12,849 matches
-
fondul ei intrisec) extrem de rafinată, de nobilă, de fină, pe care puțini o știu astăzi, aprecia sau gusta în profunzimile ei dintru început, lucru pentru care ne rugăm Lui Dumnezeu - Cel în Treime preamărit, să ne ajute și să ne lumineze mințile noastre, cele acoperite de umbra păcatului și a morții!... Material documentar realizat de către Stelian Gomboș Referință Bibliografică: Biserica Ortodoxă Română între identitate concretă și autocefalie rodnică... / Stelian Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1487, Anul V, 26 ianuarie
BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ÎNTRE IDENTITATE CONCRETĂ ŞI AUTOCEFALIE RODNICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382045_a_383374]
-
din 23 mai 2016 Toate Articolele Autorului până acolo unde ființa te așteaptă să vii cu toate cele rostite și nerostite trăite și netrăite lasă în urmă celulele moarte ale gândurilor rătăcitoare regăsește-te încet dar sigur în tine mereu lumină vei primi peste toate strâmbătățile de care te vei lepăda cu patimă și fără patimă nimic și nimeni nu te ridică mai mult decât Voia Lui alături de a ta atunci când privești izvorul propriei bunătăți de care zilnic te lepezi pentru
ÎNALŢĂ-TE OMULE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382128_a_383457]
-
i se părea, judecând după cei de la parterul lor. La etaj sunt oameni mai...acătării. (Unde auzise ea cuvântul ăsta? Nu-i cunoștea semnificația, dar îi plăcea teribil). Dădu să urce pe scări, dar aici, spre deosebire de scara de la blocul lor, luminată cu tuburi de neon, era o beznă de-ți băgai degetele în ochi, fără să le vezi. La început a ezitat să urce, dar, cum era hotărâtă să colinde, își zise: -Hai, fricoaso, nu știi unde-ai plecat?! La etajul
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
De te-aș iubi, ai înțelege, oare, Puterea dragostei ce te-ar susține? Care pătrunde în inimi și-n simțire, Pecetluindu-ne întreaga veșnicie? Baia Mare, 19 iunie 2016 Nedumerire Stele sărută fruntea nopții-n taină. Pe cer cununi de aștri luminând... Se-ntreabă unde-om fi în astă vară, De nu ne văd plimbându-ne zâmbind. Se miră florile din parcuri și din zare, Unde sunt iubirile ce-au fost... Și dacă s-au pierdut într-o uitare, Dorința de-a
DE TE-AŞ IUBI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382131_a_383460]
-
sfânt învierea Să, Iisus se arătă celor care L-au iubit și apoi au crezut în El. Tot așa și astăzi. ● De pe colina răstignirii lui Iisus încă mai curg râuri de sânge prin istorie. În această lume însă, unde soarele luminează deopotrivă pe cei buni și pe cei răi, și unde și noi ne naștem pe rând parcă numai să ne încerce durerea și suferința, în această lume a răsărit cândva Soarele Dreptății, al dreptății eterne: Hristos a Înviat! Când ostilitatea
DESPRE INVIERE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382160_a_383489]
-
lume a răsărit cândva Soarele Dreptății, al dreptății eterne: Hristos a Înviat! Când ostilitatea lumii dimprejur ridică în jurul nostru munți de indiferență și rea voință, cănd întunericul ne sapă sub fiecare pas capcanele căderii, singura noastră speranța este lumina învierii. Lumină care ridică la viață chiar și sâmburele cel mai închistat din inimă pământului, lumina care rupe lanțurile unei existente orbite de întunericul păcatelor. ● Un creștin adevărat este ca și înviat din morți. El vede spiritual și trăiește în dimensiunea unei
DESPRE INVIERE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382160_a_383489]
-
pe veci, lăsând un gol în sufletul fetei... C-un fior de nădejde domolind amarul pierderii vulturiței, fata caută cale spre iurta alor săi. Cade răpusă de trăiri la intrare și-ntreabă de Batukhan. Un zâmbet larg de mamă îi luminează simțirea: e plecat spre munte călare, săltat din boală ca prin farmec... Privind spre cerul albastru ca nicicând, Makhan își picură o lacrimă sărată pe obraz. E rubinie, geamănă ochilor vulturiței vrăjite, Akhnu... Referință Bibliografică: Visul fetei lui Batukhan - Premiul
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
de plânset ca o târzie binecuvântare Cu sfiiciune afișez un zâmbet înlăcrimat de-o amintire Mângâiere, strecurată tiptil până în creștetul peniței, venită din adâncuri ca o candelă nestinsă Din ce în ce mai luminoasă, mai vioaie Să-mi vindece rănile cu o altă lumină Lumina dimprejur ! Referință Bibliografică: DIMPREJUR... / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2007, Anul VI, 29 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Mircea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
