3,421 matches
-
Cu vin bun și cozonaci, La masă cu oaspeți dragi! Cu pastramă și fripturi, Cu șorici și răcituri, Stropite cu țuică fiartă, Ce fac petrecerea lată. Noi vă lăsăm sănătoși, Să petreceți bucuroși, Cu fete și cu flăcăi; Ia mai mânați măi: Hăi! Hăi! Iar dacă ne veți poza, Oricând ne puteți vedea, Fără să vă coste bani, La Anul și la mulți ani! 29.12. 2016 Maria Filipoiu Referință Bibliografică: Plugușorul - un colind de Anul Nou / Maria Filipoiu : Confluențe Literare
UN COLIND DE ANUL NOU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/349604_a_350933]
-
Articolele Autorului În curtea casei mele, ninge atât de des că poarta cerului nici nu se mai închide, lăsând să se prelingă, fără vreun înțeles, deasupra tuturor, poeme și colinde. Din zâmbetul luminii se-adună nori hoinari în stoluri argintate mânate de speranță și-n pasul apăsat al urșilor polari, se pierde tot trecutul și n-are importanță! Ca într-o Atlantidă, zăpada mă ascunde de răscoliri străine, de vânturi, de furtuni, doar soarele cuminte și alb poate pătrunde s-aducă
NINSORILE MELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349635_a_350964]
-
și în Împărăția Lui, cred în dreptate, adevăr, iubire; în libertate, în fericire, în lumină - spirit viu care coboară din soare și intră în contact cu spiritul nostru, cred! Aristotel spunea la vremea sa că oamenii au început să filosofeze mânați fiind de “mirare”. Și așa este! Dacă ai ochi să privești cu atenție această lume, începi să te miri. Și te miri și te miri și te întrebi și răspunsurile vin, alteori nu vin... Dar în tot ce facem și
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
epidemii, încercând cu disperare să se salveze, alergând ca un nebun pe străzile pustiite de molimă. Își dorea să trăiască, poate pentru a-și împlini visurile cele mai de preț sau poate ca o reminiscență, ca un atavism care îl mâna să nu moară și să asigure perpetuarea speciei. Oricum ar fi fost, moartea era la fiecare pas lângă el. Iar el trebuia să slalomeze. ...În acea dimineață, s-a trezit după un nou coșmar. Și-a băut cafeaua, a dat
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
1947 sunt acestea: Trăiască Regele! Trăiască Regele În pace și onor De țară iubitor Și-apărător de țară. Fie Domn glorios Fie peste noi, Fie-n veci norocos În război, război. O! Doamne Sfinte, Ceresc Părinte, Susține cu a Ta mână Coroana Română! Trăiască Patria Cât soarele ceresc, Rai vesel pământesc Cu mare, falnic nume. Fie-n veci el ferit De nevoi, Fie-n veci locuit De eroi, eroi. O! Doamne Sfinte, Ceresc Părinte, Întinde a Ta mână Pe Țara Română
IMNUL REGAL, ÎNVEŞMÂNTAT MUZICAL ÎN „POEMA ROMÂNĂ”, DE GEORGE ENESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350367_a_351696]
-
epidemii, încercând cu disperare să se salveze, alergând ca un nebun pe străzile pustiite de molimă. Își dorea să trăiască, poate pentru a-și împlini visurile cele mai de preț sau poate ca o reminiscență, ca un atavism care îl mâna să nu moară și să asigure perpetuarea speciei. Oricum ar fi fost, moartea era la fiecare pas lângă el. Iar el trebuia să slalomeze. ...În acea dimineață, s-a trezit după un nou coșmar. Și-a băut cafeaua, a dat
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
epidemii, încercând cu disperare să se salveze, alergând ca un nebun pe străzile pustiite de molimă. Își dorea să trăiască, poate pentru a-și împlini visurile cele mai de preț sau poate ca o reminiscență, ca un atavism care îl mâna să nu moară și să asigure perpetuarea speciei. Oricum ar fi fost, moartea era la fiecare pas lângă el. Iar el trebuia să slalomeze.... În acea dimineață, s-a trezit după un nou coșmar. Și-a băut cafeaua, a dat
