1,217 matches
-
În special pentru femei și pentru copii. Energetismul acestui copac este foarte asemănător cu cel al apei, nu degeaba se caută izvoarele subterane cu o nuia de răchită. Energetismul salciei acționează asemănător unui șuvoi de apă-spală sufletul nostru de toate mâhnirile, de reflecțiile despre agitația fără rost și ne impune să Înlăturăm gândurile păcătoase, invidia, neîncrederea În viitor, dorința de răzbunare. Energia salciei este de un verde deschis cu nuanțe argintii. Arinul este un vampir destul de slab, nu este capabil să
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
timp de trei zile. „Trei zile ținu glasul clopotel or - trei zile Iași era în jale” în acele vremuri din zilele lui martie a anului 1843. Clopotarii nu-și îndeplineau doar meseria pentru obișnuitul folos, ci o simțire adâncă, o mâhnire sufletească îi mișca pe fiecare... Și în dangătul clopotelor, lumea cu mic cu mare, din tot orașul, s-a îndreptat și se îndesa la biserica Tălpălari, urmând un sicriu purtat pe umeri de patru calici. În acele vremuri, spune Alexandru
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
lui Tărâță, de la Hlincea, de la Galata... Pretutindeni, la toate închisorile alerga Titinaș cerând ajutoare de la familiile celor întemnițați. Apoi alerga la Vodă. La Ghica Vodă și plângea: - Iartă-i, Măria Ta! Iartă-i! - Nu pot să-i iert - răspundea cu mâhnire generosul Domnitor. Legea-i mai mare decât mine - adăuga Vodă. Dar, na, bani, de ajutor bieților copii, bietelor femei. Și Titinaș le ducea ajutoarele. El ducea ajut orul nu numai celor care își înscriau numele în „Condica șireților”, ci tuturor
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cât pe ce să pot sta de vorbă cu vreo trei oameni veniți la pădure dar și aceștia au țâșnit care încotro, spre marginea pădurii când m-au văzut. Degeaba i-am chemat, nici unul nu s-a întors. Atunci de mâhnire am băut eu toată sticla și nu m-am mai atins de țuică două luni de zile. Vrei să mănânci ceva? Am mâncare de ciuperci uscate de astă vară și friptură de iepure. Nu mai așteptă răspunsul. Aduse două străchini
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
amintesc, era un om cu multă rațiune și ar fi ales cât a fost rău în vechea societate și cât a fost făcut pentru oamenii acestor meleaguri și mai ales ce este bine de păstrat. Mi-au prilejuit aceste rânduri mâhnirea pe care am simțito când mergând cu trenul spre Iași și în locul lanurilor de la Brăhășoaia mi-a apărut în cale o mlaștină care mai avea și vreo câteva ochiuri de apă unde se bălăceau în tihnă rațele și gâștele
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
viață, iar emoția îi poate transforma într-un balansoar: astăzi docil, mâine exploziv. Părinții inteligenți seamănă dragoste și idei și nu țin să controleze viața copiilor lor. Ei seamănă și apoi așteaptă. Pe timpul așteptării poate să apară un fenomen de mâhnire, dar, dacă semințele sunt bune, vor încolți. Părinții buni dau informații corecte, părinții inteligenți povestesc Știți care este termometrul care indică dacă sunteți agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii și prietenii lor. Dacă le face plăcere să
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
cheamă ,,pomană“. Pe șerpuitorul său curpăn petrecem acum cititorul. Și dacă pe ici colo călca-vom alăturea drumului adevărat, cineva din mulțime se va opinti să ridice cîntarul gîndirii pe butucitura mai mult încercată și nu va fi pricină de mîhnire nicicui. Dar băgare de seamă se cere că unele netezituri amăgesc trecătorii trăgîndu-i în țarcuri cu largă intrare și strîmtă ieșire, de nu chiar cu nici o scăpare din îngrădirea lor meșteșugit îndosită sub ispititoarea momeală. Noi doi, o femeie și
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
de stil (Va urma Medicina, asemeni mamei ei.). Comparațiile pot fi: - simple: Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic (M. Eminescu); Lucian Blaga e mut ca o lebădă. (L. Blaga); Sfârșinduși povestirea, ciobanul [...] stătu iarăși închis în mâhnire ca mai înainte, fără bucurie și fără lumină, can negurile muntelui. (M. Sadoveanu) - dezvoltate propozițional: Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr / Așa el sprijină lumea și vecia întrun număr. (M. Eminescu); Ca și când sar fi întors acasă, câte un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
îi ceru vechiului său prieten Mark Ethridge, editor la "Louisville Courier-Journal" să viziteze România și Bulgaria. Ethridge era liberal și tocmai de aceea putea vădi multă înțelegere față de strategiile comuniste. Oficialitățile de la Departamentul de Stat au receptat cu o oarecare mîhnire neîncrederea manifestată de Byrnes față de observațiile acestora. Cu toate acestea, Cyril Black, de la Departamentul de Stat, ulterior profesor de istorie a Rusiei la Princeton, l-a însoțit pe Ethridge. El avea să fie translatorul acestuia, căci pe vremea aceea, specialitatea
