7,613 matches
-
după o lungă așteptare, suntem preluați de mașini și transportați în unitatea militară. Am scris aceste rânduri la îndemnul unui ofițer de carieră pe care îl respect la fel de mult cum respect întreaga armată română, armata din care, cu onoare și mândrie, eu consider că încă fac parte.
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
nostru, vezi bine, deoarece fiecare ofertă e însoțită și de un formular în care ești invitat să le comunici adresele exacte ale altor prezumtivi amatori de asemenea onoruri. Am descoperit astfel cu stupoare că avem colegi care-și trec cu mândrie prin dicționare, prin CV-uri, ba și pe cărțile de vizită aceste titluri, ca pe niște merite personale. Dar ce e al lor e al lor, al șmecherașilor ăstora cu ofertele, la ei mă gândesc: plachetele acelea onorifice sunt chiar
Titluri cu tarif by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9199_a_10524]
-
din perspectivă istorică și să-l aprecieze drept un mare om politic și strălucit strateg. Aceasta și din cauză că Pablo Îi oferise, În semn de afecțiune, numele (sau, mă rog, porecla) de „tovarășa Elena “, care constituia pentru ea un motiv de mîndrie. — Tovarășa Elena, vreau doar să vă citesc ce am scris azi-dimineață, În legătură cu procesul de la TÎrgoviște, despre care ați văzut desigur și la televizor. Toată lumea a putut să vadă că a fost o măgărie. Dar nu toată lumea știe ce a urmat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
știuse Întotdeauna cu precizie ce vrea. Era, așadar, o persoană cu simț practic, sigură și stăpînă pe sine. Ar mai trebui poate adăugat că se considera o femeie cu principii. Cu cîteva luni În urmă fusese principala animatoare a acțiunii „MÎndria de a fi roland“, inițiată de Christina și care s-ar fi bucurat de un enorm succes, dacă s-ar fi găsit măcar cîțiva rolanzi mîndri de asta. Inițiativa consta În formarea unor echipe ce urmau să supravegheze comportamentul cetățenilor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
existaseră și alte inițiative, cum ar fi plantarea unor pomi fructiferi pe marginea trotuarelor, Împletirea de fulare și căciulițe pentru copiii săraci, pentru a-i atrage În Cerc, sau acea acțiune, totuși fără consecințe, cunoscută sub numele perfid și ironic „MÎndria de a fi roland“, care urmărea supravegherea Îndeaproape a comportamentului cetățenilor pe stradă, sub pretextul de a le da o educație mai bună. La rîndul său, Joanna-Jeni a declarat că, pe vremea cînd se afla În România, devenise pentru scurtă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
în totalitate despre ce era vorba. Schimbarea s-ar fi putut face mult mai ușor și fără atîta tevatură. — Nici eu n-aș fi fost de acord dacă aș fi fost pus în situația să aleg, recunoaște Sena, gîndiți-vă la mîndria lui, la tot ce-a făcut bun și rău pentru țara asta. — Dar el nu, și nu, în cazul ăsta Piticanie, i am spus-o în față, o să mori înecîndu-te cu propriile bîlbîieli, o țară întreagă o să se șteargă la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-așa ca să se spulbere suspiciunea care vă plutește deasupra capului, ce-ar fi să-l percheziționați chiar dumneavoastră, se întoarce Dendé în direcția lui Petrică, să-i vedem și noi actele, așa, din pură curiozitate. Dacă poporul ăsta ar avea mîndrie măcar cît e negru sub unghie, la ora asta toată lumea ar trebui să lupte pentru un singur ideal, iar liderii să-și unească forțele pentru schimbarea în bine a țării. Realitatea însă e nemiloasă pentru cei care gîndesc ca tine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cine o fi uitat iar să așeze receptorul la locul său în furcă? se întreabă trecînd prin dreptul holului. Același conflict, interesul poartă fesul, o răfuială tot va trebui să aibă în cele din urmă cu știe el cine, atîta mîndrie i-a mai rămas încă. Nu se poate să fim noi tot la mîna altora la nesfîrșit, cel puțin din cînd în cînd avem dreptul la cîte o ripostă, fie ea și violentă, pentru a demonstra că n-am murit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mine și apoi cedează nervos. Na-ham-făcuuut-o... Na-ham-făcuuut-o... se sufocă el, mușcîndu-și mîneca hainei lui În carouri ca să-și Înăbușe hohotele de plîns. E patetic să vezi cum un om În toată firea plînge În felul ăsta. N-are pic de mîndrie. Mă vezi tu pe mine că