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
lăuntrului nostru și al interiorului sufletesc al aproapelui nostru, oricare sau ori de unde ar fi acesta!.. Zic toate acestea pentru că, mai nou, observ o stare de instaurare a ispitei și a păcatului comodității, a triumfalismului și a autosuficienței, toate fiind mânate de păcatul orgoliilor personale, adică a mândriei și a slavei deșarte!... Energia rămasă după toată răvășirea noastră moral-duhovnicească, o epuizăm prin provocarea și alimentarea patimii curiozității, a vanității, a satisfacerii plăcerilor și a păcatelor de tot felul, după care ajungem
DESPRE PRIMENIREA DUHOVNICEASCA A TINERILOR IN HRISTOS, PRIN BISERICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349067_a_350396]
-
Dan Ciachir din prefața acestei lucrări apologetice și creatoare, dedicată Părintelui Atanasie - “lumină de om și neam românesc” de la Mănăstirea Petru Vodă. Prin urmare, Dan Puric este, la urma urmei, o conștiință înaltă a vremii sale. Cu o energie inepuizabilă, mânată de o vocație dominatoare, “el creează continuu, distribuindu-se în arta teatrului, în arta pedagogiei teatrale, în arta retoricii verbale și aceea a omului public, gratificându-le cu excelență, dar fără să se împartă. Crede nezdruncinat în puterea germinativă a
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348977_a_350306]
-
neamul și țara, subțiindu-și identitatea ca effect la globalizării formale și al domniei cantitativului, care se conturează tot mai precis la orizontul istoriei, aflată sub zodiac sfârșitului; o istorie impersonală, făcând elogiul diversităților mărunte în defavoarea entităților istorice tradiționale și mânate de spiritual secularizant și desacralizant cu sorgintea în secolul al XVIII - lea francez” - potrivit referințelor lui Gheorghe Ceaușu. Titlurile cu caracter și sugestiv ce alcătuiesc conținutul acestei cărți per la prima vedere, că descoperă și cuprind teme foarte varite și
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348977_a_350306]
-
sate. Cu alai mare și cu sfintele icoane în frunte, arhiereii și preoții au sfințit hotarul brăzdat cu plugul tras de doisprezece boi și au invocat blestem arhieresc peste cei care nu-l vor recunoaște. Bineînțeles că boii au fost mânați să tragă brazda de hotărnicire puțin altundeva față de locul unde au fost troienii cei vechi. Biserica era acum, în sfârșit, pe moșia domnească. Căci unde se mai auzise ca vreun răzeș creștin, fie ei și din Miteștii cei din coasta
DOUĂ FETE ALINTATE ŞI HOTARUL DINTRE SATE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349096_a_350425]
-
axojas tal amare khură sakon radećina sar khella să an koda vakïci amença, te śunas i simfonia o bibitimasqe pikaturenqi kare merna dinde dap o ambrïnenqe patrinenθar... Te ćumudes mân ozaman kana o briśint marla amen pwo zorales, te leș mân and-i angaj ozaman kana o girlemakoja traśavzarna mân. Ekhethanesθe te vakeras zorale sesiça ke mangasa amen bi te śunel niekh koda “Severla țuț m'o 'zi”... sajis o briśint ka bilarel leș an p'e pikatures. Mirel Șerban, PICTORUL DE
PLOAIA de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349131_a_350460]
-
octombrie 1967 Titlu volum - Tablouri fără semnătura Editură -Lorilav An apariție 2010 PREMIUL Secțiunii “ Autori debutanți ” Cu prilejul Festivalului PRIMĂVARĂ POEȚILOR Ediția a V-a , Buzău AMINTIRI Se-ntorc, cum păsările primăvară, Fără să-și facă cuibul în același loc, Mânate de inexplicabil se întorc, Neștiind cine le-a ocupat cămara... Se-ntorc, tablouri fără semnătura... IADUL Iubim florile În vaza, iar pe pamant Le strivim Cu piciorul... A DOUA ȘANSĂ Pașii pe care ii auzi fără să vezi pe nimeni