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
au rămas în atenția reprezentanților guvernului american. La începutul lunii mai, 190 de membri ai Camerei Reprezentanților au format o Comisie a Drepturilor Omului. Pe 14 mai, acest grup i-a trimis lui Ceaușescu o scrisoare în care-și exprima "mîhnirea" pricinuită de încălcările repetate ale drepturilor omului, stipulate de prevederile de la Helsinki, încălcări de care se făcea vinovată România. În scrisoare erau menționate o serie de articole care apăruseră în presa literară și populară românească și mai ales poeziile lui
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
observă încă o dată smerenia, dar și competența alegerii, tăria de caracter, bogăția cunoștințelor și legătura lui cu oameni evlavioși ai ținuturilor natale sau măcar apropiate. Pentru astfel de osteneli, cere ca răsplătire sprijinul rugăciunilor prietenului, ca să nu fie biruit de mâhnirea atâtor necazuri și să se bucure măcar de dulceața contemplației și a studiilor duhovnicești. Din cauza acestei solicitări a mijlocirii sufletești se poate presupune că lucrarea a fost efectuată în vreme de grele tulburări politice. În prefața sa la traducerea Tomosului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
relaționări ca acestea performanța lui Geo Dumitrescu e de a jongla cu ideile lăsând impresia de joc inocent; zâmbetul devine duioșie ori trece în melancolie; tragic pare că nu există, ci doar gravitate. Din Rânduri pentru un eventual deces emană mâhnire, o tristețe abia disimulată: Sunt bolnav și aprins ca un caldarâm bucureștean o să mor asta e sigur puțin îmi pasă! Îmi pare rău doar că n-am decât douăzeci de ani, că nu știu cine sunt și din creionul ăsta ce-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
unei voci cunoscute. Trecând lejer de la un registru la altul, demontând, recompunând și concentrând procedeele, singuraticul Sorescu (rătăcit "printre poeți") abordează modurile cele mai diverse. În Noaptea de octombrie, după Macedonski, frapează retorica solemnă, afectarea, teatralitatea gestuală; parodiile după Arghezi (Mâhniri, Ion și ai lui) urmează prea de aproape prototipurile și mai puțin un arghezianism al esențelor. În spiritul inspiratelor Cântice țigănești ale lui Miron Radu Paraschivescu, iată un memorabil "cântic" De of și de aoleu de pitorească locvacitate suburbană: "Și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
negri"; năuc, un câine negru aleargă pe "cumpăna dealului", pe "deasupra pământului", după "urma lui necunoscută"; "pământul e cu râie-n rădăcină", dealul "un pustiu de piatră". Nici urmă de mioritism! Neașteptată la vitalistul de mai înainte e implantarea în mâhnire; dezorientat, simplu figurant sortit derizoriului, Omul lâncezește: Mergem încet spre cine știe unde"; sentimentul de claustrare e un dat etern: "O temniță e capul meu / ce-și pierdu cheile la începutul lumii" (Un gorgan de pământ). O stea-băiat și o stea-fată nasc
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
legile cosmice: "A filozofa înseamnă a învăța să murim" (Eseuri, XX). II Tristețe la Baaad, dezolare în Doina și în alte texte, pagini în care limbajul depresiv își aliază programatic intelectul; hiperluciditatea singuraticului (retras în Turn pentru autocunoaștere) amplifică ineluctabil mâhnirea. Nici un sprijin în "Natura care nu-nțelege" (Toamnă). În substanța lor intimă, risipitele sau compactele cântări despre moarte, niște tristia, sunt fragmente de monolog narativizat, recital de constante și variabile. Pigmenți de înțelepciune de pe Nil ("Cartea morților") și ecouri din
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în somnul din somn". Dar, cu toate stereotipurile tragice (nu puține) confesiunile poetei nu sugerează dramatic prăbușirea; altfel spus, tristețea sa, comunicată apăsat, e cea a condiției umane în totul, fenomen normal, ineluctabil, de unde ca la Sadoveanu transferul într-o mâhnire calmă, inclusiv un fel de poeticitate a neliniștii care finalmente se dezagregă. Un antidot al tragicului e cântul, acesta oferind cel puțin iluzia depășirii: "Cântând, încerc să ies din moarte / Și moartea totuși nu se curmă..." Neputința surmontării marasmului, neputința
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
