822 matches
-
ales/ jocurile cu iluzii obeze/ și abluțiunile în oglinzi/ din care ieșeam tot mai greu", își amintește posesorul unui Album "cu umbre presate" din Liniștea vânatului) și pastelurile pe fundalul cărora se întrezăresc zone sibilinice, în care melancoliile tulburi capătă luciri întunecat expresioniste, iar frustrările diurne ulcerează violent. Iată, spre exemplu, Libațiile dulci-amărui incluse în Ultimul vorbitor de umbră, care includ pasaje de o delicatețe și o receptivitate emoțională prea puțin discreditate de camuflajul (auto)ironic, în fond terapeutic: " Se lasă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
expresie în firea lui acelui turbure zăcămînt al sufletelor multor cetățeni din pragul Orientului. [...] Iarna deschidea ușa cu mănuși de piele de Suedia, sub cuvînt că nu poate suporta fierul rece pe mînă. În poezii de o factură savantă, cu luciri de email, care nu izbutise să pară personale, Mateiu Caragiale caută înfrigurat strămoșii pe care sîngele său împestrițat îi scotea din felurite epoci. [...] Craii sunt niște stricați subțiri, amestec de murdărie și sublim, cel puțin cît privește pe Pașadia și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
o placă la patefonu’ ăla !”. În clipa în care se duce să- și recupereze paharul de coniac, încremenește privind în gol. „Când apari, seńorita, în parc pe- nserat/ Curg în juru-ți petale de crin./ Ai în ochi patimi dulci și luciri de păcat/ Și ai trupul de șarpe felin...” Zaraza, celebra melodie interbelică, îl tulbură profund. O invită cavalerește, solemn, modă veche, pe tânăra mireasă la dans, oferindu-i brațul. Duma aprobă din cap, râzând. Stoian începe clasic, ținând lateral mâna
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
să marcheze poezia românească postbelică: "Bacovia devine mare, unic, prin formă. Un stil tăios, lapidar, iată tehnica sa, strict bacoviană: foarte puține cuvinte, toate uzuale, se transformă, printr-o matematică secretă, care le subliniază și mai mult banalitatea prozaică, în luciri calme, în ecouri de muzicalitate. Bacovia recompune o lume dezorganizată, descompusă, într-un spectru de culori, o închide într-un vas de cristal. Strigătul rămîne îngropat pentru că doar el, Bacovia, atinge cu adevărat umanul. Tonul pur, liric, se iscă tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
urmărește să fie o Divină comedie, ba încă și mai mult, o Biblie, mergând de la Geneză până la apocalips. Dacă e posibilă o comparație cu Comedia, atunci poezia eliadescă este aceea din Paradis, extatică, ideală, fără descripție, din esențe imateriale, parfumuri, luciri, efluvii și sonuri. Poetul a intuit jubilația sacră, hora elementelor pure, și e întîiul autor de "laude": Cântați, flori, bucuria și lăudați pe Domnul Pe idioma voastră, vă exalați profumul Spre ceruri ca tămâie. Formați sublime-acorduri, Armonie d-arome. Natura
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dimineața brumată de-argint, Luntrea, vâslită de-o călugăriță, Chemată lunecă, la clopot, pierdut peste zări. Trec crapii negri prin adâncul verde, Rațele țipă undeva în ceruri nevăzute... Adrian Maniu a refăcut, cu o tehnică mai pronunțat picturală și cu luciri de icoană, tabloul vesperal din Zburătorul lui Eliade: Sătulă e cireada toată. A-ngenuncheat lângă fântână, Boi mari, în freamătul de iarbă, clipesc din ochii fumurii, Izbind cu cozile în muște. Tălăncile domol se-ngînă, Cât graurii, scântei de soare, s-au
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
trece clocotind... Ce, treherat de delfini cu aripe lucioase, Revarsă ici și colo torente de fosfor”... ................................................................... Într-un poem marea este cristalină, În altul geme cu turbare și se despică În fața corăbiei fragile. Însă, indiferent de stare, calitatea ei fundamentală (lucirea) rămîne neschimbată. Privind-o, ochiul este fascinat și, pentru a Întări senzația de plăcere, poetul nu uită să alăture lucirii un atribut de preț: grațios, aflat, cum se știe, pe treapta de sus a ierarhiei poetice a lui Bolintineanu. Lucirea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este cristalină, În altul geme cu turbare și se despică În fața corăbiei fragile. Însă, indiferent de stare, calitatea ei fundamentală (lucirea) rămîne neschimbată. Privind-o, ochiul este fascinat și, pentru a Întări senzația de plăcere, poetul nu uită să alăture lucirii un atribut de preț: grațios, aflat, cum se știe, pe treapta de sus a ierarhiei poetice a lui Bolintineanu. Lucirea grațioasă indică starea maximă de Încîntare a privirii: „Unda se despică, geme cu turbare; Valurile aspre cresc și se topesc
