1,455 matches
-
mai departe mi‑a dat de gândit, ci și multe alte morți. Era vremea de recoltare a unei Întregi generații. De exemplu: chiar În ziua În care a avut loc discuția de mai sus, ședeam cu Ravelstein În dormitorul lui luxos, extravagant. La fereastra dinspre răsărit, draperia era trasă Într‑o parte și se vedea albastrul nemărginit al lacului fără țărmuri. - La ce te gândești când te uiți În direcția aceea? m‑a Întrebat Ravelstein. - La bunul sau la răul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dând vag din mână. Aurora mai trage o dușcă. Era din nou vară. Fata, care între timp nu mai era acea drăgălașă fustiță cloche cerută de rigorile speciei, privea pe fereastra palatului unde o închisese Ozymandias. Era o închisoare plăcută, luxoasă chiar. O alta în locul ei s-ar fi bucurat de sărurile de baie, dulapurile ticsite, mesele așternute cu olandă fină ca-n pictura lui Frans Hals. Așa ar fi fost normal, căci prietenia sculptorului îi cultivase gusturile și o rafinase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fi, orcât s-ar strădui!“ Era o cronică la cel de-al șasele volum din romanul-fluviu Mucenicul zilelor, de curând apărut. Goncea nu numai că plătea scrierea romanului, dar cumpăra și întreg tirajul de zece mii de exemplare al fiecărui volum, luxos tipărite la „Monitorul Oficial“, cărți pe care bibliotecarele erau datoare să le ofere tuturor celor care veneau la Bibliotecă. De două ori pe lună, Biblioteca trebuia să organizeze lecturi publice din Mucenicul zilelor, sau din alte opuri ale ciclului, în cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
E vorba despre discuția ce începe de la întârziere, apoi trece la dimensiunile burții lui Vasile, alunecând agale spre defectele sale morale. Susținând cu vehemență caracterul josnic al acestuia, nedemn de o primire respectuoasă și de tratamentul, după părerea mea, prea luxos (serviciul de argint, paharul din bitterul păstrat pentru ocazii), îi construiesc și îi explic, ba chiar iau asupra mea vina pentru ambuteiaj și întârziere, dar ea nu vrea cu nici un chip să înțeleagă. E suficient să scap o remarcă în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Se pară că aceștia își petreceau weekendul la Wiltshire și era spre binele lor să rămână acolo definitiv, ca să-i lase pe actorii din Visul unei nopți de vară, personalul teatrului și alți gură cască să năpădească, la modul propriu, luxoasa lor locuință din Chiswick. Nu mai fusesem la nici o petrecere la care atât mediul, cât și oaspeții să etaleze niște standarde estetice atât de ridicate. Actorii erau cu siguranță un grup arătos: tineri, avizi de succes și foarte conștienți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
libertății. Unirea cu alți oameni, orice fel de asociere, aducea după sine angajamentele. După o viață întreagă în care a suportat avantajele civilizației Secolului Douăzeci, ajunsese la concluzia că nimic din aceasta nu compensa pierderea libertății. Nici comoditățile celei mai luxoase reședințe, nici delicatesele celui mai sofisticat restaurant, nici plăcerea celui mai mândru iaht nu meritau prețul pe care societatea te obliga să-l plătești cu libertatea. Ăsta era un punct asupra căruia era de acord cu yubani-i și cu duzinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aerul ei de lehamite. Era încă deschis și intră. Parcă ar fi intrat în peștera lui Ali Baba, singurul paradis al civilizației la care visa în coliba lui din lagună. Tot felul de cărți: de la cele nelegate, la cele mai luxoase, de la ultimul best-seller, la cel mai vechi clasic, apăreau aliniate pe rafturile de lemn sau puse vraf pe mese enorme. Pierdu timpul alegând. Era singurul client la ora aceea și se simțea ca un copil într-o cofetărie, incapabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lor se înșeală sau că acționează cu rea credință? Sau doar dumneavoastră vă aflați în posesia adevărului? Întârzie să răspundă. Pentru câteva clipe s-ar fi zis că era gata-gata să se ridice în picioare, să traverseze uriașa grădină a luxoasei reședințe, să treacă prin saloanele somptuoase și să plece la dracu’ fără măcar să-și ia la revedere, dar o privire a misionarului, care părea că îi ghicește gândul, îl reținu la locul lui. — Nu cunosc motivele altor Guverne, replică el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să privești oamenii. Zilele astea, mi-am putut