3,374 matches
-
ba chiar sărind cu haz nebun pe arcurile canapelei, dezlănțuită, în timp ce brațele sale imitau un fel de zbor frânt, hidos. Cum putea să creadă, hă,hă, ce absurditate, hă, hă, hă! Obrajii deveniseră rozalii de atâta haz. Iritat de manifestările ludice ale femeii și de zâmbetul sarcastic al profesorului ce urmărea, printre norii de fum proiectați spre tavan, discuția, în timp ce ochii bulbucați, albaștri, se îngustau într-un zâmbet indulgent, poetul le reproșă fixitatea opiniilor și neputința lor de a privi lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mă prefac (nebunie de sfîrșit de toamnă; vara s-a călătorit demult) că sînt missa iubită, copilița dorită, destinatara reală. Dar, ca totdeauna cînd mi s-au transmis astfel de mesaje, "foamea de unu"‡‡‡‡‡‡ singur a fost mai tare decît ludicul. Oricum, pe "curtezanii" mei i-am batjocorit destul ca să nu-mi spună niciunul la doo de noapte "te iubesc". Pînă am să mor am să cred că sentimentele lua-le-ar dragostea de sentimente! modifică funcțiile creierului, afectează percepția. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
piață. Costă un leu. Da, dar oferta pentru volumul doi depășește milionul. Și asta arată aiureala sistemului nostru editorial. Știam că scriitorul, dacă e să-l credem pe Northrop Frye, se adresează "ochiului minții", nu buzunarului. Sau e o strategie ludică? Mai am o culegere de sughițuri liricoide semnată Ioana Holda și a nu știu cîta serie de rugăciuni, de la același ateu de pe vremea de-creștinării. Simulacrele de scriitori se vînd nu la kil, ci la tonă. Exercițiile de admirație de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ființa, te-a ajutat să-ți transcenzi tristețea, s-o escamotezi în cele mai năstrușnice întruchipări". Potrivit aserțiunii îngerești, naratoarea nu mai știe să se joace, dar zămislitoarea acesteia dovedește, prin practica ei scriptică, exact contrariul. Ea își recuperează propensiunea ludică, inerentă copilăriei încă neepuizate, cu efecte literare demne de admirație. Nu își retrăiește copilăria, cu inocență, dar reface climatul acesteia, îmbogățit prin cunoaștere livrescă și printr-o luciditate ce demitizează subtil, fără a sfărâma "corola de minuni" a poveștilor, transferând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și o purtau cu gândul la descrierile din "Bătrânul și Marea" și de-acolo la Santiago al ei, bărbatul cu umerii puternici și rotunzi. Și ea și-l imagina rostogolindu-se pe nisipul fierbinte, printre focile ce forfoteau lasciv și ludic sau zăceau nemișcate la soare. La vârsta la care citise "Bătrânul și Marea" nu văzuse încă "leii de mare", drept care se gândise la ei nu ca la niște foci, ci ca la niște lei puternici, fusiformi; aveau coamele de solzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din... urmă (Zamolsara, Timișoara, 2006), Ioan Crăciun Petrișan amestecă tot felul de informații, reflecții și fantezii referitoare la soarta poporului român. Volumul, subintitulat „joc străbun - despre siniștri și... sinistrați moderni - pseudoroman psihologico istoric etc.“, este expresia unui patriotism patetic și ludic, exuberant și amatoristic care te poate face să roșești dacă îți iubești cu adevărat țara. Întregul montaj poate fi considerat un circ al iubirii de patrie. În prefață, autorul explică emfatic cum anume și-a construit cartea: „Carador - personajul principal
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de un critic literar experimentat, să scrie în continuare piese de teatru (deși în mod evident nu are talent de dramaturg): „Flavius Lucăcel s-a autocondamnat la un destin de dramaturg solitar și încăpățânat, la un mers pe sârmă și ludic, și scrâșnit. E bine. Avem nevoie de așa ceva. Înainte!“ Fraza, de o ironie ascunsă, se găsește în prefața scrisă de Ovidiu Pecican la volumul de teatru al lui Flavius Lucăcel Marțianul Telemah (Eikon, Cluj-Napoca, 2008). Citind piesele din volum - Marțianul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
iartă-mă / ci doamne ajută-mă“ etc. Mult mai frecvente sunt textele iremediabil prozaice, concepute sub formă de scrisori, monologuri interioare, e-mailuri ș.a.m.d. Chiar dacă autorul sugerează că ele ar trebui citite și ca o expresie a spiritului ludic, tot nu reușește să le facă interesante. Din „noroiul greu al prozei“ (Eminescu), nu se vede ieșind vreun nufăr: „sd: salut, grig / sd: hooo / gs: bine ca pot vb cu tine putin / sd: ca nu dau turcii / sd: ce s-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
persoanele de la 60 la 64 de ani, aceste cheltuieli reprezintă 118% din ceea ce erau când aceleași persoane aveau între 40 și 44 de ani. Observația aceasta explică creșterea actuală a activităților turistice a seniorilor, mari consumatori de călătorii, de activități ludice, de spectacole, de ieșiri recreative cu ziua pentru vizitarea unei așezări, a unui muzeu sau pur și simplu pentru a participa la o masă, deseori urmată de un bal. De-abia la vârsta de peste 80 de ani consumul de petreceri
