2,384 matches
-
înțelesuri tainice», „bunădiminețește“ «păcatul neliniștitului impuls trupesc» într-o realitate «pe care doar sufletul o poate pătrunde», aprilină fiind, își aude numele strigat, constată că-i «cu neputință a uita să respiri eliberarea», chiar dacă și mintea mai face autocenzura „pornirilor lumești“, se deschide «asemenea crinului», „înțelege“ expresionistul „neînțeles“, paradoxizându-l, „deschide fereastra să îmbrățișeze ziua“, se dezmeticește, dar încă destul de mult mai „șovăie“, îi este destul de greu să mai caligrafieze iubirea «fiindcă totul acum e iubire», ia «perina în brațe», imaginându-și
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > CONTROVERSĂ Autor: Georgeta Zecheru Publicat în: Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Spune doamne, dacă ești cât sunt eu de arătare Pe cărările lumești, dă-mi o probă de-ncercare . Că-ntr-o zi m-am lepădat de credința ta cerească Fiindcă nu m-ai ascultat în rugare pământească . Mi-ai luat pasul din picere* cât îngenuncheam la tine Și lumina din vedere mi-
CONTROVERSĂ de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340116_a_341445]
-
Numai în cuvânt eu sper că-mi aduce mângâiere . Spune-mi doamne, dacă ești cui să îi rămân datoare Pentru gândul ce-mi citești vers, din harul tău mi-apare? Dacă sunt o păcătoasă renegându-ți numele Iartă vina mea lumească cât mă scriu cuvintele. . ( Notă: *picioare) - foto - DpNeT Getuța C. Zecheru - 28 feb 2017 Referință Bibliografică: Controversă / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2251, Anul VII, 28 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Georgeta Zecheru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CONTROVERSĂ de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340116_a_341445]
-
ai lui Parrish. În general, apropierea de moarte îi determină pe oameni să aprecieze viață mai mult. Lucrurile stau invers în acest film, unde membrii acestei familii bogate o atrag pe Moarte în rolul vieții și o învață despre plăcerile lumești și despre dragoste. În schimbul timpului pe care îl primește în plus, bărbatul accepta să fie ghidul lui Joe pe pământ. Însă, Bill va regretă curând această înțelegere deoarece, neașteptat, Joe se îndrăgostește de frumoasă Susan (Clăire Forlani), care este chiar
Întâlnire cu Joe Black – Cronică de film, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339243_a_340572]
-
iar să fiu, Acolo, înger nou și viu, Pătruns de-o nouă strălucire. O, numai să m-asculti cerșesc, Sunt robul tău și te iubesc ! De când ți-am întâlnit privirea Am inceput ca să urăsc Puterea mea și nemurirea. Eu bucuriile lumești Le pizmuiesc, desi-s deșarte; Mă doare că nu-s viu cum ești, Mi-e groază să te știu departe. Ce-i vesnicia-mi fără tine ? Și nesfârsita-mi forță, ce-i ? Cuvinte goale și străine, Un templu vast, dar fără
Un erou al timpului nostru… () [Corola-blog/BlogPost/339343_a_340672]
-
plin succes, grupul Dada la Pigalle , cabala împotriva Cocteau , promenadele mondene din Bois de Boulogne ). Aragon prelucrează fisură psihologică a eroului sau, un rentier fără activitate trage nefericirea lui și imaginația lui morbida într-un Paris monden în care valorile lumești toate par ridicole. Cu toate acestea Aurélien cade în „capcană iubirii”, în care anturajul său l-a împins să meargă, împotriva dorinței sale, de a o iubi pe Berenice, o tânără provinciala care are gustul absolutului. Aragon observa cei doi
Louis Aragon: Aurélien. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339341_a_340670]
-
