1,146 matches
-
în vale frumusețea apusului de soare și aburul albastru al florilor de măr, iar noaptea luna pătrunde prin aceeași lucarnă și mă luminează. În mansarda babei Floarea am găsit o lampă veche, cu burlui și fitil. Am curățat-o, am lustruit-o, i-am pus lumină electrică, lăsându-i burluiul și rotița care mărea sau micșora lumina. Mi-a pus și o policioară pentru cărți și altă policioară pentru radiocasetofon. Îmi place să ascult muzică! Îmi place să ascult Vivaldi, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mai bătrâni, unele fenomene care-l impresionase. Evoluția organismului se putea citi pe obrazul fiecăruia la date fixe. Otilia, care era tânără, avea schimbări ce încîntau. Daca slăbea, căpăta o siluetă fină, de ogar alb, dacă se îngrășa, fața se lustruia, ochii se făceau mai pătrunzători, creșterea îi dădea mișcări feminine, lăsîndu-i mereu aerul copilăresc. Dimpotrivă, Aurica se schimba în chip sinistru, și fiecare prefacere o arunca înspre bătrânețe, cu toate fardurile ei. Părul i se făcea moale, mort, ca de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Barba căruntă a tatei e frumos aranjată, ca Întotdeauna, și bea bere dintr-o cană Înaltă, de argint. Încăperea a fost redecorată de curînd, dar cupele obținute de Kerry la concursurile de Înot sînt tot la locul lor. Mama le lustruiește În mod regulat, În fiecare săptămînă. Și mai sînt și rozetele mele de la concursurile de echitație. Pe astea cred că le dă fîl-fîl cu pămătuful, rapid. — Bună, tată, zic, pupîndu-l. — Emma ! Își duce o mînă la cap, jucînd surpriza. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se Întîmplă, oare ? Dumnezeule, o fi vreun incendiu sau ceva de genul ăsta ? Katie și cu mine Împingem ușile grele turnante de la intrare și, ne privim nedumerite. Toată lumea parcă a intrat În vrie. Oamenii se foiesc În toate direcțiile, cineva lustruiește balustrada de alamă, altcineva lustruiește plantele artificiale, iar Cyril, directorul administrativ, Îi gonește pe toți, făcîndu-i să intre În lifturi. — Toată lumea În birou ! Nu vrem să vă vedem că ardeți gazul pe la recepție. Ar trebui să vă aflați deja la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fi vreun incendiu sau ceva de genul ăsta ? Katie și cu mine Împingem ușile grele turnante de la intrare și, ne privim nedumerite. Toată lumea parcă a intrat În vrie. Oamenii se foiesc În toate direcțiile, cineva lustruiește balustrada de alamă, altcineva lustruiește plantele artificiale, iar Cyril, directorul administrativ, Îi gonește pe toți, făcîndu-i să intre În lifturi. — Toată lumea În birou ! Nu vrem să vă vedem că ardeți gazul pe la recepție. Ar trebui să vă aflați deja la voi la birou. Are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
parfum, alții fac ordine rapidă În hîrtii și bîrfesc aprins. CÎnd trec pe lîngă biroul lui Neil Gregg, care se ocupă cu strategiile de mediatizare, Îl văd aliniindu-și premiile de Eficacitate În Marketing pe birou, În timp ce Fiona, asistenta lui, lustruiește de zor fotografiile Înrămate, care Îl prezintă dînd mîna cu diverse celebrități. Tocmai Îmi atîrn haina În cuier, cînd Paul, șeful departamentului nostru, mă ia deoparte. Ce dracu s-a Întîmplat la Glen Oil ? Am primit azi-dimineață un e-mail foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Nu treceau căruțe pe drum, nu se auzeau loviturile ciocanului ascuțind gura sapei ori a coasei și nici nu mai intra mama în camera în care dormea el să-i spună ce are de făcut peste zi. Tatăl său își lustruia cizmele pe prispă, iar mama aprindea candelele sub icoane. Vaca n-o mai mulgeau; era lăsat vițelul să sugă tot laptele. Mîncarea fusese pregătită de sîmbătă și aștepta în bucătăria de vară, pe masă, acoperită cu ștergare de cînepă. Cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Umblă toată după-amiaza prin magazine împreună cu Ana și copiii. Seara, primește telefon de la regizor: mîine e ultima zi cînd mai poate ridica avansul pentru scenariul de film. Uitase. Fără pic de chef, Mihai se pregătește de drum. Mai precis, își lustruiește ghetele și-și calcă pantalonii. În alte rînduri, umplea geanta cu cafea rîșnită, fierbător, textul vreunui scenariu și multe altele. Acum nu ia decît prosop, săpun și ceva mîncare. Fierbătorul e la uzină, dar nu-i pare rău; își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ceruit