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
poate opune rezistență fizică (tema este lărgită în eseurile noastre despre erotismul nipon). Pe de altă parte, copilul înspăimântă prin seriozitatea și gravitatea cu care se joacă, tulburând prin această atitudine simultan blândă și crudă armonia universului înconjurător, astfel că ludicul este permanent potențat de tenebros. În ceea ce mă privește, cred că Nakata are dreptate doar până la un punct. Într-adevăr, groaza, atât în Occident, cât și în Orient, are ca punct de pornire convingerile religioase dominante (creștine versus budiste). Însă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
În fiecare om autentic, se ascunde un copil care vrea să se joace. Friedrich Nietzsche În Homo ludens, Johann Huizinga plasează conceptul de "joc" la baza tuturor activităților umane, subliniind chiar că arta este, și ea, o prelungire a instinctului ludic înnăscut. În acest scop, el legitimează ideea că jocul este un lucru în sine, care generează simultan plăcere și emoție estetică. Citind una dintre capodoperele lui Yasunari Kawabata, Maestrul de go, lectorul nu poate decât să-i dea dreptate filosofului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
este un joc, ale cărui ierarhii și reguli trebuie respectate cu fidelitatea cu care se urmează preceptele unui cod religios. Ceea ce romancierul Naoki Sanjugo (unul dintre personajele secundare din narațiune) afirmă la un moment dat se poate aplica oricărei activități ludice și chiar oricărui act uman. Este o judecată axiologică atât de generală, încât semantica sa dobândește contururi spiritualizate, întocmai koan-urilor din tradiția zen, menite a bulversa și, prin aceasta, a purifica intelectul tânărului aspirant la tainele înțelepciunii: Dacă cineva alege
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
permanență pentru a (se) juca (go, firește, dar și mahjong sau șah), toate celelalte preocupări cotidiene fiind împinse, ca pe o pânză, în clarobscurul fundalului. Bătrânul refuză cu obstinație chiar și plimbările în parc, pentru ca mintea, suspendată între două intervale ludice, să nu se poată atașa de nici o altă formă exterioară, să nu poată fi coruptă de nici o tentație mundană. Intelectul purificat, în strălucirea căruia crezuseră toți marii discipoli ai Incomparabilului, de la Mahakashyapa și Ananda la Bodhidharma și Huineng, reifică, în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mundană. Intelectul purificat, în strălucirea căruia crezuseră toți marii discipoli ai Incomparabilului, de la Mahakashyapa și Ananda la Bodhidharma și Huineng, reifică, în chip aproape magic, metafora complexă a gesturilor esențiale, care nu pot fi executate decât sub pretextul inocent al ludicului. Prin urmare, jocul devine o modalitate de asceză, o disciplină de concentrare a atenției și de contemplare privilegiată a frumosului absolut (de altfel, mulți dintre maeștrii de go intrau în ierarhia călugărilor budiști, asumându-și nume de clerici). Oglindă transfiguratoare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fiind conjugate subtil cu detalii ale extazului religios, într-un melanj sugestiv de corespondențe: "Fața sa rotundă și plină avea zugrăvite în trăsături desăvârșirea și armonia unui chip al lui Buddha". Aceasta este, de altfel, și finalitatea propriu-zisă a artei ludice. Dacă suntem dispuși să admitem că, ideal, orice activitate umană are la capătul ei integrarea în ordinea sacră a naturii, japonezii, cu intuiția lor sensibilă, au realizat că jocul, ca epură a actelor antropice, trebuie să înglobeze substanța estetică și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
devin o parte din mine. Oh, mare maestru Soshitsu Sen al XV-lea. Mintea mea refuză să devină o parte din această grădină golașă, din această iarnă tăcută, pentru că nu se poate înălța dincolo de Rezvan. Cum ar putea? Învinsă în fața ludicului, trag cu coada ochiului. Poate că e și asta o formă de contemplație mă consolez, bicisnic. Iat-o acolo, în genunchi, în prag, cu robele ei negre umplând golul minuscul al ușii glisante, ridicându-se elefantin și explodând în falduri
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Crailor de Curtea Veche și până astăzi, Mateiu a avut parte de un neîntrerupt cult oral, de o constantă celebrare colocvială. Unii au învățat textul pe dinafară, alții i-au cercetat, cu bibliografii obscure, sursele, alții au militat - cu spirit ludic bine temperat - pentru înființarea unui foarte select club de lectură. Era firesc, deci, ca numai din timp în timp, această pânză freatică mobilă să erupă în forma definitivă a tiparului. Practic, de la distanță, oculta tagmă a mateinilor are semnalmentele unui
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
