2,476 matches
-
Domnul Go are obiceiul să le ignore pe fetele pe care le plătește să i se foiască În brațe. Cel mai tare Îi place să aibă o fată În brațe și să se uite la alta cum dansează În jurul stâlpului lucios de pe scenă. Domnul Go e multilateral dezvoltat. Dar În seara asta nu e În stare să-și Împartă atenția. Mirosul de piscină Îl distrage. Și asta se Întâmplă de peste o săptămână. Întorcându-și capul, care Îi pulsează de la efortul Florei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și pornește mai departe. Camerista o urmează în tăcere. Constată că s-au adunat destule lectici în fața sălii de lectură. Înseamnă că invitații au început să sosească. Trebuie să se grăbească. Mai aruncă încă o privire în urmă, la cuburile lucioase de pe pereții fântânii. Bucățile de sticlă încrustate în căptușeala de mas tic, rășină și bitum par să capteze toată lumina soarelui și o reverberează apoi în jurul lor. Formele unghiulare, cu creste în tonuri mai vii, contrastează plăcut cu bordura din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trandafirului. Face o plecăciune adâncă în fața lor și grăiește cu o voce ușor cântată: — Tigrul trăiește în ținuturile hyrcanilor și ale indienilor. Pusio uită instantaneu de tigrișori și se zgâiește fascinat la man tia lui, atât de neagră și de lucioasă, încât te orbește cu strălu cirea-i întunecată. Aruncată aparent neglijent pe trup, trece pe sub brațul drept, pentru a urca până la umărul stâng, de unde mar ginea - formând un nod - îi atârnă în mii de cute artistic aranjate și se termină printr-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tovarășul său și-l vede strângând din pleoape, ca orbit de atâta bogăție de culori. Alături de el, romanul se lasă pradă unui dulce miraj. De-ar fi cu putință ca înaintea lui să se afle Mariamne, înveșmântată în țesătura asta lucioasă, asemănătoare unui fagure de miere, scânteind în mii de nuanțe...! Deschide ochii și oftează. Se scutură înciudat, încercând să alunge năluca unei fericiri imposibile. Nu se poate apropia de altar gândindu-se la Mariamne. Acolo nu au voie să stea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sinceră cu voi: nu am avut niciodată un prieten în adevăratul sens al cuvântului, iar titlurile din reviste nu sunt motivul pentru care le cumpăr. Dacă vreți să știți, le cumpăr pe toate pentru poze. Stau și studiez fiecare fotografie lucioasă pentru câteva minute, sorbind din priviri membrele lungi și mlădioase ale modelelor, taliile lor subțiri, pielea aurie și strălucitoare. A ajuns o rutină: încep cu figurile lor, privindu-le îndeaproape fiecare pomete sculptat în parte, bărbia în formă de inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
îmi văd coapsele care se freacă una de alta atunci când pășesc. Din păcate, ei nu văd ce văd eu când mă uit în oglindă. Cred c-am s-o numesc vizualizare selectivă. Așadar, ei nu-mi văd părul șaten-deschis și lucios, nu-mi văd ochii verzi, nu-mi văd buzele pline. Nu că ar fi extraordinare, dar mie îmi plac, aș spune chiar că sunt cele mai frumoase trăsături ale mele. Ceilalți nu-mi observă nici hainele; deși cântăresc mult, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fapt este că eu am început ca stagiar absolvent, iar Geraldine a fost la început secretară. Și care dintre noi ajunge să scrie prima articole de fond? Exact. Nu e vorba că sunt cinică, dar cu părul ei blond și lucios strâns într-un coc șic, cu fizicul ei de minuscula mărime 34, strecurat în haine de ultima modă, Geraldine poate să nu aibă nici un dram de talent, și bărbații tot o adoră, iar redactorul-șef o consideră cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la o parte, aproape că-i pot vedea cotul lui Geraldine, care stă în ușă și bate darabana pe melodia pe care presupun că o fredonează. Geraldine și mașina ei se potrivesc de minune. Ambele sunt strălucitoare, șic, au exterioare lucioase și motoare care torc. Geraldine s-a aranjat superb, ca de obicei. Poartă un costum bleumarin frumos croit, jacheta abia îi atinge coapsele, iar reverele dau la iveală o bluză de mătase albă. Pe cap are o pereche de ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mare parte a celor trei ani petrecuți acolo. Nu e ea o frumusețe clasică, nu are corp de model, dar uitați-vă doar cât de drăguță este, cum îi lucește pielea, cât de albi îi sunt dinții și cât de lucios e părul ei lung și roșcat. Iar aici este Ben împreună cu Richard, cel mai bun prieten al lui. Cei doi sunt în vacanță, probabil în Grecia: sunt bronzați, poartă pantaloni scurți și tricouri, ochelari de soare și își țin brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
