Pasul Urdele și Pasul Muntinu, a fost în întregime rectificat, lărgit și s-a așternut stratul de binder (lipsesc straturile de asfalt de uzură), dar nu s-au finalizat lucrările la rigolele de preluare a apelor de pe
Transalpina () [Corola-website/Science/308660_a_309989]
-
porțiunile de binder alternează cu cele de asfalt de uzură, iar elementele de siguranță sunt prezente sporadic. Oficial, drumul este considerat șantier în lucru, și nu beneficiază de deszăpezire decât pe tronsoanele Novaci-Rânca, respectiv Dobra-Baraj Oașa. În timpul iernii, la Obârșia Lotrului se poate ajunge doar pe DN7A Brezoi-Voineasa-Vidra (singurul tronson care este deszăpezit de CNADNR). În prezent, situația finalizării drumului este incertă, lipsind atât fondurile necesare finalizării lucrărilor, cât și avizele de mediu obligatorii pentru o șosea ce tranzitează un sit
Transalpina () [Corola-website/Science/308660_a_309989]
-
lucrărilor, cât și avizele de mediu obligatorii pentru o șosea ce tranzitează un sit Natura 2000. Începând cu data de 15 august 2015 ora 7, Transalpina (DN67C) a fost deschisă oficial circulației rutiere și pe porțiunea dintre Rânca și Obârșia Lotrului, regimul juridic al drumului continuând să fie „Drum în lucru”, pe care se circulă, doar pe timp de zi, în regim de șantier. Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România anunță că de sâmbătă, 11 iunie 2016, s-
Transalpina () [Corola-website/Science/308660_a_309989]
-
este o comună în județul Vâlcea, Oltenia, România, formată din satele Valea Măceșului, Voineasa (reședința) și Voineșița. Voineasa este o localitate montană din nordul județului Vâlcea, la aproximativ 80 km de municipiul Râmnicu Vâlcea (reședința județului), situată pe valea râului Lotru, în sudul munților cu același nume, la o altitudine de 600-800 metri. Climatul localității este tipic depresiunilor intramontane, cu veri răcoroase (temperatura medie a lunii iulie este de 14 °C), ierni reci (temperatura medie a lunii ianuarie este de -7
Comuna Voineasa, Vâlcea () [Corola-website/Science/302048_a_303377]
-
iulie este de 14 °C), ierni reci (temperatura medie a lunii ianuarie este de -7 °C) și precipitații anuale de aproximativ 800 mm. Localitatea Voineasa este atestată documentar la 1 august 1496, fiind astfel cea mai veche așezare de pe Valea Lotrului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Voineasa se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,22 %). Pentru 3,44 % din populație, apartenența etnică nu este
Comuna Voineasa, Vâlcea () [Corola-website/Science/302048_a_303377]
-
utilată. Cazarea se face în hoteluri și vile moderne. Pentru petrecerea plăcută a timpului, stațiunea mai dispune și de terenuri de tenis, baschet și handbal, sală de spectacole de teatru și cinema. Din Voineasa pornesc diverse trasee turistice către "Cataractele Lotrului", pădurea rezervației naturale Latorița, hidrocentrala de la Ciunget și lacul de acumulare Vidra (pe râul Lotru). Pe râurile din zonă se poate practica pescuitul păstrăvului.
Comuna Voineasa, Vâlcea () [Corola-website/Science/302048_a_303377]
-
mai dispune și de terenuri de tenis, baschet și handbal, sală de spectacole de teatru și cinema. Din Voineasa pornesc diverse trasee turistice către "Cataractele Lotrului", pădurea rezervației naturale Latorița, hidrocentrala de la Ciunget și lacul de acumulare Vidra (pe râul Lotru). Pe râurile din zonă se poate practica pescuitul păstrăvului.