am luat de mînă. Mîinile lui la fel de frumoase ca cele ale lui Ștefan Iordache. La urmă, mi-a spus, la ureche, atît: "incredibil...". Incredibil cum se juca în pielea Generalului Cearnota din "Fuga" Cătălinei Buzoianu de la Teatrul de Comedie... Spiritul ludic îl conducea pe acest personaj pișicher care cînta, dansa, ciupea femeile, care pierdea tot și puțin îi păsa, care învîrtea viața în cei mai aiuriți pași de dans, fără menajamente, care se lăsa ispitit de toate poftele, ignorînd deșertăciunile. Cum
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
că fiecare dintre opuri își reclamă o doză de autonomie bibliografică, iar eventualele - să le zicem așa - "bisericuțe" folosesc implicite criterii de popularitate. Putem grupa memorialistica de carceră din Jurnalul fericirii alături de didahiile erudite din Dăruind vei dobândi și de ludicul intransigent din În genul tinerilor doar pentru că în primii ani postrevoluționari ele atinseseră, independent sau prin contaminare, statutul onorant de cărți-cult. Și, implicit, de cărți extrem de bine vândute. Pe celălalt versant, pe lângă un titlu lipsit de atracții - mă gândesc la
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
neviața se amestecă, " Fantomele cu cranii de sare" mai poartă "coroanele de sânziene" ca și cum și ele ar fi într-o necurmată întoarcere acasă. Nicolae Stoie este un caligraf care scrie cu o disperare abia ascunsă, ceea ce nu exclude un fundal ludic, parodic (Strada Mihai Viteazul) sau o memorie culturală și istorică glisând spre biblicul vanitas vanitatum. Prozodic vorbind, poetul pendulează între rime perfecte și asonanțe intraverbale, cuvintele-emblemă, obsedante, recurente, fiind sare, de sare, salmastru sau salin, așa cum la Bacovia cele mai
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]
-
mai ales că podul în sine este un loc. Cu intimitate, cu un anumit tip de căldură, de mister. Muzica, luminile, costumele, totul este pus în slujba actorului. A interpretării. Este un spectacol cu mult simț al cuvîntului, cu abilitate ludică, un spectacol pledoarie pentru ce înseamnă să-ți faci meseria. Simplu, curat, adevărat. Fără ifose, fără senzația că pămîntul începe, atunci, cu tine. Fiecare mimică își are o lume. Fiecare este o lume. Nimic nu se pierde, actoricește, pe drumul
După douăzeci de ani. Varianta feminină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7855_a_9180]
-
Nu lipsește mise en abîme-ul pentru un regizor care-și fixează reperele în spectacolul dramatic, unul dintre cele mai reușite momente ale filmului fiind un excelent decupaj chaplinesc la proiectarea unui film propagandistic și care mi-a amintit de inserțiile ludice de film mut din I served the King of England (2006) al lui Jiri Menzel. Scena merită discutată, întrucît ea oferă o vedere în secțiune asupra întregului film. Sătenii sunt aduși la o vizionare în aer liber a unui film
Zgomotoasa nuntă mută by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7857_a_9182]
-
al lui Kusturica, oferind astfel și un reflex suprarealist filmului. Bunica (Tamara Buciuceanu) și Bunicul (Victor Hrebenciuc) sunt excelent creionați de regizor, iar dinspre cuplul de tineri însurăței Iancu (Alexandru Potocean) și Mara (Meda Victor) răzbate un aer de savoare ludică și un fel de paradisiacă exuberanță care face să leviteze miresele lui Chagall. Există riscul pe care regizorul cred că-l confruntă conștient de a pierde autenticitatea întregii povești derapînd spre kitsch prin împingerea spre burlesc și spectacular a personajelor
Zgomotoasa nuntă mută by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7857_a_9182]
-
astfel fidel unui proces tot mai complicat de elaborare, care, „mai cu seamă pentru prozatori, dar și pentru poeți, pe măsură ce îmbătrînesc“, după opinia conaționalului nostru, „devine misiunea cea mai importantă“. Iar Șerban Foarță își trece subiectul prin malaxorul d-sale ludic, de care pare a nu se separa nici ziua, nici noaptea, verificîndu-l în imaginativa-i ambiguitate astfel: „să nu v-aud că asta e-o poezie soră / cu proza și că banda (mașinii) e simplisim / s-o semui cu paspoalul
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
Ed. Polirom, 2003, 2007). Majoritatea trăsăturilor ce aproximează postmodernismul se regăsesc în roman, le enumăr pe cele relevante, vizibile: indeterminare, fragmentare și decanonizare, hibridizare, ironie și carnavalesc. Li s-ar putea adăuga reciclarea trecutului și revizitarea lui, pastișa, parodia și ludicul. Amintește de Iubita locotenentului francez și de Daniel Martin, dar împinge și mai departe demontarea și remontarea convențiilor literare decât a făcut-o John Fowles. Ca majoritatea romanelor postmoderne, i se aplică și acestuia prima regulă dintre cele formulate de
Romanul ca romance (sau invers...) by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7004_a_8329]