iau o farfurie imensă de mâncare. Această salată, una normală, este suficientă, și sunt aproape fericită că stau la cantină cu capul îngropat într-o revistă. Am cumpărat revista asta de dimineață. Vă asigur că nu e obișnuita mea revistă lucioasă de modă; unul dintre titlurile de pe copertă se referea însă la întâlnirile stabilite pe internet, iar eu sunt pur și simplu foarte curioasă în privința asta, așa că am cumpărat-o, și acum aflu totul despre internet cafeuri. Nici măcar nu știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
amuzantă, destul de plină de șarm, poate că atunci el se va uita mai bine în ochii ei verzi ca smaraldul, sau îi va privi altfel buzele ei mature și pline, sau felul cum i se leagănă părul ei strălucitor și lucios. Când seara se va încheia, are s-o conducă până la ușa de la intrare; atunci se va uita foarte serios la ea, după care va da din cap, izgonindu-și gândul nebunesc că s-ar putea simți atras de ea. Dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
alta, să auzi că altcineva vede chestia asta la fel de clar, mai ales când se întâmplă ca acea persoană să fie Ben Williams. Dar acestea fiind spuse, aș fi în stare de orice, numai să lucrez la una dintre revistele acelea lucioase care-mi plac atât de mult. Pe de altă parte, știu și ce gen de femei lucrează acolo, așa cum știu destul de categoric că nu m-aș integra niciodată. Femeile care lucrează la revistele lucioase sunt slabe ca un fir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lucrez la una dintre revistele acelea lucioase care-mi plac atât de mult. Pe de altă parte, știu și ce gen de femei lucrează acolo, așa cum știu destul de categoric că nu m-aș integra niciodată. Femeile care lucrează la revistele lucioase sunt slabe ca un fir de ață. Au păr luminos și fețe dure, acoperite de prea mult machiaj. Poartă mereu haine negre de marcă și au mereu, la fel ca Geraldine, ochelari de soare care le ridică părul. Iau prânzuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ecranul computerului arată absolut uimitor, dar Geraldine știe că nu-i suficient. ― Stai așa, îi ea spune lui Paul. Încă nu suntem gata. Mă întorc în două secunde. Geraldine aleargă înapoi la masa ei și împrăștie rapid grămada de reviste lucioase care amenință să se răstoarne. Vogue? Nu, arată prea afectat. Elle? Nu, prea arată a victime ale modei. Cosmopolitan? Perfect. Ia un Cosmopolitan și fuge înapoi la Paul, răsfoind-o. ― Asta e! spune ea, oprindu-se la o poză a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
imediat cu gândul la Brad, pentru că e exact ca rochia neagră pe care și-a dorit el s-o port - e scurtă, moale și foșnește, îi cuprinde formele și-i descoperă picioarele, îmbrăcate în siguranță în niște ciorapi transparenți și lucioși și cu pantofi plați roșii, de lac. Scârba. Nu, mă scuzați, glumeam doar, dar dacă e să fiu un pic serioasă, mă uit la Geraldine și mă simt îmbrăcată al naibii de prost. ― Mă gândeam, încep eu, conștientă de cum arăt, adică ridicol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
managerul băncii mele. Ies amândouă pe ușă. ― Prima oprire e la Jeff, anunță Geraldine, conducându-și mașina pe străzile lăturalnice din Kilburn până în West Hampstead. ― Jeff? ― Hair-stylist-ul meu. ― De ce? Încep să mă simt ușor nervoasă, pentru că părul meu lung și lucios a reprezentat până la urmă una dintre caracteristicile mele favorite și da, am încredere în Geraldine, dar vreau oare să am atât de multă încredere? Geraldine își scoate o țigară, și-o aprinde de la bricheta mașinii, după care-mi oferă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