da seama de ceva: Există mai mulți Inti Ávila decât credeam și există mai multe fete frumoase în blugi, așezate pe șaua din spate a unei motociclete, decât pe bancheta unei mașini luxoase. Pe vremea mea, nu era așa. Pe vremea mea, fetele frumoase aspirau la haine de lux, cluburi de noapte, restaurante scumpe și să se plimbe în mașini ultimul model, chiar dacă ar fi fost însoțite de un bătrân sau de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ușa s-a închis, Amanda a emis un urlet de frustrare care nu era generat, în totalitate, de durere, ci și de maternitatea Cavendish. Amanda se afla în holul de la Fitzherbert Place, zbierând la muncitorii care îi instalau noua și luxoasa bucătărie, când au apucat-o junghiurile. Imediat ce au devenit mai profunde și mai de durată, transformându-se în crampe, Amanda a alergat la telefon și l-a sunat pe Hugo. Când, furioasă până la apoplexie, a constatat că mobilul lui Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a dat seama că s-o întrebe cum era în casa lordului ar fi fost o adevărată nebunie. Dar întrebarea nu era necesară. La zece minute după sosirea asistentei Harris, Hugo știa deja că ea avusese la dispoziție un apartament luxos, complet autonom, în aripa de est de la Fairbourne Hall. Iar Fairbourne Hall era o proprietate grandioasă, văruită în crem, care era așezată în mijlocul unui parc întins pe dealuri. Adică nu era o casă detașată, cu o structură cam șubredă. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu mai reprezenta o problemă. Mai degrabă, era gâsca care făcea ouăle de aur sau măcar le conținea. Era mai mult decât o proprietate care-și scotea banii din multiplele utilizări pe care le avea: primele trei etaje reprezentau căminul luxos pe care-l împărțea cu Jake, în timp ce ultimele două nivele și pivnița adăposteau înfloritoarea și din ce în ce mai lucrativa afacere La Gunoi! Perspectiva mai populistă pe care Tarquin o propusese și pe care Jake i-o schițase lui Alice se dovedise a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
morală. Predicile cereau legi mai stricte împotriva jocurilor de noroc, prostituției, blasfemiei și homosexualității, precum și expulzarea evreilor, și erau însoțite de rugăciuni publice, procesiuni, și acțiuni de incendiere a "vanităților" în timpul cărora picturi și cărți obscene, oglinzi, haine și bijuterii luxoase erau adunate în mormane în piețele publice și arse. Până și Carnavalul a fost abolit în Florența, de vreme ce Savonarola a proclamat o perioadă dublă de post ce includea și Carnavalul. Nu toată Florența susținea programul lui Savonarola. I se opuneau
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
lesne, când mai greu, a adunat, puțin câte puțin, serviciul, la calea ferată, fiindu-i În favoare, și a reușit, prin ani, săși asigure pentru mai târziu o frumoasă vilă, cu o grădină de aproape un hectar, Împrejur, și o luxoasă mașină mică. Pe negândite i-a sosit și lui, ca, de altfel, fiecărui individ, căruia viața nu i-a dat cu paharul ca să-i ia cu carul, ci, pic cu pic, pe Îndelete și cu mult calm, i-a sosit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a șefului nou de grupă, Întrucât, cel fost, nenea Costache, a plecat definitiv din țară. Să trecem, s-a readresat celor aproape douăzeci de vânători, strânși În jumătate de cerc, dinaintea burtosului care, Îngâmfat și impertinent, rezemat cu spatele de luxoasa mașină proprietate personală, și cu burta ieșită porcește, În relief, de parcă ar fi vrut să-i spargă, cu ea, pe toți cei de dinaintea sa, reluă, de data asta, ceva mai nuanțat și mai concret: să trecem, deci, după cum, bine văd
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
candidaturii de senator independent. Au trecut și aceste zile; au mai trecut și altele; au venit, cu tumultul lor, adunările și Întâlnirile și toate celelalte, cu privire la alegeri, până când, iată, a sosit ziua de dinaintea alegerilor propriu-zise. Dis-dedimineață, s-a urcat În luxoasa-i mașină, la volanul acesteia; alături, având-o pe soție; iar pe bancheta din spate - două gărzi de corp, una Într-o parte și alta În cealaltă parte, iar la mijloc - fetița, de numai șase ani; o rară floare de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Ei - hai și hai! Și, până la urmă, l-au obligat. Dă, erau șefi! Dar, să vezi, tu, măi Vasile, că, aici e aici. De ce, aici e aici? Pentru că, atâta vreme cât a fost director, nu a stat nici o secundă În biroul mare, luxos, care i-a fost hărăzit. Dar unde a stat, că, doar, nu pe drumuri, ori În podurile de pe Racova? În biroul lui Mihai. Care Mihai? Un prieten de-al său. Un Ghilț. Tot inginer. Neamț? Aș, de unde! Feciorul unui șef
