3,280 matches
-
masă, ca de obicei. Și, dacă cineva ar fi fost mai atent, ar fi băgat de seamă că lotrul și-a pipăit pistoalele înfipte în chimir când l-a văzut pe hangiu, iar acesta mergea cu mâna stângă sprijinită pe mânerul hangerului de la brâu... S-a oprit totuși la oarecare depărtare de masă. „Poftește de ia loc, să mai schimbăm o vorbă” - l-a îmbiat lotrul. După ce hangiul a privit cu asprime spre hangiță, s-a așezat. Lotrul a început să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Sânge năclăind un covor din iută, sânge coagulându-se în băltoace pe linoleum, sânge îmbibând o canapea deșelată de culoare deschisă, sânge ce stropise un vraf de ziare de lângă o masă pe care se aflau un reșou, o cratiță cu mâner lung și o conservă de supă. Mult prea mult sânge ca să provină doar de la o singură ființă umană ciopârțită. Danny simți că se sufocă. Văzu două spații de trecere fără uși între ele pe peretele din stânga. Băgă pistolul în toc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tradițional. Buzz aruncă bastonul în aer, îl izbi cu interiorul cotului, îl prinse, îl aruncă în spate, îl lăsă să se lovească de pavaj, apoi îl aduse în poziția de repaus, ca la paradă, printr-o rotire a curelei de la mâner. Mexicanii rămaseră cu gurile căscate. Buzz îi abordă imediat, înainte s-apuce măcar să le închidă: — Mondo Lopez, Juan Duarte și Sammy Benavides. Erau și ei prin găștile de-aici. Băgați mare și vă mai arăt niște trucuri. Tricou Murdar scuipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ar fi citit coloana minusculă din ziar referitoare la decesul accidental al polițistului - o cădere de pe scaun, un plonjon cu nasul în etajera cu setul de cuțite de bucătărie. Țap ispășitor. Buzz se aplecă și smulse un smoc de iarbă. Mânerul pistolului cu care îl ucisese pe Gene Niles îl înțepă în burtă. Se îndreptă de șale și lovi inscripția cu piciorul. Se gândi că la fel de bine ar fi sunat și „Pleașcă”, „De-a moaca” și „Norocul prostului”, după care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu vi trine mari, în care se aflau decorațiile primite de Sergiu, baghetele de dirijor, unele de aur, altele de argint, de fildeș, toate aranjate cu grijă și iubire de „gardiana“ prețioaselor amintiri. Ne-a mai arătat un baston cu mâner de argint, care păstra înăuntru, ca într-o teacă, o baghetă superbă. Dintr-un ungher, a scos la iveală o umbrelă albă, pe pânza căreia se semnaseră toți membrii orchestrei dirijate cândva de Maestru. Pe biroul din salon am dat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Începuse Înaintarea spre podul peste Bârlad. Era o Înaintare vastă, care cuprindea parcă Întinderi nesfârșite. - Ambuscadă la pod! ordonă voievodul, Îmbrăcat cu cămașă de zale și platoșă de oțel, purtând la centura cu diamante spada genoveză de două mâini, cu mânerul Încrustat cu zimbrul Moldovei. Săgeata roșie zbură peste cețuri, spre oastea dușmană. Se auziră tropote. Avangarda spătarului Pop ocupă ieșirea podului cu trei rânduri de arcași, În spatele cărora două mii de călăreți așteptau clipa atacului. Iar clipa sosi repede. Avangarda de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mulți, mai tăcuți și mai osteniți, privind parcă fără a crede Valea care, acum, devenise a morții. Și atunci, cu o mișcare Înceată, ridicând parcă toate visurile și nădejdile Moldovei mai sus de clipă, spre Timp, Ștefan ridică spada, cu mânerul În sus, așa cum făcuse la Baia și la Lipnic și În celelalte bătălii. Brațul i se Întinse, iar spada desenă, pe cerul iernii, semnul crucii. -VICTORIEEEEE! Strigătul crescu, asemeni unui vuiet, asemeni acelei furtuni pe care voievodul voise s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
apoi, unitatea. Și, tocmai când se aștepta mai puțin, tânărul văzu oglinda pe care o căuta. Era o oglindă mică, ce putea fi trecută ușor cu vederea În mijlocul atâtor minuni. O oglindă modestă, cu ramă de lemn lăcuit și cu mâner drept. O kagami. Oglinda japoneză ce putea fi Întâlnită În toate templele shintoiste. Doar cine o privea mai de aproape putea observa desenul fin de pe mâner, reprezentând un șir de cocori zburând deasupra unui câmp de crizanteme. - O kagami, spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vederea În mijlocul atâtor minuni. O oglindă modestă, cu ramă de lemn lăcuit și cu mâner drept. O kagami. Oglinda japoneză ce putea fi Întâlnită În toate templele shintoiste. Doar cine o privea mai de aproape putea observa desenul fin de pe mâner, reprezentând un șir de cocori zburând deasupra