cedez așa nervos ca o tîrfuliță de căcat cu tot rahatul pe care trebuie să-l Înghit? Mă vezi pe dracu! Noi facem față. El merită să moară, să-i vină să se sinucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de ce trebuiau atâtea artificii? Ca să sperie animalele și păsările? -,,Marea familie Europeană,, ne-a Ăreăchemat lângă ea, și, de unde, puțin Îmi păsa de lucrul ăsta până acum, ba chiar Îmi băteam joc de el, astăzi am așa, un soi de mândrie, recunosc, imbecilă În situația În care mă aflu. Am citit ieri la gura metroului un ziar. -Cerșetor care să citească ziare! Pfui, piei drace, izbucnește Kawabata, și râde strângându-și cu gesturi Încete, de bătrân, cureaua, peste straturile de haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
șandramalei, sub cerul liber, În strânsă comuniune cu natura. Din lichidul galben, fierbinte, ies aburi subțiri, străvezii. Lui Antoniu i s-a Înfipt În creier această aderare la Uniunea Europeană, Îl frământă, nu-i dă pace, Îi dă un soi de mândrie stranie, Îl face pentru prima oară după atâția ani, să simtă o certă de emoție. Cinci ,, Mă numesc A. A. și m-am născut acum 54 de ani În orașul cel mai frumos de pe acest pământ: Grota cu Trandafiri, situat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
efort, și un fel de dulap care, În jumătatea lui dreaptă avea niște rafturi pe care erau puse În stive egale farfurii de toate mărimile și formele. Fereastra dădea spre o mică livadă de meri, vișini și pruni și era mândria bunicului, care trudise la ea decenii de-a rândul, dându-i prestanța și carnalitatea care mă tulburau pe mine acum. Tresăream deseori, când auzeam În liniștea nopții, cum merele prea coapte cad strivindu-se de pământ. Ziua, vedeam grauri Înfruptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
flori specifice zonei; Înfloresc și ei atâți câți sunt, prin curțile oamenilor, și În câteva locuri verzi, din unicul parc aflat lângă Liceul Economic. Bunica mă avea numai pe mine și eu o aveam numai pe ea. Eram aerul ei, mândria ei, seninul ei. Despre tata nu vorbeam, iar pe mama am visat-o o singură dată, legănând un prunc, Înfășat În scutece aurii, cu fețișoara roz. Mama Îi spunea pruncului că o dor rău rinichii, că țara noastră va intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ei asistenta, ca apucata. Ce nu v-a convenit? Îi spălați, Îi hrăniți, Îi dați la școală și faceți oameni din ei. Pe ăia hrăniți, curați și educați nu suntem proști să vi-i dăm. Îi ținem noi deocamdată. Sunt mândria națiunii. Dar mașina dispăruse lăsând În noroiul clisos urmele cauciucurilor groase. Spre sfârșitul lui martie, când ploile au Încetat și noroaiele s-au uscat, Antoniu și-a dat seama că bătrânul Kawabata, tovarășul lui de mizerie, alături de care a numărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de ură privesc umbra altui porumbel prin draperia ocru, luminată de soare, mi-a distrus viața, iar copilul se cațără pe cuvintele ei cu o forță teribilă. În casa preotului se mănâncă bine, temeinic. Frigiderul geme de carne, cămara e mândria lui-băuturi scumpe, mirodenii de peste mări și țări, butoiașe pline cu calupuri de brânză, mostre de băuturi În sticluțe de Murano, În cămară, fose placate cu nichel adăpostesc ciorchini de struguri din soiurile cele mai bune, iar cele două congelatoare sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pentru bani. Chiar și-un orb ar fi realizat că nu Închiria camera 202 doar de dragul meu. Eu eram cel care o forțam să facă tot ce făcea, deși de cele mai multe ori nu făceam altceva decât să-i urmez instrucțiunile. „Mândrie“ n-ar fi un cuvânt pe care l-aș folosi În acest context. Cu toate acestea, În câteva săptămâni anonimatul convenabil al Întâlnirilor noastre Începea să-mi fie pe plac; Încetul cu Încetul, am Învățat să intensific această impersonalitate - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se Întâmpla, pielea s-a Încălzit și a devenit alunecoasă În pumnul agitat. Am continuat puțin, dar nu s-a mai Întâmplat nimic. Poate că tocmai „terminasem“, ca fetele despre care Anton spunea că „termină“ dacă le gâdilai destul? Cu mândrie, mi-am băgat chestia dureroasă În pantaloni și am schițat În oglindă un gest triumfător. În sfârșit, după doisprezece ani, trecusem de linia de sosire! Aplauzele imaginare m-au Însoțit până În camera de zi. Ca de obicei, maică-mea Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