DIMPREJUR... de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382204_a_383533]
-
egoistă, Din puținul ce-l ai, orișicui tu să dai! Să privești moartea pururi, ca pe-o sfântă plecare, Căci în Rai Te aștept să-ți aduci crucea ta! Vei păși în lumină luând cuminecare, Când din cer va cădea, luminând, steaua ta”. Doamne, de moarte, nicidecum nu mă tem! Eu te rog să îmi lași visul meu de-a fi mamă! Și de-a fi sub povara crucii mele să gem, Tu alături să-mi stai, să-mi alungi orice
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
cu răbdare, Tu , Doamne, să mă cerți de vei voi, Eu pentru toate am să-Ți cer iertare... Căci mi-ai menit destinul mult prea greu Făcându-mă -ntre oameni o lumină, Și-adesea mă întreb dacă pot eu Să luminez cum vrei a Ta grădină? În seara asta Îți voi mulțumi, Că pururi Mi-ai vegheat nemărginirea, C-adesea brațul Tău mi-a fost toiag, Și dragostea-Ți mi-a luminat privirea... Când vântul vieții m-a făcut să mă-nconvoi
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
lumină, Și-adesea mă întreb dacă pot eu Să luminez cum vrei a Ta grădină? În seara asta Îți voi mulțumi, Că pururi Mi-ai vegheat nemărginirea, C-adesea brațul Tău mi-a fost toiag, Și dragostea-Ți mi-a luminat privirea... Când vântul vieții m-a făcut să mă-nconvoi, Când m-a lovit pe suflet vreun cuvânt, M-ai scuturat ca pe o frunză și apoi, Mi-ai așezat genunchii la pământ... Și când durerea singură am înfruntat, Plângând la
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
retro, decapotabilă, cu roți late de cauciuc ( precum roțile de la mașinile de curse! ), trasă de un cal negru, uriaș. - Bună vreme, străine! îi dăduse binețe omul din cabrioletă. Cu ce treburi pe aici, că nu te cunosc! Nyk Gărdean se luminase la față de cum îl văzuse. - Nici n-ai avea de unde, moșule. Nu-s de pe aici! Caut școala generală din sat! Sunt noul profesor de geografie! - He-he-he, râse bătrânul cu tâlc, îi spusem eu mai dăunăzi domnului director Cârpaci c-ai
URMEAZĂ-ȚI VISUL ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382243_a_383572]
-
Unirea cu Iisus Hristos în Sfânta Euharistie este fundamentul și izvorul unei depline iubiri între mădularele Bisericii, căci toți membrii ei sunt "concorporali" nu numai cu Iisus Hristos, ci și între ei. Fiecare trăiește și simte viața celorlalți ca viață luminată de mintea Aceluiași Hristos și sensibilizată și împuternicită spre bine de duhul Aceluiași Hristos. Căci toți nu sunt numai înrudiți, ci "concorporali" (Efes. III, 6), cu Iisus Hristos și întreolaltă...". Euharistia este Taina ce transformă comunitatea credincioșilor în Biserică și
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
a „acum”-urilor (trecutul înseamnă „acum-nu-mai, prezentul este prezență, iar viitorul „acum-încă-nu”), timpul, deci, „nu e ceva făcut de om, omul nu e ceva făcut de timp. Nu există, aici, un . Există un , în sensul amintitei oferiri, care vine să lumineze deschiderea de spațiu-timp”. (Notă: La rândul lui Jaspers va vorbi de luminarea existenței!) Voi încheia această primă parte a eseului cu o constatare dacă nu șocantă, măcar surprinzătoare în legătură cu părerea Jeannei Hersch vizavi de omul și filosoful Heidegger. Căci, deși
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ÎNTREBARE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1747 din 13 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Cuvinte ce luminează minunății, Stări-suflări reliefând existențe, Trandafiri târzii ce înmiresmează toamna, Frunze trăind pătrunzătorul frig sub toate culorile, Cer ce desenează zboruri, Nisipuri mișcătoare ce neobosit creează forme. Valuri ce îmbrățișează până la epuizare aceeași mare, Soare ce dă întâlnire zorilor... Toate, neobosite
ÎNTREBARE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382298_a_383627]
-
Peștișorul fermecat” ne îmbie cu o atmosferă de basm, iar inscripția cu titlul ,,Bulgăreasa” - cu una de-a dreptul copilăroasă, pe care o cităm: ,,Iaca, vine o bulgăreasă,/ Înaltă, suplă și frumoasă,/ Ochii-i mici, sticloși ca marea,/ Cu ei luminează calea./ Doi copii stau, se uitau/ La fata ce o zăreau:/ - O vreau eu, căci sunt muntean!/ - O iau eu, căci sunt oltean!/...Vai , vai, vai, vine-un bulgar,/ Ne lasă în gură amar./ Fata, cum îl zări,/ În brațele
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
în final, zvâcnete viguroase de chiuituri oltenești sau de țâpurituri oșenești: vocea I. ,,Să treceți, voinici, prin foc,/ Fetele s-aibă noroc!; vocea a II-a. ,,Focul dragostelor mele/ A ajuns până la stele.” Sau ...I. ,,Carul Mic și Carul Mare/ Luminează pe cărare”; II. Ulița ori poarta mea/ Zâmbește, când vin la ea.” În poema cu înfiorări de doină: ,,Pe strada Robenilor”, la casa bunicilor, climatul este feeric: ,,Noaptea-i blândă și mă lasă/ S-o admir ca pe-o crăiasă