CARTEA CU PRIETENI XXII- CABEL STEFAN TEODOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348503_a_349832]
-
partitură pentru un trio sau poate un quartet în care violoncelul intervine cu patimă, cu sobrietate și romantism, peste drum de locul unde mă oprisem în stradă, condusă de ilustra anonimă. Și eu, nerușinată, mi-am privit ceasul de pe mână, mânată de timpul meu, să hotărăsc cât îmi pot permite să rămân. Pentru mai multă siguranță m-am sprijinit de un gard de piatră scund, numai bine să-mi odihnesc un picior. De la acea distanță îmi permiteam să o privesc în
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
o ascund și n-o pusesem deoparte ca pe un obiect (întreg) neutru? Întrebarea lua amploare, mă sfredelea și fotografia mă zgâria în lunecarea ei sub mânecă, când din odaia alăturată auzeam gunguritul copilului meu... Timpul limitat și tensionat mă mâna către o lume necunoscută, moștenirea din străbuni spre care mă duceam cu limba amputată, multe temeri și inima frântă. De toate acestea îmi aminteam când zgomotul sfredelului încetase și atunci văzusem maldărul de moloz și gaura din perete cât rana
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
întrebarea cu care întâmpinasem fotografia ... Își adora copiii, nu refuza vieții nici o plăcere, nici cea a câștigului, nici a risipei, nu refuza un act de caritate când era solicitat, era actor pe scenă, un exaltat în viață, gustase gloria scenei. Mânat de un spirit negustoresc care depășea adesea previziunile celor mai versați negustori, realiza acte de caritate costisitoare și le recupera din câteva spectacole. „Cel dintâi în comedie” voia să acapareze culisele vieții teatrale. Ambiția l-a dus pe drumul pierzaniei
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
silvan iese cu totul bine în re¬¬lief și a marcat viața și cul¬tu¬¬ra din Transilvania elementul a¬cesta creștin de sorginte or¬to¬do¬¬xă. În Transilvania, a fi or¬todox este identic cu a fi ro¬mân. A¬șa și-au păstrat înain¬ta¬șii noș¬tri identitatea lor na¬țio-nală sub aura aceasta orto¬do¬¬xă. Ro¬mân ortodox! Sau, da¬că spu¬neai în Transilvania or¬to-dox, se știa că este automat ro¬mân, a
DIALOG DUHOVNICESC, VIU ŞI DEOSEBIT DE SINCER CU ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP IOAN SELEJAN AL EPISCOPIEI COVASNEI ŞI HARGHITEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349198_a_350527]
-
de sorginte or¬to¬do¬¬xă. În Transilvania, a fi or¬todox este identic cu a fi ro¬mân. A¬șa și-au păstrat înain¬ta¬șii noș¬tri identitatea lor na¬țio-nală sub aura aceasta orto¬do¬¬xă. Ro¬mân ortodox! Sau, da¬că spu¬neai în Transilvania or¬to-dox, se știa că este automat ro¬mân, a¬vând în vedere cele¬lal¬¬te confe¬si¬¬uni cu care trăim aici. Aș pu¬tea spune că ortodo¬xia a marcat
DIALOG DUHOVNICESC, VIU ŞI DEOSEBIT DE SINCER CU ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP IOAN SELEJAN AL EPISCOPIEI COVASNEI ŞI HARGHITEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349198_a_350527]
-
ro¬mân. A¬șa și-au păstrat înain¬ta¬șii noș¬tri identitatea lor na¬țio-nală sub aura aceasta orto¬do¬¬xă. Ro¬mân ortodox! Sau, da¬că spu¬neai în Transilvania or¬to-dox, se știa că este automat ro¬mân, a¬vând în vedere cele¬lal¬¬te confe¬si¬¬uni cu care trăim aici. Aș pu¬tea spune că ortodo¬xia a marcat atât de puternic con¬știința ro¬¬mânilor, încât, cel puțin în păr¬țile acestea, ale Covasnei și