unui câmp de crizanteme. - O kagami, spusese Midori, cu aproape doi ani În urmă, nu este doar o oglindă. Coborâseră de pe muntele Iga, travestiți În călugări pelerini. Midori purta o glugă care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Alexandru. Mulțumesc pentru invitație. Vom veni negreșit. Voievodul se Îndreptă spre spătăria mică, unde era așteptat de curieri sosiți din Imperiul Otoman. Tânărul deschise ușa sălii și Îl văzu pe tatăl său așezând În panoplia din stânga ferestrei două săbii cu mânere de argint, primite de măria sa de la craiul Poloniei. - Alexandru! Ce cauți aici? Aș fi venit eu În câteva minute ca să te scot la călărie! Dacă nici astăzi nu ieșim cu caii, Erina o să bată din picior, semn de mânie năprasnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
grea. Și nici bătrâni nu vom fi niciodată. Ștefan, Începi să ai nostalgii de neiertat! Abia am trecut, amândoi, de patruzeci de ani! Viața Începe acum! Suntem liberi, suntem puternici, suntem tineri! Pași grăbiți se auziră prin frunziș. Oană prinse mînerul spadei. - Căpitane! se auzi vocea lui Lacrămă. Mesaj de la căpitanul Petru! Oană se depărtă de cei doi voievozi și deschise pergamentul făcut sul și legat de săgeată. Era, Într-adevăr, de la Pietro. Care preluase alte două mesaje sosite prin rețeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pieptul acoperit cu platoșă al Apărătorului din dreapta, care căzu din șa aproape fără răsuflare. Lovi apoi În stânga, dar celălalt luptător pară cu garda sabiei. Forța loviturii fusese, totuși, suficient de mare ca să rupă sabia la o palmă mai sus de mâner. - Cinci... murmură Vasile al lui Scatoalcă, uimit. Ceilalți cinci Apărători Îl Încercuiră. Tânărul nu mai Încercă să scape, ci atacă primul, cu ambele buzdugane. Săbiile se loveau de fierul lor aspru, scoțând scântei. Dar diferența de forțe era prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
văzuse deja, cu puțin timp Înainte, În ziua În care fusese chemat În Încăperea În care se aflau Cei Patru Cuceritori. Sabia. Pe peretele dinspre Mecca se afla sabia Cuceritorilor. Era aceeași cu sabia din tablou. Un iatagan uriaș, cu mâner de aur și cu garda Împodobită cu perle. Iar perlele conturau semnul șarpelui și al săgeții. Așadar, profeția lui Nogodar Începea să se adeverească. Sabia exista. La fel Cei Patru Cuceritori. Iar acum apăruse acel tânăr cu ochi albaștri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Alți curieri... murmură Erina, Încercând să vadă ceva pe fereastră. E deja Întuneric... S-a Întâmplat ceva dacă măria sa trimite curieri la vreme de seară. Au de călărit toată noaptea. - Da, spuse bătrânul, așezându-se În scaunul său larg, cu mânere sculptate În forma unor zimbri. Și mai ciudat e că nu sunt curieri simpli, ci sunt curieri cu escortă. De parcă drumurile Moldovei ar fi cu primejdie. - Dar drumurile nu mai sunt cu primejdie de ani buni, spuse Erina. Măria sa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
exista un alt om, care nu se aflase În acel loc până atunci. Un ienicer din garda sultanului. Un războinic destul de Înalt (cerșetorul era mai scund), cu umeri lați (cerșetorul avea umerii adunați În față), cu palme puternice care strângeau mânerul unei halebarde (cerșetorul avea mâini firave, scorojite și tremurânde) și, pe cap, cu obișnuita cucă ienicerească din pânză albă. Ienicerul stătea cu spatele spre mulțime, privind spre sultanul care se apropia. Părea că se afla acolo de la Început, dar memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
știa ce ar trebui să facă. Apoi Își spuse că singurul lucru limpede din tot ce se Întâmplase era acela că Andà preluase puterea. Se aplecă și luă de pe jos sabia Cuceritorilor, care căzuse din panoplia de pe perete. Sabia cu mânerul Încrustat cu perle ce desenau semnul șarpelui și al săgeții. Simbolul puterii absolute asupra ordinului secret. Puse un genunchi În podea, Înclină privirile și spuse: - Prin puterile tale și prin voia lui Tengri, ești stăpânul de drept al ordinului Cuceritorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cineva. Cineva care a simțit că voi trage cu o clipă mai devreme. Acel cineva a sărit asupra umbrei și a salvat-o. Săgeata și-a greșit ținta. Trebuia să ucidă un tânăr pictor. Alexandru Frassetti. Mâna lui Ștefănel strânse mânerul fotoliului, trupul Îi deveni ca un arc. Simțea inima bătându-i nebunește. Alexandru. Amir. Frații lui. Săgeata lui Amir Îndreptată spre Alexandru. Sultanul nu mai ceru nici o traducere. Asista, uluit, la mărturisirile celebrului luptător mongol, simțind că cei doi aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