putea observa și d-na Himmel, nu mai avea de ce să-l despăgubească pe fiul ei. Totuși, adăugă pe un ton scăzut, În prezent, la 10 ani după război, atitudinea publicului față de atletică părea să se schimbe. Doamnă, declară cu mândrie doctorul, poporul nostru devine mai sănătos. Dacă Otto ar fi fost de acord să facă parte din următoarea aventură pe care o punea la cale, Hauptstein i-ar fi putut promite o recompensă frumușică. — Să ia parte la ce? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai știam ce m-a convins cândva să le păstrez. O bucată de chihlimbar plină de praf, cu un țânțar pe dinăutru? Un articol Îngălbenit din Tageblatt, despre Cancelarul Sănătății, cu o fotografie a echipei și a pacienților, pozând cu mândrie pe scările fundației? Patru, nu, cinci cărți poștale nefolosite din sudul Franței? Numai gunoaie fără rost. Bine măcar că Diels părea să fi tras aceeași concluzie. Ridică privirea și observând că celălalt se pregătea să intre În bucătărie, ridică tonul: — Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de discutat? Împăturind ziarul, Dora mă privi distant. — Cum ar fi...? — Păi, nu vezi? Mi-am dat seama că sunt dezamăgit. — Nu știu să citesc gânduri. Dându-mi seama că acum era momentul, mi-am Înghițit și ultimele rămășițe de mândrie. — Prima oară când am ieșit, an Început, căutând cuvinte potrivite, ai zis că nu-ți plac oamenii care nu-și asumă personalitatea. Dacă am Înțeles eu corect, te refereai la oamenii care se deghizează Într-un fel sau altul. Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
numit, intenționau să fondeze o ligă internațională pentru reformă sexuală. Wickert Îi aștepta Înapoi săptămâna viitoare. Absența lor oferea Brigăzii de Moravuri ocazia perfectă pentru a verifica treburile În care erau implicați, fără să fie deranjați. În sfârșit, rosti cu mândrie, am reușit să penetrăm fundația. Printr-o persoană infiltrată, poliția a reușit să pună mâna pe dovezi importante. De pildă, au intrat În posesia unei liste complete cu copiii care fuseseră dați spre adopție, precum și un teanc respectabil de chestionare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
m-am Întors la această relatare. Când m-am trezit mai devreme, am hotărât să-mi notez tot ce se Întâmplase. Și tot ce nu se Întâmplase. Având În vedere informațiile de la Inspectorul Wickert, nu aveam nimic de pierdut În afară de mândria mea. Fiindcă n-am găsit nimic pe care să scriu, am decis să folosesc paginile rupte din cărțile mele. Dar cu cât mutam foile din teancul descrescător din stânga În cel din dreapta, din ce În ce mai gros, cu atât eram mai confuz apropo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
m-am Întors la această relatare. Când m-am trezit mai devreme, am hotărât să-mi notez tot ce se Întâmplase. Și tot ce nu se Întâmplase. Având În vedere informațiile de la Inspectorul Wickert, nu aveam nimic de pierdut În afară de mândria mea. Fiindcă n-am găsit nimic pe care să scriu, am decis să folosesc paginile rupte din cărțile mele. Dar cu cât mutam foile din teancul descrescător din stânga În cel din dreapta, din ce În ce mai gros, cu atât eram mai confuz apropo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe tata spunându-mi ritos când m-a dus pentru prima oară să-i văd pătrățelul în care își avea biroul și scaunul în încăperile uriașe ale Companiei Boston and Northeastern Life. Da, de față cu fiu-său vorbea cu mândrie despre „Companie“; n-avea nici un rost să se înjosească atacându-i în public - la urma urmei, ei îi dăduseră un salariu în timpul crizei economice; ei îi dădeau plicuri și hârtie de corespondență cu numele lui tipărit sub o reproducere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ei goișe, tâmpă și blondă! O altă icoană! Faptul că Alice era atât de ostentativ șikse 1 provoca o continuă jale la Heshie acasă, ba chiar și la noi, cât despre gura lumii, în general, cred că exista o oarecare mândrie civică în faptul că o neevreică izbutise să ajungă la o poziție atât de publică în liceul nostru, unde nouăzeci și cinci la sută din corpul profesoral și din elevi erau evrei. Pe de altă parte, atunci când Alice executa ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]