înțelesuri tainice», „bunădiminețește“ «păcatul neliniștitului impuls trupesc» într-o realitate «pe care doar sufletul o poate pătrunde», aprilină fiind, își aude numele strigat, constată că-i «cu neputință a uita să respiri eliberarea», chiar dacă și mintea mai face autocenzura „pornirilor lumești“, se deschide «asemenea crinului», „înțelege“ expresionistul „neînțeles“, paradoxizându-l, „deschide fereastra să îmbrățișeze ziua“, se dezmeticește, dar încă destul de mult mai „șovăie“, îi este destul de greu să mai caligrafieze iubirea «fiindcă totul acum e iubire», ia «perina în brațe», imaginându-și
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
tei, / Floare cu parfum de crai, / Scutură-te, dacă vrei, / Pe mormântul lui Mihai...12 iunie 2009”. În spiritul parabolelor biblice, Liviu Jianu propovăduiește avuția spirituală, cea care nu va fi niciodată mâncată de cari sau de rugină, în locul averilor lumești pe care omul le lasă pe pământ, plecând gol, așa cum a venit, în Casa Tatălui Ceresc: Aceeași bogăție, în imnuri, ne conduce, / În timp ce sărăcia e-a Domnului, pe cruce - // Cum ne-nvelim, perpetuu, în hainele rușinii, / Necăpătănd vreodată podoabe, cum
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
plângând. În scrisoarea Iisus cel bătut în cuie de cositor, poposim în casa bunicilor scriitoarei. Iisus era între noi, la locul lui, pentru a ne privi cum păcătuim în neștire și a ne ierta mai apoi cu o înțelegere aproape lumească, neieșindu-și niciodată din fire. Uneori, credeam că trăgea cu urechea la ce se vorbea în șoaptă, prin casă. Când ne certam din te miri ce, era întotdeauna gata să sară din cuie, dar se abținea, zâmbea trist și știam
Evanghelia după Melania Cuc (sau Testamentul Melaniei Cuc) () [Corola-blog/BlogPost/339647_a_340976]
-
ci o giga-personalitate, calitate de care mulți contemporani nu vor mai încape, chiar și acum, după moartea lui, ori vor zâmbi cu indulgentă superioritate . Ce fel de om însă, și de ce este bine - ori de câte ori vorbind despre același Hristos, sau ierarhii lumești, sau deșertăciuni, sau odoare, sfârșim prin a ne certa, învrăjbi și risipi - să revenim la lectura cuvintelor lui, citim la pagina 23, aceleași cuvinte spuse de el de ziua “Tuturor Sfinților” : “Ați auzit cum numără Apostolul de astăzi ostenelile sfinților
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339687_a_341016]
-
Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU FLUTURILOR Mi-e sila de lilieci, mi-e teamă de licurici, de zborul lor anapoda, de apucăturile lor, de nervii lor hulpavi prin haosul lumesc, etern, de realitatea sinistra prin care se strecor - presimt, Doamne, pe-aproape, nemăsurata furtună iscata intempestiv de imperceptibilii „strigoi”, dar ochii-mi voevodali sunt treji, în fiece clipă, si veghez la frunțile de macilor, ale dumbrăvilor noi - de greșesc, dă-
ELOGIU FLUTURILOR de ION MARZAC în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340792_a_342121]
-
LEOPOLDINA BĂLĂNUȚĂ*, o entitate umană cu aparență telurică, ajunsă între granițele înguste ale spațiului normat al țărânii de aici de undeva, de dincolo de lume și de timp. Actrița LEOPOLDINA BĂLĂNUȚĂ reprezintă în viziunea mea unul dintre cele mai frumoase poeme lumești închinate îngerilor Luminii... Și aș îndrăzni să realizez în această direcție o legătură specială între smerenia și nevoința telurică a acestei actrițe-model a teatrului și filmului românesc și cea a poetului plin de har și de patimi nestinse CEZAR IVĂNESCU
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
sunt doar o simplă plăsmuire a rațiunii mele scriitoricești, ci ele au ca axă de reprezentare continuă un alt fel de prototip uman comparativ cu toate celelalte, unul fix ca geometrie internă alcătuitoare, evident detașat de noroiul impur al eterogenității lumești postmoderne, încărcat până la esență cu simplitate și curat ca inima unui sihastru al pustiei primind în dar, cu o smerenie nemărginită, seva euharistică mântuitoare a bunului și de viață dătătorului Său Dumnezeu incontestabil. Cu alte cuvinte, m-as fi bucurat