Comuna Voineasa, Vâlcea () [Corola-website/Science/302048_a_303377]
-
est, de munții calcaroși Vânturarița(1885 m), Buila(1849 m) și Piatra(1643 m). Munții situați între hotarul nordic al localității și culmea muntoasă Arnota-Buila-Vânturarița au o structură geomorfologică ce are la bază formațiunile cristaline autohtone numite și "seria de Lotru" cu o vechime de peste 200 milioane ani, intercalate cu roci sedimentare mai noi(circa 100 milioane ani), adică situate între carbonifer și cretacicul de mijloc.Pe ansamblu se constată o mare diversitate de roci: șisturi cristaline filitoase, granite, gresii, conglomerate
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
este numit comandant al Regimentului 30 Vânători de la Câmpulung, cu gradul de locotenent-colonel. Declarația de război a României contra Austro-Ungariei (14/27 august 1916) îl găsește în postul de comandant al Regimentului 2 Vâlcea, și comandant al grupului operativ Olt - Lotru. În ianuarie 1917, Traian Moșoiu a fost avansat la gradul de general de brigadă și numit la comanda Diviziei 12 Infanterie. Marele Cartier General l-a numit pe pe Moșoiu Guvernator Militar al Transilvaniei la data de 12 martie 1919
Traian Moșoiu () [Corola-website/Science/302712_a_304041]
-
în Evul Mediu timpuriu), numite de istorici "Romaniile populare" și de cronicarii străini "vlahii", unele constituite sub formă de cnezate, altele simple comunități rurale, cum sunt de exemplu țările Crasnei, Lăpușului, Gurghiului, Moților, Almașului, Făgărașului, Bârsei (în Transilvania), Gilortului, Jaleșului, Lotrului, Argeșului, Muscelului (în Țara Românească), Vrancei, Neamțului, Dornei, Strășinețului, Onutului, Sorocăi, Iașilor, Bârladului, Codrului, Ciubărciului (în Moldova istorică), la care se adaugă « Vlăsiile » sau « Vlahiile » din sudul Dunării atestate prin documente sau prin toponime ca Vlasici, Vlahina, Stari Vlah, Romania
Regiuni istorice românești () [Corola-website/Science/302832_a_304161]
-
lucrări cu folosințe multiple. O primă amenajare de acest tip a fost lacul de acumulare Vidraru. Însăși promovarea proiectului a dat naștere unei confruntări a celor două concepții, Ministerul Energiei Electrice susținând începerea cu prioritate a lucrărilor de amenajare a Lotrului - mai eficiente din punct de vedere hidroenergetic însă cu avantaje reduse pentru alte folosințe - iar Comitetul de Stat al Apelor având preferință pentru amenajarea Argeșului, care avea avantaje multiple, chiar dacă din punct de vedere energetic avea parametri mai puțin favorabili
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
din punct de vedere hidroenergetic însă cu avantaje reduse pentru alte folosințe - iar Comitetul de Stat al Apelor având preferință pentru amenajarea Argeșului, care avea avantaje multiple, chiar dacă din punct de vedere energetic avea parametri mai puțin favorabili decât amenajarea Lotrului. Nivelul de dezvoltare al țării din acea perioadă nu permitea executarea ambelor lucrări simultan. Deși ambele proiecte au fost realizate în timp, decizia de a începe întâi sistemul Vidraru, care pe lângă producerea de energie electrică servea și pentru alimentarea cu
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
locuitorii, români sau sași, fără deosebire. Această măsură s-a concretizat prin diploma dată la 3 februarie 1453 de către regele ungur Ladislau al V-lea, care la îndemnul guvernatorului Ioan de Hunedoara, a dăruit sașilor din cele „Șapte scaune” cetățile Lotru, Turnu Roșu și Tălmaciu, cu condiția ca pe aceasta din urmă s-o dărâme iar pe celelalte să le întărească și să le apere. O dată cu cetățile au fost donate sașilor și satele domeniului feudal al Turnului Roșu printre care și
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
Hidrocentrala Lotru-Ciunget este o hidrocentrală subterană situată în județul Vâlcea, situată pe râul Lotru. Se află la o adâncime de 140 m sub talvegul râului Latorița. Este proiectată pentru a intra în funcțiune în 4-5 minute în situațiile de criză ale Sistemului Energetic Național, când nevoia de electricitate este mare, contribuind la reglarea puterii