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lucirea) rămîne neschimbată. Privind-o, ochiul este fascinat și, pentru a Întări senzația de plăcere, poetul nu uită să alăture lucirii un atribut de preț: grațios, aflat, cum se știe, pe treapta de sus a ierarhiei poetice a lui Bolintineanu. Lucirea grațioasă indică starea maximă de Încîntare a privirii: „Unda se despică, geme cu turbare; Valurile aspre cresc și se topesc; Niște late cercuri se răsfrîng pe mare Și la focul lunii grațios lucesc.” Mai toate imaginile mării sînt imagini ale
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
participă la o reuniune mondenă a cărei vedetă este privighetoarea. Tablou alegoric, antropomorfism fastuos. G. Călinescu găsea poemul conceput pe o idee falsă. Retorica peisajului cuprinde, cu toate acestea, cîteva imagini remarcabile. Este, Întîi, o imagine de ordinul fluidității: „zbor luciri de lună”, „roi de flăcări ușurele, lucioli scînteietoare / trec În aer, stau lipite...”. Ea deschide o veritabilă paradă a modei și a virtuților În lumea păsărilor și a florilor de luncă. Cucul e Îngîmfat, macul doarme, senil, În timpul concertului, nufărul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
două teritorii: „Era blînda oră a blîndelor șoapte, CÎnd nu mai e ziuă și nu-i Încă noapte. Pămîntul și cerul, ca doi frățiori, Își dau sărutare prin stele și flori. Și-n aer parfumul a florilor dalbe Plutea cu lucirea steluțelor albe...” Nu e vorba, propriu-zis, de un peisaj, ci de o reverie a intimității la cumpăna dintre două stări ale luminii: lumina stinsă a soarelui și lumina stelină. E un moment de pace, de Împăcare Între lucruri, un scurt
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
liric. De o parte: ambiția neînfrîntă a lui Albert, trufia militară a leșilor, armurile strălucitoare, orgia, dorința de expansiune, de cealaltă parte: mînie reținută, simplitate, veșminte modeste, dialog În șoaptă... Acolo (În tabăra română): „misterul și tăcerea” pădurii, „flăcări triste”, lucirea, din cînd În cînd, a săbiilor, străfulgerarea ochilor mînioși, jurăminte („dor crunt de răzbunare”), un umor discret În dialog, „hieroglife sfinte” brăzdate pe brațele și pe piepturile luptătorilor. Aici: „mii și mii de focuri” vesele, „zgomotul orgiei”, fastul cortului regal
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la periferia M�nchenului. C�nd am ajuns i? am mul? umit ? i mi? am luat r? mas bun, g�ndindu? m? la remarcă f? cut? de Hannah Arendt despre �banalitatea r? ului�� Peste c�teva clipe p? trundeam �n str? lucirea nop? îi M�nchenului reconstruit, cu mii de mă? ini de lux purt�nd pl? cu? e cu numere de �nregistrare autohtone ? i str? ine, cu cafenele ? i ber? rîi inundate de lumină multicolor? a reclamelor ? i oameni bine �mbr
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
noaptea vine cu moș Ene pe la gene, închizând ochii copiilor. Noapte bună, copii ! AMURG DE TOAMNĂ Înserarea se întindea ca un văl de pânză de păianjen care ascundea pe jumătate lucrurile... Soarele, cufundat de mult în asfințitul vânăt, trimitea încă luciri trandafirii norilor. Pământul somnoros era luminat de steluțe sclipitoare de pe văzduhul cenușiu. Arborii cafenii au brațele reci, deoarece vântul aspru le-a suflat frunzele ruginii, rămânând fără veșmânt. Se mai auzea glasul stins al unui greieraș negru, mic, muiat în
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