imense de pluș, așezate una în fața celeilalte, pe care stau nervoase persoanele cu programare, răsfoind reviste specializate ca să-și găsească coafura perfectă înainte de întâlnirea cu foarfeca. Geraldine merge direct spre un bărbat tânăr, cu părul închis la culoare, castaniu și lucios, prins pe spate într-o coadă de cal. ― Geraldine! spune el, cu un timbru puternic de bariton, oprind föhnul și plecând imediat de lângă clientul lui. Ce mai faci? O sărută pe ambii obraji, e evident că Geraldine e o clientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spune ea. Mă întorc într-o oră. Când Geraldine se întoarce la salon, trece pur și simplu pe lângă Jemima și când își dă seama de greșeală, rămâne locului de uimire, cu o mână la gură. Țineți minte părul moale, lung, lucios și castaniu al Jemimei? Priviți-l, acum, priviți la ce se uită fix Geraldine: se uită la o coamă aurie inegală, care atrage lumina în timp ce Jeff o ciufulește. Priviți doar cât de bine au fost îmbinate diferite nuanțe de galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ciudat cum se schimbă lucrurile...? Și asta e tot. Sunt pe cont propriu de-acum. Trec pe la punctul de control Virgin, cu o sticlă de apă minerală într-o mână, poșeta Louis Vuitton în cealaltă și un teanc de reviste lucioase, „să-ți țină de urât“, de la Geraldine sub braț. Întind biletul meu de la clasa economic peste tejghea. Cineva, undeva, îmi zâmbește probabil azi și mie, sau poate că sunt de vină doar șiretlicurile Geraldinei, care merg: oricum ar fi, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de-aici. Când ieșim din aeroport și ajungem la mașina lui, îmi permit să răsuflu cu ușurare, pentru că da, sunt destul de bună. Mă aplec ca să mă așez într-unul din scaunele de piele arse de soare ale Porsche-ului său negru lucios decapotabil, și tot nu-mi pot șterge zâmbetul de pe față, și mă ciupesc pe furiș, doar ca să mă asigur că nu e doar un vis. Pornește motorul și se uită la mine zâmbind, și nici acum nu-mi pot șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
prin osmoză, s-a lipit și de mine o parte din stilul Geraldinei. ― Uau! spune Brad când în sfârșit ies din cameră, după ce am petrecut probabil ore întregi refăcându-mi machiajul, uscându-mi și modelându-mi părul într-o coamă lucioasă și aurie. Uau, repetă el. ― Îți place? Fac o mică piruetă, iar Brad zâmbește și-mi dă un pahar de șampanie. ― Arăți grozav. Serios, îmi place tare mult fusta asta. Brad mângâie delicat materialul și-mi zâmbește în semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
e mai mare decât al meu! Brațele lui sunt mai mari decât ale mele! Și, dacă tot am ajuns aici, ce mai piept! Ce brațe! O, pe cuvântul meu, credeam că astfel de trupuri se găseau numai în paginile revistelor lucioase. Priviți acești pectorali, acești bicepși și tricepși și ce-or-mai-fi-cepși. Apoi, toate hainele noastre se dau jos (și nici nu mă deranjează!) și-l privesc cum îmi face lucruri pe care nu mi le-a mai făcut cineva vreodată, iar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să-mi dau seama cine e, dar și pentru că - și este un mare șoc pentru mine - fata care stă în ușă seamănă îngrozitor de mult cu fata care eram eu înainte. Este mică de înălțime, are părul închis la culoare și lucios, și-mi dau seama că ar fi chiar drăguță, ar putea fi drăguță, și tot ce ar trebui să facă pentru asta e să scape de câteva kilograme. Fata asta e imensă, are două, ba nu, trei bărbii. Poartă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
am lucrat înainte la Solent Advertiser. Atunci am început să râd și mai tare. ― Ce-i așa amuzant? întrebă Lauren. ― Nu contează. Mi-ar lua prea mult să-ți explic. Deci unde lucrezi? Lauren a numit una dintre revistele acelea lucioase de top, una la care aș fi murit să lucrez și eu, o revistă din care mai multe poze decupate stau cuibărite în sertarul de sus de lângă patul meu de acasă, chiar în momentul în care vorbeam noi două. ― Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să pretind că dacă eu nu văd grăsimea, atunci n-o vedea nimeni altcineva. Numai că dacă mă uit mai de aproape, îmi dau seama că aceste femei nu sunt chiar ca mine. Ele afișează zâmbete cu buze groase și lucioase, pe care și le ling seducător când se uită înspre aparatul de fotografiat, par mândre de dimensiunile lor, de volumul lor, de excesul lor de grăsime, deși n-ar trebui. Sau ar trebui să fie mândre? Oare sunt eu nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]