obține cristal de cuvinte, / Res intensissima, Forma formarum / și care e totuși numai formulă, / spre dezlegarea formulelor". Concluzie entropică, jelitoare; însinguratul din "mahalaua Țicău" scrie dezabuzat în "limba melancolică" accesibilă numai celor "care pricep de la sine această limbă". Din "cetatea Mâhnire" elegiacul transmite mesaje parodic-solemne de genul: "Noi, Padișahul / întregii Melancolii / Împărat al Singurătății de sus și de mijloc (...) / dăm de știre la toți..." Altă dată, în ipostaza de "Mikado al pădurii", instituie printr-un Edict "ordinul sacru al crizantemei de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ne-amăgim: în curând / vom uita Universul, pe noi înșine, unde vom fi? / Mai sunt, au mai fost, vom mai fi / luni fără număr, ne vom regăsi, ne vom aminti?" (Iubire). Acesta e limbajul!... Nici o traumă mistuitoare; doar instalare în mâhnire. O Epistolă pe-o frunză lasă loc împăcării: În miezul unei frunze vom locui iubito, / în liniștea din miezul unei frunze (...) / ne vom aminti de un deal, deal pe care atât l-am iubit". Și localizarea (fie ea ironică) în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tine vin (...) / Sunt vinovat c-am risipit în vânt, / Din ce mi-ai dat, fuioare de lumină". Ursul, ciutele, râsul, păsările, jigăniile codrului, indicatori ai elementarității arhaice, participă la impresia globală de auroral; orice rupere a pactului cu pădurea suscită mâhnire. Ruralul, naturistul Labiș, în esență un emotiv, "privind în amintire" spre "Carpații veșnici", ascultând depărtări unde "buciumă vise", își adună ficțiunile în reluate discursuri impresive; rămase întocmai ca la începuturi, izvoare, dihănii și celelalte sunt repere familiare, niște constante afective
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
departe într-o ordine mai trează". Nonsensurile fac legea! Intenția (repetată) de a înțelege lumea, "ridicând-o în dreptul ochiului", îndrăzneala de a întâmpina fără aprehensiuni moartea individualizează vădit un spirit lucid și paradoxal. Dintr-un Orgoliu picură lent o indistinctă mâhnire: Fii bun, vom trăi / copleșiți de neînțelegerea lumii cu lumea..." Mai temperat decât la Cezar Ivănescu și Ileana Mălăncioiu, spectrul dispariției neliniștește; în Fervoare (1972) starea de reflux existențial împresoară: "Numără, numără, numără, / astăzi este ai ce număra / mâine amândoi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
După frecvent-citata Emily Dickinson, tipărită postum (în ultimul deceniu al secolului al nouăsprezecelea), erotica în viziune feminină a cunoscut reașezări periodice; șoapta, sentimentalismul, linia retractilă acestea au lăsat loc problematizării, discursului ontologic, adâncirii în Eul solitar, asediat de reverii și mâhniri. Cele 13 poeme duble ale Carolinei Ilica, unele antologice, aliaj de străvechi cânt exorcizor și de modernitate esențială, respirând spiritualitate și farmec, țin de cerul unei arte impecabile. LIVIU IOAN STOICIU EUL CA UNDUIRE PERPETUĂ Semnalat întâi de Ștefan Augustin
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
scria el în deschiderea la Corabia de sunete se refuză, din unghiul care o exprimă, actului de vivisecție critică. Vrându-se mai simplă decât izvorul, ea fuge printre clipe în eternitatea contemplației lumii". Accesul la limpezirile năzuite, rareori înfăptuite, presupune mâhniri, crucificări, disperări. "Toată poezia e o dramă. / Ca roua pe scutul de-aramă. / Dar mai presus decât toate / Poezia-i veșnică rană" (Poem). Într-un Exorcism din ciclul Tăcerea și foșnetul, sintagme ca "mătasea broaștei", însemnele "Apocalisei și râiei" și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a se înfrupta din gustul pâinii de târg. Și după ce mi-am întemeiat propria familie, pâinea a continuat să fie un bun prețuit și respectat. De aceea risipa, disprețul față de pâine, întâlnite la fiecare pas, îmi provoacă un sentiment de mâhnire și de revoltă. Numai cine nu a muncit și nu știe câtă trudă și transpirație sunt încorporate în fiecare fărâmă de pâine poate să o arunce în pubelele pentru gunoi sau, pur și simplu, pe stradă. Cei care săvârșesc asemenea
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
amestecată dintru început cu visul. Visul lui începe cînd dragostea s-a isprăvit. Dragostea poetului n-a durat niciodată (sic!) Rămîne instantanee, dragoste de senzații iuți. Ceea ce-i rămîne din dragostea trecută devine vis d-abia în singurătate, ca o mîhnire că a fost numai sensuală, cînd a trecut. Femeia lui Eminescu nu e niciodată soție, rămănînd exclusiv amantă. Bărbatul e un trecător, un călător... E o dragoste de păsări albe, care străbat eternitatea și se întîlnesc din zbor, în dreptul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din Cînd privești oglinda mării 121, cu data, pusă pe manuscris, tot "Iul. 1869": Vezi a luncii vînt de vară Călduros Cîntă-n lira mea amară Languros. De-ai pătrunde c-o privire Al meu sîn. Să vezi marea-i de mîhnire Și venin, Ai cunoaște-atuncea bine Traiul meu: Suflet mort, zîmbiri senine, Iată eu."122 Și strofa, pe care Perpessicius a lăsat-o la capitolul Exerciții & Moloz. Fără îndoială că poetul a compus-o cînd s-a dus la mormîntul Casandrei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]