s-au trezit și au alergat la fereastră. Charlotte a auzit strigătul mirat al fiicei sale: - Ah! Toate stelele astea! Dar mișcă... Fără să aprindă lumina, Charlotte s-a dus lângă ei. În trecere, a zărit pe masă o vagă lucire metalică: portțigaretul lui Fiodor. Trebuia să se întoarcă de la Moscova în dimineața următoare. A văzut șirurile de puncte luminoase care lunecau încet pe cerul nocturn. - Avioane, a spus băiatul cu vocea lui calmă, care nu-și schimba niciodată intonația. Escadrile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Charlotte scria că reușise să obțină aprobarea de a merge la spitalul în care agoniza femeia aceea... Deodată, pagina pe care o țineam în mână s-a transformat într-o foaie subțire de argint. Da, m-a orbit cu o lucire metalică, scoțând parcă un sunet rece, ascuțit. Un rând a strălucit: așa cum îți rănește ochii filamentul unui bec. Scrisoarea era scrisă în rusește, iar Charlotte trecea la franceză numai în rândul acela, ca și cum nu ar mai fi fost sigură de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și să se Încălzeazcă la căldura vetrei. Dar jaguarul, Înfuriat de nerecunoștința fiului său adoptiv, care i-a furat focul și secretul arcului și săgeților, va rămâne plin de ură față de toate ființele, și mai ales față de neamul omenesc. Numai lucirea focului a rămas să ardă Încă În pupilele lui. Vânează cu colții și mănâncă carne crudă, fiindcă a jurat să renunțe la carnea friptă. (H. Banner, apud C. Lévi-Strauss, 1995, p. 96) Mitul de față explică, printr-o singură poveste
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acoperite de omăt, păreau Încununate cu diademuri strălucitoare. Umbrele se luptau cu lumina și se ridicau pe poalele dealurilor; cerul limpede și transparent se Întindea deasupra noastră ca un văl subțire și albăstrui, prin care se zărea, ca prin vis, lucirea argintie a stelelor. Un singur nor, ce avea forma unui vultur, se Îndrepta spre culmea munților și părea că zboară către cuibul său, ascuns În naltele stânci ale munților. Seara participăm Într-un spațiu special amenajat, Maori Village, la Traditional
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de leagăn și luminile dormeau duse pe brațele imense de Întuneric... Iar peste tot și peste toate, se aprinse la răsărit, ca o candelă de străjuire, luna plină de noiembrie, prin rariștea neagră a pădurilor Își trimisese până la mine, Întâile luciri fantastice și mișcătoare ale razelor sale argintii, piezișe și reci. O stare de beatitudine mă cuprinde odată cu venirea stelelor și am revelația că străvechiul popor Înțelesese că În 400 acest loc al grandorii, În acest mod esențial al spațiului și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
piețe publice, parcuri ș.a. Cât ne mai foim Încolo și Încoace, timpul a trecut și Înserarea a coborât grăbită. Revenim la hotel În noaptea caldă și parfumată de mirosurile Îmbietoare ale zecilor de flori, spuzuită de micile făclii, steluțe cu luciri diamantine, unde probabil sălășluiesc sufletele străbunilor. Serafica lună, cu veșmântu-i argintat, și priviri luciferice, Împlinită În rotunjimea ei, ca o cofă plină cu apă rece din izvorul plaiurilor carpatine, ne bate cu pletele-i palide, dezlânate, În geam, creând o
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
vreme nimic. Norii trec peste câmp, zilele senine și zilele ploioase se succed în mișcarea anotimpurilor - iar semințele încolțesc în întunericul umed al pământului, dar la anul, iată câmpurile pe care grâul se leagănă ca o mare foarte verde cu luciri albăstrii, și iată mișcarea greoaie a grânelor de aur în iunie! La fel se întâmplă și cu inițierea, îndrumarea și roadele mișcării literare. Din discuții, din contactul cu oameni și fapte, încolțesc cărți, poeme, articole, ce vor îmbogăți viața noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
se circumscrisă demonicului, după cum o percepe fata: „O, ești frumos, cum numa-n vis Un demon se arată”. Imaginea se Înscrie tot În canoanele romantismului: părul negru, „marmoreele brațe", „ochii mari și minunați”. Pentru a doua oară, paloarea feței și lucirea ochilor, sunt semne ale dorinței de absolut, Înțelese de fată ca atribute ale morții: „Privirea ta mă arde". Deși unică Între pământeni, fata refuză din nou să-1 urmeze: „Dară pe calea ce-ai deschis/ N-oi merge niciodată!", recunoscând că
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]