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
Acasa > Cultural > Marturii > “VOUĂ TINERILOR, VĂ ZIC: TRĂIȚI-VĂ TINEREȚEA!” Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului “Ferește-te de vorbe goale și lumești. Fii evlavios... fii pentru credincioși o pildă în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție... ia seama bine la citire, la îndemn, la învățătură...” ( I Timotei 4, 13) În aceste cuvinte, se cuprinde un întreg program pentru învățătură
“VOUĂ TINERILOR, VĂ ZIC: TRĂIŢI-VĂ TINEREŢEA!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342123_a_343452]
-
care mulți oameni o caută, dar puțini o găsesc cu adevărat“ (Pr. Prof. Univ. Dr. Gheorghe Popa, „Înnoirea discursului teologic - o exigență a teologiei contemporane“). El este acela care arată că libertatea nu înseamnă a te bucura de toate păcatele lumești, ci a fi liber înseamnă a nu te lăsa robit de nimic; de exemplu, liber nu este cel care fumează sau se droghează, ci cel ce se poate abține de la aceste patimi. Referindu-ne, în cele ce urmează, la implicarea
DESPRE MISIUNEA TÂNĂRULUI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342175_a_343504]
-
intră în amorțeală, cade în visare și se pregătește să pornească spre o altă lume, a infinitului. O altă viață în care viul se detașează de fiind, eul cosmic se rupe de egoul teluric. Singurătatea domină peste tot ceea ce este lumesc, iar ploaia „țârârie”: „Pe-afară de stai / Te-năbuși de fum” (Pastel, 1965:38), fumul devenind gazul toxic al distrugerii eului, pentru că sufletul este un abur viu, o purificare a eului pregătit pentru călătoria în Univers, cu totul diferit de fumul
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
sună arama în noaptea deplină” (Pălind, 1965:47), făcând aluzie la starea lui de om solitar, căutător al pustietății, dar și la Graalul sacru al Mântuitorului. Pustietatea apare în poezia lui Bacovia ca dorință a meditației, a eliberării gândurilor de lumesc în care intra și grija lui față de boala care îi stăpânea trupul. Poezia „Decembre” îl definește în noua postură a chinului trupesc și a încercărilor bolii de a-i supune gândurile. Timpul rece creează în scrisul bacovian teama de umiditate
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
atunci, apar onomatopeele ca scurgeri de viață și teamă de fiind. Nu sunt exprimate direct însă ele sugerează noua expresie în gând: „Și focul s-aud cum trosnește” este versul care echilibrează psihic poziția sa telurică, îndepărtându-l de teama lumească a sfârșitului pentru că are dorința: „La horn să ascult vijelia”, acel joc al tenebrelor, al semnului că oricând se poate „Potop e-napoi și-nainte”, iar el dorește să i se citească. În declamație cuvintele prind o viață cu totul
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
aceluia au pus asupra vieții fraților lor intru Domnul orice legătură diavoleasca, tu, Sfinte Mucenice Ciprian, împreună cu Sfântă Mucenița Iustina, zdrobiți cu puterea voastră toată această lucrare, arătând prin această că Domnul Dumnezeul nostru este mai presus de orice viclenie lumeasca izvorâta din sufletul cel întunecat de dușmanul mântuirii, diavolul. Tu știi și că mintea omului din tinerețe este plecată spre cele rele, si ca nimeni nu este fără de păcat pe acest pământ, dar te rugăm Sfinte Mare Mucenice Ciprian, însoțit
RUGACIUNE CATRE SFINTII CIPRIAN SI IUSTINA de RUXANDRA CROITORU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/341795_a_343124]
-