greu sprijinit Într-un cot. Dar trebuia să termine ce Începuse. Nu exista altă șansă. Afară era moartea În libertate. Afară era libertatea absolută. Lovi cu fruntea În canatul geamului, ca să-l miște, apoi prinse din nou cu dinții de mâner și trase cât putu de tare. Cu un scârțâit lugubru, geamul se deschise și o pală de vânt rece cu fulgi de zăpadă pătrunse În cameră. Aer... Oană se opri din nou respirând aerul rece. Mai rămânea puțin. Împinse geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
viața celor care Îi torturaseră pe căpitanul Oană. Voia Întoarcerea fratelui său. Voia ca luptele să se termine, iar arta să Înceapă. Ca o revărsare de bucurie, de ritm și de culoare, peste o lume searbădă, tristă și Încrâncenată. Strânse mânerul spadei. Era rece și greu, ca o lespede. - Angelo... ,spuse, n-ai pregătit lupta cu al treilea val. - Ai dreptate, spuse comandantul, urmărind coloanele de Apărători care dispăreau În păduri, ca să apară dincolo de crestele munților, ca niște Îngeri ai morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi Înțeles. Toți ofițerii Apărătorilor cunoșteau limba turcă. Angelo Încuviință din cap. Douăzeci de Apărători făcură un cerc În jurul mesagerului, atenți la cel mai mic gest amenințător. Tătarul observă că fusese Înconjurat și că fiecare luptător ținea mâna, Întâmplător, pe mânerul spadei. - Sunt trimisul Înălțimii sale Amir Baian, șeful tribului Bordjighin, urmașul stăpânului Asiei, Gingis han. Misiunea mea e scurtă, fiindcă Împrejurările sunt speciale. Sunteți atacați de o forță superioară numeric care, În acest moment, execută o mișcare de Învăluire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o nouă creștere a ritmului bătăliei. Privi În spatele lui, unde se aflau cele două căruțe identice. Tatăl lui deschisese ochii, și, poate, simțea și el același ritm crescendo pe care Îl simțea Alexandru. Erina stătea lângă el, cu mâna pe mânerul sabiei ușor Încovoiate, moldovenești. Ca să ajungă la el, dușmanii ar fi trebuit să treacă de rândurile Apărătorilor, să treacă de grupul moldovenilor, aflat În jurul căruței și al Erinei, și, poate, să treacă de zidul de săgeți al Cuceritorilor lui Amir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Își dădu seama că În imediata lui apropiere se Întâmplă ceva. Nu văzu nimic, deși ochiul unui pictor ar fi trebuit să observe cea mai mică schimbare. Dar simți mâna Erinei strângându-i Încheietura mâinii drepte, care rămăsese sprijinită În mânerul spadei. Prin sufletul Erinei treceau toate marile schimbări. Deci avea loc o mare schimbare. Abia atunci, Alexandru văzu că cerul se Întunecase de tot și că un culoar de făclii contura un drum spre nicăieri. Era seară. Era iarnă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unei porunci pe care n-o Înțelegea și se dădu În lături. Erina rămase, singură, În fața lui Amir. Dar Înțelese, și ea, că acel om are dreptul de a se afla acolo. Îl lăsă să treacă, strângând cu toată puterea mânerul sabiei. La celălalt capăt al culoarului de făclii se ivi un călăreț legat cu mâinile de șa. În stânga și În dreapta lui se aflau doi războinici ai tribului Bordjighin, cu iataganele scoase. Alte făclii se aprinseră În spatele lor. Războinicii păreau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
De aceea am să te scutesc de prezența lor. Am câteva sute de țepe gata pregătite. Războinicii Bordjighin simțiră că se vorbea despre ei și Își priviră stăpânul. Amir făcu ridică brațul drept, ceea ce Însemna așteptare. Mongolii lăsară mâinile de pe mânerele iataganelor. Gestul fu Înțeles de Vlad ca o supunere. Doar Angelo, Oană și Alexandru știau că poziția lor nu exprima supunerea, ci așteptarea ordinului de atac. Mâinile libere erau prima atitudine Înainte de scoaterea arcului. Amir construise deja strategia ieșirii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mișcare deja intuită. Primul care atacă fu războinicul care tocmai vorbise, dar lovitura de iatagan se irosi În aerul cenușiu și rece, căci În fața lui nu se mai afla nimeni. În fracțiunea de secundă În care războinicul dusese mâna la mânerul armei, Ștefănel făcuse deja unul din salturile care scoteau luptătorii Ninja În afara amenințării, ucigând adversari care abia se pregăteau de luptă. Războinicul din stânga și cel din dreapta celui care vorbise trăseseră și ei iataganele, dar armele nici nu apucară să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]