DIALOG DUHOVNICESC, VIU ŞI DEOSEBIT DE SINCER CU ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP IOAN SELEJAN AL EPISCOPIEI COVASNEI ŞI HARGHITEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349198_a_350527]
-
această cale aș mul¬¬¬¬țumi Sfântului Sinod, Pă¬rin¬¬telui Patriarh, bunilor cre¬din¬¬¬cioși și preoților din toată ța¬ra care adună bănuți după bă¬nuți și o parte din ei ajung și în păr¬țile noastre pentru a mân¬gâia și partea aceasta de trebu¬in¬ță pentru preoții cu parohiile foar¬te mici și care trebuie spri¬ji¬¬niți, pentru că, altfel, sunt și ei oameni, cu greutăți, cu fa¬mi¬lii, cu copii. Gândiți-vă că sunt pre
DIALOG DUHOVNICESC, VIU ŞI DEOSEBIT DE SINCER CU ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP IOAN SELEJAN AL EPISCOPIEI COVASNEI ŞI HARGHITEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349198_a_350527]
-
fântână, cât poftește, fără să-l mai suduie. Cu o falsă mânie însă, de fapt, o rămășiță de tandrețe pentru animalul care-l slujise toată viața. S-ar zice că țăranul, înduioșat, se va întoarce din drum și-și va mâna gloaba în grajd, fără să-l mai condamne la moarte năprasnică. Dar aceasta este o iluzie. Purtat de un gând încă de dimineață, el își duce la împlinire planul. Preda surprinde toate mișcările calului în drumul său spre moarte. Cititorul
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
cal, pentru că stăpânul nu pare deloc afectat, el se comportă ca într-o zi obișnuită de lucru. Nimic nu anunță ceea ce va urma. Cu aceeași nepăsătoare afecțiune (dacă se poate numi așa) - Florea Gheorghe i se adresează calului, în timp ce-l mâna spre gârlă: „Die!...Hai, tată, hai, mânzule!” Ori, a-i spune „mânz” unei răpciugi de care te-ai folosit ani și ani la muncile cele mai grele, care ți-a fost credincios și prieten, e o dovadă de afecțiune. Pe
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
despărți. - Și totuși pe cărările întortocheate ale destinului sper să ne mai întâlnim unii cu alții. - Anii se perindă ca norii pe bolta cerului iar prezentul, cu fiecare clipă care se scurge, va deveni trecut... - Un monstru uriaș parcă ne mână să trecem cât mai repede prin viață. O zi, o săptămână, o lună sunt perioade tot mai scurte acum în comparație cu dimensiunea lor din adolescență sau din neuitata copilărie. - Întoarcerile în trecut totdeauna provoacă nostalgie... Mai bine să trăim prezentul! - rosti
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]
-
pe natura pustie, de se-ntunecă și zori. Bruma brodează iarbă și-negrește câmp cu maci. Vântul mătură-n grabă, frunzele de sub copaci. Răstigniți trec cocorii prin orizont cu ceață. Pierduți în largul zării, își duc visu-n speranță. Ciobanii-și mână turma din munte la câmpie. Iar când se-așterne bruma, vin în gospodărie. Când Soare-i ascuns în nori și-ntunecată-i zare, oameni alungă fiori, cu vinul din pahare. Se strâng la gura sobei, să bea vin cu ulcica
ÎN TOAMNĂ TÂRZIE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349814_a_351143]
-
ploaie pe jumătate întreagă numai dragostea și după-amiaza cu tine deasupra grădinii care-a închis ochii străini doar cameramanul strigă să fie lăsat în pace n-are cum filma cântecul palmelor care ating infinitul atunci când îmi naufragiezi printre mângâieri mestecenii mână turmele văzduhuluideasupra grădiniicare-a închis ochii străinidoar cameramanul strigăsă fie lăsat în pacen-are cum filmacântecul palmelorcare ating infinitulatunci când îmi naufragieziprintre mângâieri un fir de sânziană îmi atinge glezna apoi brațele apoi părul revărsat necuviincios peste gândul frumos al ierbii cu
ALB GUSTUL DE MIERE AL IERBII de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344472_a_345801]