Vorbește încontinuu, plin de ardoare, ca un copil uluit de tainele lumii. Ignoră total telefonul care îi sună necontenit dintr-un buzunar, nu vrea să știe de nimeni și de nimic. Aici, în miezul pădurii, uită de tot ce-i lumesc, trecând hotarul într-o dulce și imperturbabilă reverie. "Mă gândesc aproape cu invidie la strămoșii noștri, care trăiau simplu și-aveau mereu răgaz să se roage ori, pur și simplu, să șadă pe prispă și să se gândească. Astăzi trăim
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
și a smereniei pentru greșeală, fără îndoială, s-a născut un vrednic vlăstar. Căci Petru Rareș a fost cel care a știut să pună stavilă valului de schimbări în credință care veneau din Occident, în urma Renașterii și Reformei, acel duh lumesc care despuia biserica de icoane, ori înlocuia frumoasele fresce bizantine cu chipurile realiste în care se vedea doar omul carnal, nu sfântul, omul îndumnezeit, transfigurat de Duhul cel Preasfânt. Acest fiu al Voievodului Ștefan cel Mare, singurul care este atestat
INTERVIU CU PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT MELCHISEDEC VELNIC – STAREŢUL MĂNĂSTIRII PUTNA, DESPRE MULŢI ROMÂNI CARE S-AU APROPIAT DE DUMNEZEU ÎN ACESTE VREMURI GRELE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/342369_a_343698]
-
a consecvenței. Sfântul Vasile cel Mare arată că un adevărat conducător trebuie să fie un exemplu de consecvență. Pentru dobândirea unei consecvențe autentice este importantă dobândirea și cultivarea conștiinței a ceea ce este trecător, precum și a realităților statornice. Conștientizarea efemerității situațiilor lumești ajută ca mintea conducătoare să fie consecventă și echilibrată în diferitele împrejurări ale existenței. Sfântul Vasile cel Mare arată: „Căci ce este conducerea decât o știință a sufletului despre nestatornicia lucrurilor omenești, cu ajutorul căreia învățăm cum se cuvine să o
DESPRE REALISMUL TEOLOGIEI ŞI SLUJIRII SFÂNTULUI VASILE CEL MARE – EXPRESIE A STĂRUINŢEI ÎN TREZVIE ŞI ÎN MĂRTURISIREA ADEVĂRULUI BISERICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 29 din 29 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342476_a_343805]
-
cât le va hotărî Dumnezeu.” Lao-Tse despre filosofia vieții și a morții : „Dacă vederea dispare, STRĂLUCIREA va fi nemărginită. Dacă auzul nu mai este, INIMA coboară în eternul adânc. Dacă simțurile se opresc, omul se va elibera de toate impresiile lumești și se va uni curat, deschis și total cu Universul, Nelimitat desfășurat cu briza dulce nestăpânită de oameni.” ************************ (caută și citește celelalte cinci părți ale materialului) Ce alte dovezi referitoare la o viață spirituală după moartea corpului fizic mai putem
VIAŢA DUPĂ CORTINA MORŢII (PARTEA A ŞASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342660_a_343989]
-
spre pierzanie din pricina momelilor plăcerii, ci, prin răbdare, culege nădejdea mântuirii, iar la alegerea uneia din cele două căi n-a pășit pe calea care duce la păcat”. Credința conduce la împărtășirea slavei autentice. Cei care se încred în puterea lumească proprie (fie inteligență, fie autoritate lumească temporară, fie bogăție) își construiesc o slavă îngropată în țărână. „Sfinții, avându-și viețuirea în ceruri și punându-și faptele lor bune în vistieriile cele veșnice, au slava lor în ceruri; slava oamenilor pământești
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
prin răbdare, culege nădejdea mântuirii, iar la alegerea uneia din cele două căi n-a pășit pe calea care duce la păcat”. Credința conduce la împărtășirea slavei autentice. Cei care se încred în puterea lumească proprie (fie inteligență, fie autoritate lumească temporară, fie bogăție) își construiesc o slavă îngropată în țărână. „Sfinții, avându-și viețuirea în ceruri și punându-și faptele lor bune în vistieriile cele veșnice, au slava lor în ceruri; slava oamenilor pământești, însă, și a celor care trăiesc
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]