parchetele, măturat, spălat, de atîta frecat și lustruit se obișnuiseră cu gîndul că Cinthia nu mai exista. În ziua sosirii s-au sculat dis-de-dimineață. Nilda umplu cămara de provizii, Vilma aranjă cu grijă În șifonier hăinuțele băiatului și Carlos lustrui cu zel automobilele. Lui Julius i-au spus nu care cumva să se urce În caleașca bunicului și să aștepte liniștit pînă se făcea ora de plecare, Îl Îmbrăcaseră ca la prima Împărtășanie și Îi puseseră cravată de toreador. Aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nou cheia de contact și pornește motorul cu o Înfățișare care parcă spune „sînt șoferul dumneavoastră, doamnă, chiar metisul dumneavoastră, dacă vreți“ și demarînd face cu ochiul celorlalți șoferi, un șir de mustăți și de chipiuri cu cozoroc lat, care lustruiesc mașinile dis-de-dimineață și așteaptă cu toții pe doamna, sau pe bătrînul sau clienții, dacă sînt șoferii de taxi ai hotelului și toți devorează cu nesaț ziarele, În față la Country Club, asemeni lui Carlos, metisul dumneavoastră, dacă doriți. Bobby avea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Împiedică de Arminda care privea fără să vadă și vedea fără să privească, Îi zîmbi, dar șuvița Îi căzu pe ochi și-i acoperea gura și Arminda nu văzu, observă numai că doamna se grăbea să deschidă: era valetul care lustruia geamantanele domnului. Era Încărcat de geamantane și zîmbea cu gura pînă la urechi cu gîndul la bacșișul gras care-l aștepta. CÎnd Susan Îi spuse să intre, aproape rugîndu-l să intre, lacheul Îmbrăcat În uniformă verde Înaintă fericit, gîndindu-se că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la locul de onoare, alături de părintele superior al catedralei. Și În astfel de cazuri fanfara Începea cu un marș care se numea Bună pornire, iar marșul era deschis de trompete, trompetele În si bemol, de aur și de argint, bine lustruite la o ocazie ca asta. Trompetele se ridicau În picioare și cântau solo. Apoi se așezau și ataca fanfara. Să cânt la trompetă era singurul mod de a mă face remarcat de Cecilia”. „Altfel?” Întrebă Lorenza Înduioșată. „Nu era nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și niște pantaloni impecabil croiți. Se schimbă Într-o cămașă mai curată, cu un guler alb și moale, pe care-l lăsă deschis la gît, așa cum fac de obicei femeile. Dar pantofii erau bărbătești; Îi luă un minut să-i lustruiască. Își puse butonii de argint În butoniere, apoi Își pieptenă părul scurt, castaniu, cu peria, netezindu-l cu puțină briantină. CÎnd o vedeau mergînd pe stradă, oamenii care nu se uitau atent la ea o luau drept un tînăr chipeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
soarele după-amiezii și era mai mult sau mai puțin uscat. Fraser găsi un loc la baza zidului, Își scoase haina și o Întinse pe jos, iar cei doi se așezară, unul lîngă altul, umăr la umăr. Zidul era cald și lustruit de Tamisa - puteai vedea cu ochiul liber linia, cam la un metru optzeci, unde pata verzulie a apei făcea loc cenușiului permanent al pietrei expuse. Dar În acel moment fluxul era scăzut, iar fluviul părea Îngust, absurd de Îngust, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și se spălase pe mîini, pe față și pe păr... Încercînd că scoată mirosul de fabrică, dorind să arate cît mai bine În seara pe care-o va petrece cu Fraser. În maiou și pantaloni coborîse la parter să-și lustruiască pantofii, să pună un șervet pe blatul din bucătărie și să-și calce o cămașă. Cămașa avea gulerul moale, ca acelea pe care le purta Fraser; și, cînd o Îmbrăcă, fierbinte Încă de la fier, o lăsă descheiată la gît - așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să se dezbrace. Camera era mică - una de băiat, chiar Încăperea În care domnul Mundy Însuși obișnuia să doarmă cînd era tînăr și locuia În casa asta Împreună cu părinții și sora lui. Patul era Înalt, victorian, cu măciulii de alamă lustruite la fiecare colț; odată, Duncan deșurubase una și găsise o bucată de hîrtie Înăuntru, mîzgălită cu scris de copil: Mabel Alice Mundy douăzeci de blesteme oribile pe capu’ tău de citești asta! Cărțile din bibliotecă erau povești de aventuri, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În partea cealaltă a peretelui vocile Începură să vorbească. Una a unei femei, cealaltă a unui bărbat, ușor ridicate, poate se certau - a bărbatului era mai clară, dar ambele erau, de fapt, Înăbușite, intermitente, ca