Centrala Hidroelectrică Lotru-Ciunget () [Corola-website/Science/311298_a_312627]
-
putere de circa 600 MW), fiind echipată cu trei hidro-agregate cu turbine de tip Pelton a câte 170 MW fiecare. În anul 1965, echipele de constructori ai Întreprinderii de Construcții Hidroenergetice (ICH), viitoarea Hidroconstrucția, au început lucrările la amenajarea râului Lotru și la realizarea celei ce va fi cea mai mare uzina hidroenergetică de pe râurile interioare ale țării. În decurs de aproape un deceniu, potențialul acestui râu a fost pus în valoare prin realizarea derivației principale formată din barajul Vidra, a
Centrala Hidroelectrică Lotru-Ciunget () [Corola-website/Science/311298_a_312627]
-
este un curs de apă, afluent al râului Lotru la vest de localitatea Valea lui Stan. Are o lungime de 15 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 44 km. Acesta își are obârșia în Munții Lotrului și se spune că este frate cu Râul Sadu. Pe Valea
Râul Vasilatu () [Corola-website/Science/312882_a_314211]
-
este un curs de apă, afluent al râului Lotru la vest de localitatea Valea lui Stan. Are o lungime de 15 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 44 km. Acesta își are obârșia în Munții Lotrului și se spune că este frate cu Râul Sadu. Pe Valea râului Vasilatu exploatarea forestieră a fost masivă până în 1994-95 când s-a desființat fabrica de cherestea din orașul Brezoi. Ca urmare aici se găsesc mai multe cabane ale muncitoriilor
Râul Vasilatu () [Corola-website/Science/312882_a_314211]
-
rând a apartenenței satului la așa numitul „Pământ crăiesc”, ca parte al domeniului feudal al Tălmaciului, obștile sătești încep să se destrame. Locuitorii liberi au devenit „"iobagiones castri"” (iobagi ai cetății) cu certe obligații militare în apărarea marginilor feudei de la Lotru, Turnu Roșu și Tălmaciu. Pe lângă obligațiile militare, racovicenii erau obligați și la plata diferitelor taxe, atât față de oficialitățile locale sau superioare cât și față de cele bisericești. Principalele taxe erau contribuțiile în bani plătite Cetății Sibiului, "dijma", care consta din: cereale
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
agrare din 1921, de pe urma căreia o parte din foștii combatanți au fost împroprietăriți cu pământ din proprietățile comunei Tălmaciu, din hotarul „Peste Olt”, cu o parcelă de pădure de stejar în „Cioru” precum și cu pășunat alpin în „Jidu” din Munții Lotrului. De asemenea, a primit și biserica opt jugăre de teren arabil. Principala realizare economică din perioada interbelică a fost electrificarea satului. Hotărâtă încă din anul 1924, din lipsă de fonduri, lucrarea a fost executată între anii 1929-1931 de către Societatea Electrică
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
este o microregiune istorică din nordul actualului județ Vâlcea, fiind situată între masivele Parâng și Făgăraș, pe cursul mijlociu al râului Olt. Este străbătuta de asemenea de răul Lotru. În centrul acestei regiuni se află depresiunea Loviștei. Cele mai importante localități din regiune sunt Brezoi, Voineasa, Câineni și Perișani. Regiunea este străbătuta de una dintre cele mai importante artere de circulație care face legătura dintre Transilvania și sudul României
Țara Loviștei () [Corola-website/Science/309614_a_310943]
-
Dunăre. Aici, în apropiere de Perișani, într-un clește de stânci, a fost Posada înfrângerii lui Carol Robert d'Anjou, de către Basarab Întemeietorul, pecetluindu-se în 1330 ființă Munteniei și implicit libertatea Loviștei. În această "țara" străbătuta cândva de faimoșii lotri, care au dat nume munților și râului Lotru, trăiesc oameni străvechi, strămilenari, care respectă portul străbun al dacilor, legendele, folclorul strămoșilor, azi, celebre. Aici, la poalele IEZERULUI, oamenii au nume cu rezonanță de cronică, atestate de sute de ani.
Țara Loviștei () [Corola-website/Science/309614_a_310943]