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
cu a iubi-iubire! Îi dăruim verbul acesta care ține lumea în echilibru și îl ține pe om măcar într-o picătură de demnitate, luându-i din lutul ființei, al vrăjmășiilor, apropiidu-l de inefabil prin repetarea unui sublim semn de exclamare: Luminează-te și vei fi, voiește și vei putea! Scria Lucian Blaga: Îmi taie drumul - care prieten? / Îmi taie pasul - ce vrăjmaș? Nicolea Dan Cetină n-a creat vrăjmășie, n-a trăit-o, prietenia, în schimb, din plin. Ne-a dăruit
Comemorarea lui Nicolae Dan Cetină la PUNTI DE LUMINA [Corola-blog/BlogPost/93194_a_94486]
-
și ideea pe care o combat cei trei mușchetari, nedându-și seama că scoțând din ecuație KGB-ul trebuie să completeze puzzle-ul cu piesele lipsă. Dacă ar ști mai multă istorie recentă (mă miră că nu intervine să-i lumineze dl. Patapievici) ar invoca faptul că KGB-ul penetrase centrala altui important serviciu de la București prin trădătorul Nicholson (dacă nu-i dau și prenumele, serverele de monitorizare îl pot confunda cu actorul) ajuns șeful agenției în 1990, care a fost
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93259_a_94551]
-
amintirilor” e vindecătoare, când „Colind aduceri-aminte/, iar întâmplări simple/ devin sărbători,/ care țâșnesc din calendarul vechi,/ cu zilele rupte/... iar demonii singurătății/ mă ispitesc/ cu o depresie.../ Singură, poezia mă susține în cuvinte” (În cuvinte). Amintirea clipelor frumoase pare că luminează cenușiul zilelor împovărate de dorințe care pârjolesc: „Văpăi de foc se răzvrătesc/ transformându-mi dorințele/ în cenușă” (Văpăi de viață). Doar magia cuvântului purtător de gând și trăire însuflețește balsamul creației: „Cuvintele încep prin ele însele.../ Se ascund/ printre jumătăți
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
se întemeiază naționalitatea” (G. Barițiu); „forța de coeziune a unui neam” (Ion Bianu); „cea mai scumpă ereditate” (T. Cipariu); „ființa vie care ne vine din timpurile cele mai îndepărtate ale trecutului nostru (...), cea mai scumpă moștenire a strămoșilor” (N. Iorga). Luminând zarea începuturilor, venind parcă din taina adâncului, încă din acel secol al 17-lea răzbat până la noi cuvintele cărturarului-mitropolit al Moldovei, Dosoftei, cel care a promovat introducerea limbii române în Biserică, creator al poeziei culte românești: „Limbile să salte/ Cu
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
majuscule, „limba nefalsificată” - cum scria Adrian Păunescu -, este această „Coloană a Infinitului”, a veșniciei coborând în straie de sărbătoare din „Miorița”, când, de atâtea ori, din moarte înviate erau cuvintele. Ca un vin vechi, ademenitor, sunt versurile lui George Sion, luminând ferestre de noapte într-un templu al așteptărilor: „Mult e dulce și frumoasă/ Limba ce vorbim,/ Altă limbă-armonioasă/ Ca ea nu găsim //...// Limba, țara, vorbe sfinte/ La strămoși erau,/ Ei ar plânge în morminte,/ Când ne-ar asculta,/ Al lor
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
de astăzi. Istoria are alte ritmuri, vechimea cărților nu mai poate vorbi, trecutul însuși pare o ciudățenie. Și, totuși, țin să le împărtășesc, pentru că, acolo, în tainițele dulapurilor cu cărți interzise din Biblioteca LVA, destinul meu a prins a se lumina spre întrezărire și împlinire.
Un liceu, o bibliotecă... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8276_a_9601]
-
totuși groaznic de posesiv, nebun, carnivor, cap de primăvară ce a reușit să iasă din vis sfidându-mă acuzator și care e în stare să-și ia rolul în serios, să graviteze ca o planetă de os prin camera joasă, luminând slab, căutând amintiri, reflectând ca să se-nchege un fel de minte gelatinoasă în care răsturnându-mă goală să mă împingă, alunecoasă, până la capătul percepției. Dacă vrei să-nclini cuvântul către tine, să-i sorbi parfumul, cuvânt crescător din inima care
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
ca o legătură cu totul, o logodire cu unitatea. Pavel se resemnează în sensul că-și acceptă destinul. Dar și el, ca și păstorul, vede în moarte un sens, o cufundare în tot, în unitate. Iată cum sinuciderea lui Pavel luminează sensul metafizic al Mioriței. Și în acest fapt stă cea mai de seamă superioritate a romanului." Sinuciderea lui Pavel e singurul lucru discutat de alt exeget. Datorită finalului cărții Eliade e numit "romancier al degradării tineretului." E o afirmație ridicolă
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]