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dau și banii necesari, și, du-te cu ea la tipar. Veni urgent. Acela Îi restitui manuscrisul, Îi Înmână un CEC În alb, Îi dete dezlegarea să consume atât cât va fi nevoie, și-l expedie, Într-o mașină foarte luxoasă, la Iași, la editură. În poartă, la despărțire, sponsorul Îi mai spuse, cu privire la cele necesare difuzării: să nu-ți faci nici o grijă. În astfel de probleme sunt as. Lasă-te-n seama mea! Și-o să vezi, ce bine o să ne
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
duc mai departe de aici. Să-mi spui pe unde stai, să te duc acasă... - Nu, nu am curaj... Unde vrei să mă duci? Cine ești dumneata? întrebă ea, articulând greoi cuvintele. Mă vezi pe mine să am o mașină luxoasă ca asta? Nu te teme! Dar dacă vine șefu’, nici dracu’ nu te scapă. Hai odată! insistă tinerelul, când înțelese motivul pentru care fata refuză să se urce în mașină. Tremurând de frică, încordată și neîncrezătoare, Iuliana a ales soluția
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
etalate pe unele mese. Pereții sunt lambrisați cu lemn, podeaua este din lemn, plafonul este din lemn, scaunele sunt din lemn... Lemnul conferă un fel de simplitate, de sinceritate acestui loc în care nimic nu este sofisticat, nimic nu este luxos și unde simți totuși că unicitatea devine un lux. Hawelka este cafeneaua în care ai impresia că nu s-a schimbat nimic de cel puțin patru sau cinci decenii, de altfel plafonul de lemn s-a coșcovit puțin, uneori chiar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
tot ritualul îmbarcării de la aeroportul din Washington, unde începe acțiunea, era și ea impresionantă, iar cine vedea filmul nu mai avea nicio îndoială că america avea cele mai sublime aeroporturi cu cele mai incredibile piste, cele mai performante și mai luxoase avioane, cei mai dotați și curajoși piloți din lume și cel mai simpatic personal navigant. nu, nu-i puteam spune lui Victor de ce alesesem un avion al unei companii americane pentru prima mea călătorie în america, nu-i puteam spune
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dezghioca varul, și uscăciunea, care umfla lemnăria, făceau din strada bucureșteană o caricatură în moloz a unei străzi italice. În apropierea mânăstirii și peste drum de ea, o casă cu ferestre înalte era încă luminată. În fața ei staționa o trăsură luxoasă cu doi cai albi, înăuntrul căreia dormea, cu capul în piept și cu hățurile în mână, un birjar gros, înfășurat în tipicul veșmânt lung și încrețit de catifea. Tânărul ajunsese cu greaua lui valiză în chip de balercă în dreptul ei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dea explicații volubile: - Nu știi ce om bun este Pascalopol și ce bogat e! Are o moșie imensă în Bărăgan și cai de călărie. Mi-a făgăduit că-mi dă unul. Ah, și cum aș vrea să am o trăsură luxoasă, cu doi cai frumoși! Este foarte chic! Dacă n-ar veni Pascalopol, ne-am plictisi grozav, fiindcă papa e cam ursuz și nu-l prinzi pe-acasă. Tu nu te plictisești niciodată? Eu, da! oftă Otilia. Câteodată îmi vine sa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix cerceta acum strada cu multă circumspecție, ca să n-o mai întîlnească, însă într-altă zi fu iarăși prins și trebui să ocolească de câteva ori Calea Victoriei, agățat de brațul Aurichii, ca un câine de un lanț scurt. O trăsură luxoasă trecu pe lângă ei, și o mână le făcu un mic semn. Abia după ce trăsura era departe, Felix își dădu seama că era Otilia, împreună cu Pascalopol. Aurica spuse cu glas invidios: - Ai văzut? Pascalopol o plimbă în fiecare zi și-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu mă-nduram să-i cer, și sufeream grozav. Atunci am luat o hotărâre eroică... prin banalitatea ei. O, să nu-ți închipui că sunt o fille Elisa ca a lui Goncourt, de o speță mai subțire. Sunt o burgheză luxoasă, care visează să se mărite. Ei bine, am vrut să mă mărit. Am cunoscut un tânăr ofițer, cam anost, cam înfumurat, cum sunt mulți, dar care atunci îmi plăcea. Mi s-a părut chiar că-l iubesc. L-am invitat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]