scîrțîitul unei cîrpe cu care lustruiești o masă. — La naiba! spuse Reggie În șoaptă. Astane mai lipsea. — Crezi că ne aud? — Nu, dacă stăm liniștiți, și nu, dacă o s-o țină tot așa. Să sperăm că da! Nostimada o să-nceapă dacă se decid să se sărute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Poate că se așeza la fereastră cu mîinile În buzunar. Poate că fluiera sau murmura cîntece vechi din muzicaluri, Daisy, Daisy sau cîntece de genul ăsta. Poate că așternea o bucată de hîrtie pe masa din salon pentru a-și lustrui pantofii. Poate că-și scotea mica trusă marinărească de cusut, amuzantă, pentru a-și stopa șosetele. Nu știa că Helen, cu o oră În urmă stătuse la o fereastră, simțind cum carnea de pe brațe i se deschide asemenea unei flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În prima seară liberă a servitoarei. Apoi se sculă În picioare și-și șterse de praf genunchii; ieși pe ușa cu draperie să-și ia paltonul și pantofii. După un minut reapăru Într-o haină la două rînduri, cu nasturi lustruiți din bronz, ca o haină marinărească. Se duse la oglindă, se rujă, se pudră, și-și ridică gulerul. Își prefiră mîinile critic prin părul umed, apoi trase dintr-o grămadă de mănuși și fulare, o șapcă din catifea moale, neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vorbi așa despre prietenii mei. Ai dreptate, spune ea pe un ton spășit. Îmi pare rău, nu am vrut. Iar ea chiar pare Încîntătoare. Urmează o pauză, timp În care Linda ia un pahar și se concentrează intens să-l lustruiască. Dan cum se Înțelege cu ea? Acum chiar că știu Încotro bate, așa că vocea mea e ca de gheață. — Ei doi se Înțeleg foarte bine, Linda. De ce? Ce Încerci să sugerezi? Soacră-mea oftează. — Uite ce e, Ellie, nu lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nas cârn. În interior, persistă un miros puternic de prăjeală, care nu poate fi înlăturat, indiferent cât ar curăța și-ar freca servitorii. Iar servitorii curăță și freacă de mama focului, cu violență chiar, răzuind și cea mai mică suprafață, lustruind cu ceară podelele, ștergând praful până îi dor brațele. Dar nu este niciodată de ajuns. Încă se simte mirosul de mâncare prăjită în ghee, este mirosul inconfundabil al Indiei. Membrii clubului au multe lucruri în comun. Femeilor le plac aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care a criticat orice aspect legat de tehnica ei, Balzac s-a uitat la fața ei palidă și deznădăjduită și a declarat: - Eu ți-am spus că ai potențial, nu că ești bună. Dacă vrei pe cineva care să-ți lustruiască ego-ul, nu ești la locul potrivit. Acum, vrei să pleci acasă la mămică sau vrei să ne apucăm de treabă? Și s-au apucat de treabă. Așa a început relația mentor-discipol între ei doi, oscilând între iubire și ură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vechi coleg plecat să cultive varză în ținutul Caux și să aibă grijă de o femeie țintuită într-un scaun cu rotile. Era o mică bijuterie pentru doamne carabina asta cu o singură țeavă care strălucea ca o monedă bine lustruită de douăzeci de centime, iar pe patul puștii din lemn de cireș sălbatic, Gachentard gravase o propoziție în engleză: „Nu vei simți nimic“. Era ceva la adresa vânatului, dar lui Gachentard i-a fost teamă să nu se potrivească și soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vechi combatant, eu care nu am făcut războiul. M-am așezat pe mormântul lui Clămence, și i-am povestit despre accidentul meu, despre teama de a nu o răni, somnul meu cel lung și ușor și despre trezirea decepționantă. Am lustruit marmura, am smuls trifoiul care creștea de-a lungul dalelor, am dat la o parte cu palma lichenii de pe cruce. Apoi i-am trimis o bezea prin aerul care mirosea a pământ și a iarbă jilavă. Mormântul lui Destinat dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lăsa tesla, lua lustruitorul... - Ce faci, Moș Iacob?, Îl Întrebam - când Îl Întrebam. De ce te oprești, că n-ai terminat de cioplit? - He-he-he, băi’țălu moș’lui, omu cât trăiește-și tot Însușăște ș’ tot ne-nsușât rămâne! N-ai Înțăles? Lustruiesc tăietura di teslă, bre! - De ce? Doar ai să vii cu tesla iară și-ai să tai tăietura lustruită!, ziceam eu, băiatul mamei, Învățătoare care Învățase logică la Normala de la Chișinău. - D-apăi asta-i! Unii oameni cred că așchiile de la teslă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]